Cum să fii fericit în viață

Când vine vorba de fericirea în viață există două școli mari de gândire: aia a secretului universului, în care trebuie să ai așteptări mari ca să-l convingi pe univers să-ți ofere pe tavă împlinirea visului și aia a pragmatico-realiștilor care spune că trebuie să-ți calibrezi cât mai jos așteptările, iar viața ta o să fie simplă, predictibilă și pe alocuri fericită.

Primii o să-ți arunce în față un argument pe care nu-l poți răsturna prea simplu: fără vise și oameni care să creadă în ele (deci fără așteptări mai mari decât pare posibil) nu am fi ajuns ca specie prea departe!

Cei din cea de-a doua categorie se vor agăța de ideea că universul, de fapt, nu joacă niciun rol în ecuația speranței. Și chiar dacă succesul ține și de încrederea cu care acționezi, este important să nimerești în locul potrivit, cu oamenii potriviți, care să înțeleagă și să accepte faptul că e și în interesul lor să creadă în visul tău. Așa că acceptarea posibilității înfrângerii te scutește de multe neplăceri, de dezamăgire și de depresie. Orice vine peste așteptările tale contribuie la starea ta de bine.

Sigur că astea sunt doar niște simplificări grosolane, dar ăsta e un articol pe blog - cititor de pe net avid de înțelepciune și adevăr. Iar eu cred că trebuie să mergem pe calea înțelepților. Calea de mijloc. E bine să ai scenarii optimiste în cap, dar e la fel de indicat să ai și așteptări scăzute. Cum funcționează asta? Mă bucur că ai întrebat, cititor avid de înțelepciunea și adevăr de pe internet! O să-ți dau un exemplu ca să pricepi mai bine. Căci exemplele sunt făcute ca să priceapă și proștii.

În clipa în care îți propui să încropești ceva trebuie să ții seama de două borne. Aia pozitivă - care trebuie să fie la cel mai mic grad al scenariului pozitiv și aia negativă - care să fie pe o treaptă de mijloc a eșecului. Adică, nici dracul nu trebuie să fie chiar atât de întunecat, căci altfel nu ai mai funcționa ca om și nici succesul nu trebuie exclus din start din schemă. Practic, așteptarea ta trebuie să penduleze între aceste două borne. Să poți să fii fericit și dacă o dai în bară, fiindcă ai învățat ceva și poți încerca din nou altceva cu un plan mai bun; dar să fii și mai fericit în cazul în care reușita depășește cu mult cea mai optimistă așteptare a ta.

Dicționar de clișee... lecția a II-a

Am găsit măgăria asta de mai sus pusă cover pe un cont de facebook. Plm, pe scurt, textul s-ar traduce cam așa: „O săgeată nu poate înainta decât dacă e trasă înapoi (în arcul cu săgeți sau arbaletă). Când viața te tot împinge înapoi prin dificultăți, înseamnă că vrea să te lanseze către ceva grozav/impresionant. Deci concentrează-te și urmărește în continuare ținta.” E mai mult o adaptare... e cam greu să traduci mot-a-mot.

Problema în această zicere internaută - în acest prefabricat de sorginte optimistă - e următoarea: Viața te poate trimite acolo unde-ți propui, dar doar dacă arcul e setat bine pe țintă. Altfel, săgeata se duce la mama dracului. Nu de fiecare dată când tragi cu arcul nimerești ținta! Nu de fiecare dată când o săgeată e trasă înapoi ajunge la destinație! Deși intenția arcașului (și a vieții - cu toate că eu consider că aceasta este mai degrabă indiferentă față de săgețile sale!) este una măreață. Să facă miliarde de puncte dintr-un foc!

Gândul că înghițind rahaturi tu de fapt te pregătești pentru ceva măreț e reconfortant, dar nu întotdeauna realist! :)

Dicţionar de platitudini - lecţia I

Oamenilor le plac clişeele. Sunt pe înţelesul lor; sunt chestii standard pe care le rostesc toţi; acele formule magice gen abracadabra - care nu înseamnă nimic - dar care îi fac pe oameni să pară că ştiu despre ce vorbesc; tipare care se pot aplica la cât mai multe situaţii, simplu şi fără bătăi de cap.

Iată un exemplu: Cei care nu-şi urmează visele, nu vor realiza nimic în viitor. Ca şi cum toţi ăia care au alegat după plăsmuirea din capul lor au reuşit. Sigur că dacă urmăreşti să devii ceva convins că vei reuşi şi nu te laşi doborât de barierele care ţi se pun în faţă... există mai multe şanse să ajungi acolo decât dacă te lamentezi. Normal! E logic! Orice prost se poate gândi la asta. Dar asta nu garantează niciodată reuşita.

E ca şi cum ai spune că scenele din filmele americane în care un personaj având doar un pistol - destul de performant şi ăla, dar mic în comparaţie cu un automat - iar ceilalţi AK 47 sunt pe bune. Omul şi-a urmat visul şi a câştigat deşi situaţia îi era potrivnică.

Obiectivul urmărit trebuie să fie şi realist şi oportun. Şi clişeele nu se pot aplica la toţi pentru că nu toţi sunt la fel... unii au mai multă putere de convingere, alţii mai puţină... unii ştiu să prevadă apariţia unui moment favorabil şi să-l speculeze, alţii nu... etc.

P.S. Trei ani... şi încă aştept lecţia a doua!