marți, 17 martie 2015

Luceafărul - comentariu literar pentru bac

Se apropie Bacul, bă! Nici n-o să aveți voi timp să scoateți ochii din smartphone că el a și ajuns și niște unii or să vă întindă o coală de hârtie îngălbenită (retro) în față pe care voi să scrieți ceva despre integrale și Moromeți... Prin urmare m-am consultat cu mine însumi și am ajuns la concluzia că trebuie să vă vin în ajutor. Comentarii literare gratuite la mine pe site ați mai găsit, am observat că v-a plăcut cel cu basmul. Celelalte, mai subțire. Dar nu-i nimic. Eram la început. Învăț și eu... și am să vă dovedesc că am să vă livrez ceva pe placul sufletului vostru.

Cum în liceu am studiat atâta poezie că am crezut la un moment dat că aș putea și eu să fiu poet, am decis: gata cu proza. Să vă explic cum stă treaba în poezie. Și cu cine altcineva puteam începe (reîncepe) rubrica asta decât cu poetul național nepereche... aplauze: Mihai Eminescu!

După cum se știe... cea mai celebră poezie rămâne Luceafărul. Cum de se știe asta? Păi, prin faptul că are parodii pornografice ajunse virale (deși dacă privești în DEX cică viral are legătură cu virușii nu cu internetul) pe net. Celebritatea se măsoară în parodii pornografice...

Eminescu ăsta e un fel de Ponta (Mang și/sau Kovesi). A copiat poema de la poporul român (via Richard Kunish) și să-mi spună mie cineva că există în vreo carte cu strofe din Luceafărul vreo notă de subsol în care să se specifice faptul ăsta. DNA-ul ar trebui să facă o anchetă în privința asta! Băiatul ăsta a fost mai deștept, i-a lăsat pe alții să specifice pentru el care-i sunt sursele. Și ăștia se simt mândri că fac asta. Își spun eminescologi... și rimează cu ginecologi...

Un mit care circulă din carte de comentarii în carte de comentarii este acela cum că poezia asta de 98 de catrene este o alegorie. Concret vorbind nu e chiar o alegorie, e mai degrabă o chestie cu subînțeles. Plm, duduia Cătălina, virgina, se apucă să cheme stele de pe cer și să aibă fantezii sexuale cu ele. Mă rog, fetele la pubertate! Ce să le faci? Să le ceri rațiune? N-o s-o capete nici mai târziu în viață, acum nu o judecați prea aspru!

Hyperion. Păi bine, mă, dictai gagiu cu pile la Demiurg și tu în loc să învârți o afacere cu parandărăt și să plătești pe urmă o turmă de păsărici să-ți lingă acadeaua, să le pui silicoane și botox în buze, să le dai bani să se ducă la bronzat artificial... tu ce plm faci? Ești așa idiot și vrei doar o oră de sex intens - ca negrii în filmele porno - cu virgina? Și renunți la nemurire pentru atâta lucru?

Mai orientat a fost Cătălin, care a văzut-o pe Cătălina cum îl tot fentează pe Hyperion ca Șeherezada până se face ziuă și i-a băgat rapid mâna sub fustă. Gagica a înțeles atunci importanța situației și s-a comportat precum găinile: dacă șade din prima zice că-i curvă, dacă nu șade... că-i fițoasă... așa că s-a împiedicat! Direct în pulă.

Demiurgu' mare bulangiu a fost. În loc să-l ia la palme pe ăla mic, cu inima mare, și să-i explice că sunt o grămadă de târfe bune care se fut pe puțini bani... sau să-i zică de Atena, Afrodita sau de Frigg... Minerva sau alte dame bine... îl pune pe prost să se ducă înapoi pe pământ să vadă ce panaramă e Cătălina.

Fata a înțeles că prostiile pe care i le îndruga Hyperion erau doar iluzii. Pe când mâna sub fustă era concretă! Înțelegem de aici că fetele aleg să zâmbească nonșalant la rostirea unei poezii la fereastră și să acționeze concret la mâna sub fustă.

Dacă nu v-ați prins până acum că asta e situația atunci ați citit de pomană 98 de strofe. Au trecut pe lângă voi cel puțin 98 de Cătăline cu fuste sub care să fi băgat mâna!

Și ca să-mi mulțumiți pentru înțelepciunea mea: mai dați click și aici și aici! Ca să mănânc și eu biscuiți și să pot să vă scriu în continuare comentarii literare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu