poi, ce-am făcut, mă, nene, mă?

Un val de meme de pe social media arată cu degetul către Nicu Șordan din pricina faptul că a retras un posibil premier cu altul într-un mod relativ aleatoriu. Nu este chiar aleatoriu, dar lasă și spațiu pentru interpretarea asta tendențioasă! De mâine n-o să se mai folosească metoda accidentul, ci metoda premierul - te sună unul și îți zice că te pune premier, dar trebuie să îi lași și lui vreo 2000 de lei într-un coș de gunoi din parc. Sau, te sună direct președintele și își spune cu vocea lui Liam Neeson că nu te știe, nu te cunoaște, dar o să dea de tine și premier iese pe partea cealaltă din tine.

Nimeni însă n-a văzut năpasta ce cade asupra mediocrității din România. Sigur, și Adrian Veștea e tot un fel de Eugen Tomac la bază. Mulți din politica actuală mioritică sunt, de fapt, niște carcase goale de conținut, care ajung prin slugărnicie și șantaj în funcții pentru care străbunii lor ar fi trebuit să muncească mult mai mult. Dar măcar Veștea are în spate un partid cu oarece capital electoral. Nu mare, dar nu este zero absolut ca în cazul lui Tomac!

Odată cu scoaterea - la fel de neprevăzută ca și introducerea - lui Eugen Tomac din cursa pentru șefia de la Palatul Victoria s-a rupt un pact între Nicu Șordan și mediocritățile cu speranțe ale României. Președintele oferise niște speranțe lumii că nu calitățile contează, ci slugărnicia, securicitatea și tupeul... pentru funcția de premier.

Dar nu e așa. Adică, este așa, dar mai e un calcul de care să ținem seama. Capitalul electoral. Făcând sluj și sărutând anusuri, omul se poate târî până pe lângă funcția de consilier irelevant din punct de vedere istoric.

Ca să accesezi joburi care îți oferă demnitate și putere de decizie asupra resurselor țării, trebuie să ai, pe lângă caracter consistent ca o moluscă, și un aparat de produs voturi. Altfel, se prinde și matematicianul de la Cotroceni că graficul funcție f, definită pe mulțimea candidaților la postul de premier cu valori în mulțimirea funcțiilor rămase vacante în Palatul Victoria, nu se intersectează în niciun punct cu numele Eugen Tomac.

Nu se poate, bre, nici măcar în România ca oricine-oricine să se strecoare pe sub radarul popularității și să se înscăuneze la vârful puterii. Trebuie fie puțină finețe, fie forță brută. Puțină civilizație sau reîntoarcerea la întuneric. 

Școala românească scoate părinți tâmpiți

Nu știu de ce când vine vorba de școală crește interesu-n mine! Astăzi a fost proba la matematică în cadrul Evaluării Naționale. Și ce-am auzit la televizor? Că un subiect de 5 puncte (0,05 în cadrul notei finale) a fost formulat incorect.

M-am interesat și eu să văd despre ce e vorba:

N-am fost un elev eminent. În liceu am reușit să încasez note de la 1 la 10. Și treceam clasa fără să mă chinui. Eram doar atent la ore, în clasă. Fac o grămadă de greșeli în viață. Unele elementare.

Dacă astăzi ai fost examinat la matematică și ai greșit la subiectul ăsta, nu te duce la mă-ta să-i spui că au formulat profii subiectul alandala! Ci învață ca pe viitor să caști ochii mari și să pui nițel mintea la contribuție! Că în viață nu ți se dă totul mură-n gură!

Argumentul părinților de copii care nu au reușit să rezolve acest banal subiect: „Nu poți cere unui copil ca în condiții de examen să gândească precum un adult”. Eu zic că, de acum înainte, ar fi bine ca pe foia de examen să fie trecute și rezolvările, ca să fie toată lumea mulțumită!

Subiectul era 100% rezolvabil de către un copil de 14 ani! Logică elementară:

1. notele sunt de 1 la 10 - pe ce axă avem numere de la 1 la 10? pe orizontală! notele nu se opresc niciodată la 8; chiar dacă nimeni nu a luat nota 10 sau 9, acestea trebuie să apară în grafic! la fel cum apar notele 1 și 2!!!! :)

2. de asemenea, există o legendă în dreapta! aceasta sugerează clar că notele sunt reprezentate prin liniile groase gri!! la disciplina geografie înveți cum să citești o legendă!!!! în clasele V-VIII! :)

Au apărut pretenții deja: cică să se dea o dispoziție către toate centrele de corectare prin care să se ceară profesorilor să ofere punctaj maxim la acest subiect indiferent dacă elevii examinați au citit corect graficul sau au interpretat datele de-a-ndoaselea! Lucru care ar fi nedrept față de un copil care a înțeles corect și a gândit just! Trebuie să înțeleagă oricine că se mai poate înșela, că nu e atent câteodată, că poate greși! Nu e nicio nenorocire. Așa înveți din greșeli. Data viitoare când te rătăcești în pădure și ai o hartă la tine, ai să știi să citești mai bine legenda hărții.

Părinții din ziua de azi sunt disperați. Ei îi bagă în cap copilului că el e geniu și toate eșecurile lui pot fi puse în cârca altora. În general, a profesorilor incompetenți. E adevărat că mulți sunt așa cum îi cataloghează toată lumea. Dar nu e cazul aici! Nimeni nu vrea să vă pună bețe-n roate, dragi elevi! Aveți grijă să nu-i lăsați nici pe părinți să o facă!

Nu e nicio nenorocire dacă ai citit greșit graficul. E o greșeală de care peste câtva timp vei râde. Iar dacă n-o să poți să faci niciodată asta, înseamnă că nu ai evoluat deloc! :) Prin liceu, la lucrările de la informatică mereu uitam să trec pe foaia de test rezultatele de la grile. Pe unele dintre ele. Chiar dacă le rezolvasem! Și știam rezultatul. Le lăsam pe ciornă și mă concentram pe programarea propriu-zisă. Și pe ciornă rămâneau! Puteam să o cert pe profă că mi-a dat și grile la test? Deși mă știa uituc? Nu. O clipă de neatenție te poate costa. Iar aici nici nu sunt puncte multe în joc. Nu mai intri la un „liceu bun”? Așa înveți că pentru facultate trebuie să te concentrezi mai bine! Fiindcă mă-ta oricum o să plătească din nou tone de meditații ca să iei bacul cu brio...

Ferma animalelor perverse

N-o să-ţi vină să crezi ce au pus ăştia în manualul de clasa a II-a. Rămâi mască! Uite ce fel de probleme cu subînţeles li se pun unor copii de opt ani:

Aparent inofensivă, problema duce imediat la simbolurile oii negre şi al caprei... Iar la un calcul simplu, aşa cum prevede enunţul problemei: 347 - 159 - 188 = 0, observăm faptul că la fermă nu se găseşte nici măcar o oaie albă!

Vă daţi seama ce desfrâu e la ferma asta dacă împerechem oile negre (ale fermei) şi caprele?!  Iar asta li se spune micuţilor de 8 ani chiar în vacanţa de Paşte. Învăţământul din ţara asta pregăteşte viitoarea generaţie de cititori ai tabloidelor pe banii statului, cu acceptul tacit al dascălilor, care recomandă astfel de manuale porcoase elevilor!

Vreţi să ştiţi cum se scrie litera J?

Eu pe net am o problemă cu oamenii care scriu cu sau fără i... atunci când nu trebuie. Aflu de fiecare dată doct de la oameni de la care m-aş fi aşteptat la altceva... că să fii (la persoana a II-a singural, conjunctiv, prezent) se scrie de fapt să fi... fiindcă verbul este "a fi". Dar să trecem peste aceste lucruri... şi să vorbim de treburi serioase.

Voi ştiaţi că ăştia pe calculator au greşit? Şi voi în general care scrieţi J aşa... El se scrie de-a-ndoaselea! E un fel de L cu buclă în loc de unghi drept. Adevărul e că pe strada aia - undeva prin cartierul Vidin, prin spate la Cimitirul Brăiliţa (acolo unde se aruncă lăturile oamenilor - prin dosul unor garaje)... ei bine, pe strada aceea am auzit o bătrână vorbind şi sincer am încercat să înţeleg! Dar îmi părea că e cu totul alt grai decât cel de pe plaiurile mioritice! Apropo, pe strada aceea am avut ocazia să zăresc şi eu de departe pasărea pe care o numeam "fluerător" în copilăria mea. Are penajul galben... sau să fi fost altă pasăre? Oricum arăta simpatic în vârful copacului, dar camera de la telefon nu bate fază lungă aşa că nu m-am complicat să v-o arat!

Vedeţi dacă n-aţi citi la viaţa voastră decât cărţi de joc la şeptică sau macao... ca să nu mai vorbim de poker... de acolo, de la Juveţi aţi prins voi că J-ul se scrie aşa şi nu cu bucla spre dreapta. Uitaţi cum se face de fapt:

P.S. asta mi-a amintit de faptul că la ora de mate din generală, am avut o profă care, atunci când ne dădea câte un exerciţiu ne spunea: 1. puntele a, b, c, şi "ji"... 2... idem. şi aşa mai departe! Şi eu am remarcat primul din clasă asta, dar cei care i-au atras într-un mod grobiant atenţia profei au fost... colegii mei; ei am început de atunci să strige la fiecare final de oră după care ni se dădea o temă: "Şi puntu' Ji!"... Deşi problema respectivă nu ajungea decât până la d... :)

P.P.S. Mă mai puteţi citi... pe lângă blogul acesta... pe site-ul time zone... în general la rubrica Sport; dar cred eu că nu numai acolo! Vă mulţumesc că mă citiţi! Mă înclin! :)