vă invidiez, bă! (2)

Revin un pic la ce am scris ieri. Se spune despre secolul ăsta că dacă nu va fi religios, nu va fi deloc. Dar ce fel de religii a născut social media zilele astea e de necrezut. Fanatismul întru bolojan sau georgescu este un concept pe care nici măcar Kafka nu l-a anticipat! Doar dnul Eric Blair - care se semna George Orwell - a putut să prevadă în cartea "1984" astfel de demersuri.

Avem acolo un ins care are puterea să șteargă tot ce i s-a spus până într-un anume moment și să îmbrățișeze cu sinceritate contrariul. La fel și cei care astăzi practică antipesedismul de cumetrie. Personaje care se luptă de la tastatură cu psd, iar la concerte cântă în fața unui public adunat de politicienii psd pentru zilele nu știu cărui loc. Până mai ieri au înghițit cu toții broasca și au considerat că avem o guvernare "pro-europeană". Astăzi, au ieșit pe social media să apere austeritatea. Ah, de fapt, s-o ignore, fiindcă ei se luptă cu psd-ul. E ceva cuvios-spiritual aici: să-ți ignori foamea crezând că politicianul va revărsa asupra ta în viitor raiul pe pământ.

Oamenii pentru care iubirea față de un politician nu e grețoasă trebuie invidiați, din punctul meu de vedere. E la fel ca orice religie. Îți dă sens în viață. Altfel te ridici din pat să te duci la muncă știind că politicianul iubit veghează la interesele tale cum o făcea fratele cel mare.

Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere. Curat murdar, coane Fănică, dar umflăți-i!

"Ne-am luat țara înapoi"

 Există un laitmotiv al politicii zonei aș zice. Sloganul "Ne-am luat țara înapoi" apare frecvent după vreo sesiune electorală.

Dar ce presupune structura asta, înțeleptule? o să întrebați voi cei însetați de cunoaștere și înțelepciune. Așteptați o clipă ca să vă mulțumesc pentru că ați întrebat. Inima mea se umple de bucurie când oamenii sunt mai interesați de obținerea adevărului decât de sfaturi primite de la șarlatani. Și acum să începem analiza noastră. Trăim încă în pace? Dacă se pot face alegeri libere, atunci nu avem decât să răspundem afirmativ la această întrebare. Prin urmare, cum se poate ca pe timp de pace o țară să fie acaparată de o entitate potrivnică ei?

Căci asta presupune să îți recuperezi ceva, nu? Că acel ceva a fost furat. Ți-a fost furat. Or, o țară întreagă este ceva foarte complex, care, cel puțin mie așa mi se pare, este greu să scape printre degete cuiva. E dificil să spui: ieri aveam o țară și astăzi a zburat. O aveam în mână și s-a dus!

Pentru ca, pe timp de pace, un teritoriu cu tot cu administrația sa să fie luat sub stăpânire de o entitate malefică trebuie ca oamenii de pe acel teritoriu să fie cel puțin complici sau măcar să accepte tacit noua stăpânire! Altfel, avem de-a face cu un conflict! Or, nu am auzit deloc de conflicte în teritoriile unde lumea proclamă sus și tare că și-a luat țara înapoi.

Bucuria recuperării unui bun cu valoare de simbol trebuie dublată de un efort constant pentru păstrarea acelui bun. Altfel, el se pierde la fel de repede cum a fost recuperat. Iar oamenii sunt arareori capabili de acest efort! Nu pentru că au intenții rele, ci pentru că trăiesc cu iluzia că gesturile lor sunt mai mari dacă sunt puse la comun cu gesturile altora. După care se pot întoarce liniștiți la casele lor, în bula lor... în segmentul lor, în liniștea lor... Lumea a revenit la normal. Dar normală e doar dinamica!

Unde erau bravii luptători ai valorilor atunci când țara a fost furată? De ce au permis într-o primă fază ca ea să fie furată? Fiindcă asta spune sloganul lor! Că au fost lași! Că nu au luptat la timp! Că au permis ceva de care nu ar trebui să fie mândri!!