cică pe jumătate adevărat

Am mai scris deja despre felul în care înțelepciunea populară învață oamenii să se comporte: nu poți și cu pula-n cur și cu sufletu-n rai, nu poți și cu pita unsă și cu slana-n pod... E nevoie să te poziționezi de o parte sau de alta a baricadei. Câteodată nuanțele nu există. Iar medicul pe care îl iubim cu toții pune problema într-un mod tranșant pentru a arăta că uneori e o naivitate să crezi că există cale de mijloc:

 Pe limba dacilor liberi:

Dr. Darryl Nolan: "De ce te preocupă așa de tare eșecurile și prea puțin succesele?"

Dr. House: "Succesele țin doar până la următoarea greșeală. Eșecurile sunt pentru totdeaune."

La fel ca data trecută, s-a găsit cineva să considere că afirmația lui House este pe jumătate validă. Mot-a-mot dnul Christopher Michael Speciale (un nume foarte expecial, am punea spune) susține ideea că propoziția lui House este "pe jumătate adevărată". Și care parte din ea conțiune jumătoatea aia de adevăr și care falsul? Misterul va rămâne pe vecie, fiindcă unuia care privește rațional totul va considera că nu avem de-a face decât cu o prostie.

Argumentul autorității, însă, îi dă dreptate lui House. Chiar doctorul metaforă și-a întărit vorbele cu un citat care umbla nestingherit printre cei cu două clase mentale mai mult ca trenul: "Gloria este efemeră, obscuritatea este veșnică".

Aveți totuși grijă ce spuneți psihiatrului fiindcă ar putea să vă acuze de lipsă de consistență logică. Argumentul autorității e valid doar într-o argumentare informală. Altfel, totul poate fi pus la îndoială. Numai că unii nici nu pun la îndoială ceea ce se spune, dar nici iau de bun... De unde până unde dorința asta să avem nuanțe într-o lume în care calea de mijloc e cea mai periculoasă dintre căi. Mai ales pe o linie ferată. 

Din nou. în atenția lui Radu Alexandru, ex-Cațavencii

Centaure, ăsta e pamflet, așa-i? Că dacă e pe bune, e doar o naivitate. Ce om cu o viață cât de cât obișnuită, cu serviciu de 10 ore pe zi, plătit de-a-n pulea o să mai aibă răbdare să fie cetățean model? Să presupunem că vede că d-na de la ghișeu o arde bășinos și tratează cetățeanul cu curul (sic!)... ok. Te iei de ea, țipi... te revolți... nu se rezolvă nimic... aia o să-ți spună că și ea e la fel ca tine, că e stresată și că nu-i place ceea ce face... și pierdeți amândoi timp aiurea. O să-ți facă hatârul ție și următorul o să fie tratat și mai nasol fiindcă vrea și aia să-și ia revanșa. Că așa funcționează oamenii stresați și sictiriți de rutină. N-o să te duci tu să-i faci morală din nou... că ai și altă treabă. Dacă ală nu se apară și preferă să-i lase o ciocolată ca să-l rezolve mai repede, sistemul tău s-a dus de râpă. Asta ar putea să meargă dacă fiecare ar fi dispus să facă ceea ce trebuie... altfel, omul cu principii nu e decât un naiv într-o lume de hiene. Ia zi și tu cine o să fie mâncat cu tot cu cadavru?

Pe când dacă ieși în stradă noaptea, după ce ai muncit ca un sclav și strigi niște chestii alături de o gloată asemanatoare ție măcar te răcorești. Știi, ca momentele alea din cartea 1984 de Orwell, când se adună oamenii să se descarce... ei vin acolo și strigă împotriva dușmanului comun, dar în capul lor acest dușman devine unul concret. Pentru un corporatist, protestul ar putea să fie și o cale de a se răzbuna în capul lui pe șeful lui arogant, care seamănă cu un ministru cu privilegii.

Soluția trebuie căutată altcumva. Intransigența ta e naivă. Fiindcă îți dai singur argumente pentru naivitatea asta: ai spus că pe prost n-o să-l fută grija de el, ci de altul. N-o să stea el să schimbe sistemul, iar tu s-ar putea să n-ai timp să rezolvi în fiecare zi problemele alea mici pentru că o să preferi să vrei să ieși cu copilul în parc, cu prietenii la o bere, să vezi un film, să vacanță sau pur și simplu să te uiți la pisici pe net fiindcă e o activite mai relaxantă decât să faci pe idealistul.

Și uneori strigatul la aer are efecte mai concrete. Cade un cap. Dacă s-ar striga la aer de fiecare dată când treburile merg cu adevărat prost, capul ăla care vine în loc va trebui să ia și măsuri bune... măcar să mai scape de gura lumii. Și așa vede că lucrurile pot fi bune și pentru el și urmașii lui și... le păstrează.

Omul concret, obișnuit n-are timp să se gândeacă prea mult la chestiile complexe. Că de aia există funcționari publici și specialiști. El vrea să trăiescă. Și să-și vadă de activitățile lui!

P.S. L-am văzut azi pe d-nul Viorel Botea - candidat la Primăria Brăila din partea PMP - vorbind la TV Brăila. Și dânsul spune că proiectele cu after school-ul ale celorlalți sunt ridicole, dar el cunoaște sistemul de educație și o rezolvă! Nu prea mi-am dat seama din ce bani se susține acest proiect (de comasare, de construire de cantine, poate chiar de cămine de dormit... etc.)... S-a ajuns și aici, candidații chiar au început să vorbească despre proiecte, care mai de care mai stiințifico-fantastice. Întrebări concrete:

1. cine susține financiar haleala copiilor? că... dacă le dăm pruncilor de om un prânz cu valoare calorică zero... nu rezolvăm situația. tot flămânzi or să fie.

2. cine susține financiar personalul care se ocupă de supravegherea copiilor? că eu nu mi-aș lăsa copilul încă patru ore pe zi pe mâna unor oameni plătiți cu salariul minim.

3. cine susține financiar personalul de la cantină?

Sunteți niște insensibili

A luat foc lumea mediatică din România fiindcă Simona Creţu - o consilieră de la Primăria București - și-a expus public credința ei. Sigur că miștouri se pot face pe tema asta gârlă, dar azi am să fiu îngăduitor.

De ce s-o numim cu termeni medicali pe biata femeie? În definitiv, care-i diferența între ea și cei care îl venerează pe Arsenie Boca?!

Normal că expunerea ideii unei credințe este incoerentă! Nu există dovezi clare că scrijelitul cu pixul pe o foaie de hârtie aduce beneficii decât dacă ești scriitor celebru sau vedetă... sau, eventual, turnător la DNA. Că te scoate de la șobolan.

Inconsistența explicației ei este dată de faptul că la mijloc nu avem de-a face decât cu o credință modernă. Ecologistă. Plantezi pomi și universul te ajută. Eiiiii! Uraaaaaaaaaaaaaaaaa!

Până la urmă nu văd de ce se pierde vremea în încercarea de a o stigmatiza pe doamna/domnișoara Simona Crețu! Lipsă de subiecte, am înțeles. Dar... tot așa ați putea să-i condamnați pe ăia care se duc la biserică în fiecare duminică. Doar „naivii” (ca să nu folosesc termenii medicali cu care este etichetată Simona Crețu) pot să creadă că Biblia e o carte care expune adevăruri de netăgăduit!

În definitiv, ce face femeia greșit? Scrie pe hârtie. E total inofensivă! Că se face singură public de rahat... e altă poveste! Când o să avem alt subiect o să uităm că Simona Crețu a existat.

Multă lume - care a văzut filmul The Secret - are impresia că dorințele fără acțiune se pot îndeplini. Fiindcă universul conspiră. Că el n-are nimic mai bun de făcut. E un fel de religie. Sau suntem la ora de condamnare a religiilor? Că eu aștept pauza...