Ați văzut filmul "Sorry We Missed You?" Nu, â? Să vă uitați! Începe cu un interviu pentru job în care un om se străduiește să îl convingă pe un posibil angajator că e muncitor, că și-a făcut mereu treaba oriunde a lucrat, că e disperat să obțină jobul respectiv fiindcă e șomer și are familie... Fix ca un sclav clasic modern! Umil, se ploconește în fața unuia care ar putea să-l plăteacă pentru niște muncă de care angajatorul are nevoie!
La care nenea din fața lui îl liniștește. Da, dar nu avem nevoie de un angajat. Ci de un subcontractor. Ești propriul șef, uite niște acte pe care trebuie să le semnezi, uite cât trebuie să investești și țac-pac... Ești patron.
Astăzi ascultam în căști despre un concept interesant: uberificarea pieței muncii. În sensul că tendința este ca băieții și fetele cu bani să nu mai vrea să aibă de-a face cu angajați. Angajatul este protejat - teoretic și legal, măcar - de niște reguli pe care "subcontractorul" nu are cum să le mai aibă în vedere. Fiindcă el este propriul șef, boss! Lucrează cât vrea, când vrea... atâta timp cât își permite să plăteacă pentru zilele în care nu lucreză. Bine, nu e chiar așa, dar în film chiar așa e. Fiecare zi în care personajul subcontractor nu iese cu mașina să livreze pachete îl costă bani, penalizări...
La un moment dat în film, soția acestuia - și dânsa lucrând ore prea multe îngrijind niște bătrâni - este întrebată de o femeie de care se ocupa: "Ce s-a întâmplat cu programul de opt ore pe zi?" Păi, ce să se întâmple? Nu mai există. Femeia, ca să obțină banii necesari pentru a-și întreține cei doi copii, e nevoită să viziteze fiecare "client" la domiciliu și să se îngrijească să fie bine. Colac peste pupăză, când ajunsese să aibă un program cât de cât predictibil, e nevoită să vândă mașina ca să închirieze șoțul duba de livrator-patron-sclav. Iar asta îi lungește programul cu timpul de așteptare în stațiile de autobuz.
Uberificarea nici nu mai are o față pe care s-o urăști ca pe șeful depozitului care are un discurs absolut inuman când e rugat de protagonistul filmului să-l învoiască pentru o zi. Probleme personale? Ce-s alea? Tu știi câți au venit la mine să mă roage lucruri similare? Să-ți spun despre cel cu sinuciderea în familie? De cel cu părinții bolnavi? Ce? Crezi că am cedat? Ca să țin punctul ăsta de lucru pe primul loc pe țară am impus niște reguli stricte și atât!
Or, asta vrea să însemne și uberificarea asta. Mai puțin stat, mai mult timp acordat muncii. Căci acum ești patron. Devenim o lume care muncește pentru sine. Pe platformele de muncă-sharing! Nu mai dăm așa mulți bani la stat, fiindcă acesta nu știe cum să țină pasul cu noile metode de a "angaja" oamenii.
Unul dintre pilonii principali care au subminat statul socialist - cel puțin pe cel din Republica Socialistă România - a fost furtul. Furtul organizat la toate nivelurile! Tolerat de toată lumea fiindcă nimeni nu fura pe nimeni, ci toată lumea fura statul! Nu se punea întrebarea ce o fi reprezentând și statul ăsta? Era doar un concept abstract pe care poți să-l mulgi.
Un fenomen asemănător se petrece și în epoca muncă-sharing: nu mai ajung bani la buget fiindcă nu mai există angajați clasici. Practic, statul este văduvit de niște bani, care, sigur că rămân cumva în economie, dar e o economie care-l slăbește. La fel cum furtul din perioada comunismului a sfrijit structura politică de atunci.
Care a fost consecința? Căderea constructului docmatico-ideologic-securistic de atunci. Ce vedem că se întâmplă în zilele noastre? Lumea caută alternativa! Atunci alternativa a fost vestul, cu promisiunile lui... Așa se aruncă în brațele alunecoase ale unor vorbitori dubioși, demagogi și profitori, care le dă peste cap busola morală. Fiindcă statul nu știe și nu poate să-și ajute cetățenii rămași cu buza umflată după muncă-sharing. Ascensiunea unui fenomen social major este terenul fertil pe care se poate planta și alternativa.
Ce le spun suveraniștii indivizilor simpli? Că vrea să aducă înapoi stabilitatea. O stabilitate pe care noul mod de a vedea munca o pune în pericol. Fentarea legilor financiare în loc să întărească țara, o destabilizează, o vulnerabilizează. Dacă nu schimbăm macazul la timp, să ieșim pe linie de avarie, o să facem iar un accident istoric din care nu putem anticipa cât de rău poate fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu