Teoria aspiraţiei

Se caută cu mintea (nu cu telescopul! sau vreo navă intergalactică – aici ar fi ceva, dar îmi pare că se opun vremurile – şi nici cu serviciul în timp real de la google!) o cometă îndepărtată din Univers. Se spune că atunci când cade o stea cineva trece dincolo. Şi cine a spus că nu trebuie să existe şi nişte sacrificii în acest caz? Bun! Dacă am stabilit asta (poate cineva sacrifică clepsidra, poate sacrifică o stea etc., etc.) revenim la cometa aleasă mental. Ea trebuie să fie condusă cu atenţie prin întunericul universal, jonglând printre planete cu intuiţie de matematician... dacă vreun calcul se dovedeşte eronat şi cometa se izbeşte de vreo planetă – locuită sau nu – indicat ar fi să poată distruge acest zid şi să-şi continue ascensiunea! Şi iată iar ideea de sacrificiu: posibil să păgubeşti o lume întreagă, cu mentalităţile ei cu tot, împrăştiindu-i indivizii pe câte un asteroid să rătăcească prin bezna cosmosului. Îţi dai seama, să rupi atâtea consensuri şi să trimiţi bucăţi dintr-un tot aiurea. E dificil, dar, pentru fiecare individ dezbinat de la locul său de baştină, scrie 1000 de rânduri pe o temă nepământeană şi vei fi, cu siguranţă, absolvit de vină.
Corpul ceresc ajuns în apropiere de Terra devine mai dificil de manevrat pentru a fi direcţionat exact în domeniul vizat; dar dacă reuşeşte această deplasare controlată, când va pica pe Pământ, comenta va avea, cu siguranţă, un impact exploziv asupra arealului ţintit! Va mai face încă o dată ca alţi dinozauri să devină istorie.

A apărut Ideea NR 14

ideea nr 14