n-are titlu'

Ce sunteţi aşa nemulţumiţi?... nu ştiu ce titlu să-i dau! Oricare e bun!
Şi azi a fost o zi minunată. Îmi place din ce în ce mai mult. Viaţa e perfectă... mai ales când afli lucruri noi... despre lucrurile vechi ce te înconjurau. Bine... să ştiţi că am o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru mici postări pe blog: camera alăturată. Eu m-am decis să nu mai deschi televizorul din camera mea decât pentru a vedea "Legendele de la Palat - Prinţul Jumong" şi, eventual, nişte tenis. Că asta poţi vedea la televizor săptămâna asta fără să simţi că nu faci nimic... Şi din vecinătate l-am auzit pe d-nul Preşedinte Traian (nu aud, tribuna vă rog!!!!) Băsescu!!!! Încă o dată: Traian (şi voi!) Băsescu! Aşa!!! Aşa vă vreau! Sunteţi un public minunat! Bun... şi dânsul spunea că: "Primeam informaţii despre ce se întâmplă în vămi de cel puţin două ori pe an." şi că "Vreau să vă spun că nu m-au lăsat indiferent astfel de veşti." - Cum?... Să recapitulăm: adică, el ştia ce se întâmplă acolo, era la curent cu situaţia, dar... totuşi asta nu l-a lăsat, cum s-ar zice, rece. În interiorul său s-a dat tot timpul o luptă: să intervină sau să nu intervină. Să le facă felul nemernicilor sau să nu le facă felul. Dar de ce s-a dat lupta asta: dacă el ,cel care este luptătorul suprem anti-corupţie, nu a intervenit să-i mătrăşească pe micuţi... atunci de la cine să mai sperăm să se facă dreptate. Dacă el ştia... de ce n-a făcut nimic până acum?!!!!! Sau dânsul.... avea şi el profit din treaba asta? Haideţi!! Să vă fie ruşine că gândiţi într-un asemenea mod primejdios... urât! Nu... dânsul aştepta momentul oportun! Adică, mai întâi aduni dovezi irefutabile şi "pă" urmă treci la combătut corupţia... despre care primeşti note informative de cel puţin două ori pe an. Cum poate cineva să spună că se ştia despre o anume problemă: securitatea - dracu, cine-l mai informează pe d-nul Preşedinte - ştia despre asta... şi totuşi nimeni nu a mişcat un deget! De ce? Cum poate să fie credibil un sistem în care se spun astfel de lucruri absolu strigătoare la cer... adică noi ştiam ce-i acolo, dar... i-am lăsat ca pe ei... Nu pot să spun decât că sunt încântat de lumea asta. Îmi place din ce în ce mai tare. Te bine dispune! E ca un calmant pentru durere... nu ţi se mai par aşa de cumplite lipsurile sau ipocrizia unora. Le priveşti ca atare. Aşa sunt ele.