Se afișează postările cu eticheta Robert Sapolsky. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Robert Sapolsky. Afișați toate postările

luni, 1 iunie 2026

înapoi în evul mediu

M-am intersectat astăzi cu două tipuri de informații care mă fac să cred că este destul de posibil ca - măcar în parte - umanitatea să se întoarcă în evul mediu.

În două cazuri separate, la niște cursuri ale unor profesori "leftiști" (de stânga, progresiști, sexo-marxiști sau cum vreți să-i mai numiți) s-au ridicat studenți care să contrazică ideea că există mai multe genuri. Din ce am înțeles, în unul dintre cazuri, studenta argumenta că religia ei nu-i permite să accepte conceptele astea și că nici nu au baze biologice.

Cel care a creat povestea cu pricina bănuiesc că era "de dreapta". Și aprecia gesturile. Considera că, iată, există minți deschise printre studenți, că s-au luat măsuri, că nu trebuie îndocrinați tinerii într-un anume fel. În sfârșit, că totul ține doar de cultură și nu are niciun suport în biologie. Că biologia nu creează decât indivizi cu puță și individe cu păsărică și gata. Ce atâtea discuții despre spectre, despre genuri și alte măgării moderne.

Or, e foarte interesant că oameni care nu au nicio pregătire în biologie discută despre biologie ca și cum ar avea doctorate în ramura asta de cunoaștere. Vă dau numai un exemplu - om serios! cu barbă! profesor la universitatea din Standford! cu specializarea în comportament! - Robert Sapolsky! Căutați pe internet, nu mă credeți pe mine! Dnul Sapolsky spune că în creier există o componentă despre care oamenii de știință s-au pus de acord că ține de identitatea sexuală a persoanei. Și că la entitățile care pretind că "s-au născut în corpul greșit" acea parte a creierul lor arată mai degrabă ca a unui ins care ar avea sexul opus! Argumente biologice! Robert Sapolsky e și un radical care spune că oricum nu avem liber arbitru și că oamenii n-ar mai trebui pedepsiți aiurea... Dar despre asta poate vom discuta altă dată. În loc să ascultăm voci care știu despre ce vorbesc, aplaudăm niște guralivi care doar vor să ne confirme niște idei preconcepute.

Să ne înțelegem! Și părerile mele sunt la fel de valide ca ale tuturor, dar măcar eu am încercat să ascult cam ambele părți. Și argumentul autorității aici se susține destul de bine. Reputația lui Sapolsky nu poate fi contestată atât de ușor. Pot admite că deja se exagerează în privința genurilor. Se face bravadă de ambele părți în momentul când societatea are probleme mult mai grave. De asemenea, există și o parte dogmatică fără dubii. Dar dogma asta nu face rău nimănui! Vor unii să se considere plante asexuate? Nicio problemă. Să învețe să facă fotosinteză întâi! Deformez cu bună știință, dar nu mă duc departe de realitate! Orice bizarerie poate fi lesne demontată prin lipsa de consistență a comportamentului celui care manifestă bizareria.

Și chiar nu e important că are și dogma o vină în privința asta. Avem dificultăți mai mari pe planetă!! Să le rezolvăm întâi pe altea și atunci când situația se va liniști politico-economico-social să ne punem la masă și să discutăm și despre traumele produse unor oameni forțați să se ascundă sau să fie stigmatizați.

Pătraru se arăta indignat de faptul că niște părinți care au absolvit academia conspiraționistă de pe social media decid să nu-și vaccineze copiii. Oare doar părinții trebuie să decidă în privința unui copil? Nu e și el un membru al cetății? Boli altă-dată evitate cu brio revin astăzi provocând suferință și moarte! Dacă ar fi să fac o glumă groaznică, e vremea să vă deschideți fabrici de făcut sicrie mici. O să fie foarte profitabile. Pe afară, dacă îi inoculezi copilului idei despre care statul consideră că nu sunt în acord cu legea sau nu-l crești după standardele sale... pierzi cupilul! În favoarea statului.

Problema în ambele cazuri este eșecul statului de a-și pune la punct cetățenii cu toate rigorile cerințelor cetățeanului modern. La noi e clară lipsa de finanțare a educației, lipsa de pregătire a personalului didactic, lipsa de viziune. Dar și de cealaltă parte trebuie să fi existat o fisură în sistemul educațional de afară. Ca să rupi copilul de lângă ai lui e o măsură extremă. Care denotă și neputință din partea acestor autorități. Vrei să ai niște cetățeni care să aibă anumite valori în viață? Trebuie să fi reușit înainte de toate să fi oferit acele valori cetățenilor tăi care să le transmită mai departe copiilor.

Sigur, în acest ultim caz aveam de-a face și cu oameni intrați în societățile respective prin absorție pe piața muncii. Nu poți să le dai un chestionar oamenilor ăstora la intrarea în țară și să îi primești doar dacă fac un minimum de puncte. Nu poți, nu? Dar nici să îi iei din sânul familie cu forța fiindcă părinții lor nu au avut șansa unei educații de calitate.

În ritmul ăsta, însă, întrucât soluțiile simple nu ne sunt la îndemână, iar, în unele cazuri, s-a depășit nivelul critic s-ar putea să ajungem să ne întoarcem în evul mediu. Măcar o parte dintre oamenii iluminați de profeții de pe social media. Și așa există conceptul de feudalism digital. Rânitori la cheremul magnaților din IT, dar cu minte și apucături de secolul al XVI-lea.

Lumea a luat-o razna de ceva vreme și pedala de frână a istoriei nu există! 

luni, 27 aprilie 2026

de ce nu poate să creadă lumea în determinism

 Acum vreo doi ani mă aflam în postura de învățăcel la nivel superior. Tot în vremea aia luam contact și cu ideile lui Robert Sapolsky, omul care se duce la tribunal să spună că un criminal nu are nicio vină. Existența l-a forțat să se comporte într-un fel reprobabil pentru ceilalți, dar pe care propria lui voință nu l-ar fi putut împiedica. Fiindcă "voință" e numele pe care l-au dat oamenii impulsurilor pe care nu le pot controla, dar pe care consideră că le controlează. Iar dna profesoară în prag de pensionare încerca să îmi schimbe părerea cu privire la propria ei voință. Încercam să îi explic că nu doresc să o jignesc, doar îi expun un fapt. Unul pe care noi, oamenii, putem doar să îl acceptăm. Sau nu. În funcție de felul cum ne-a programat existența. Poate că e perspectiva pe care o îmbrățișează cel mai bine păgubașii... Însă argumentele ce susțin determinismul, chiar dacă par contra-intuitive, sunt destul de solide.

Totuși, de ce nu o să fie niciodată acceptat "fatalismul" ca doctrină care să guverneze comportamentul social?

1. În primul rând, pentru că omul este construit într-un mod diferit. Degeaba îi explici oricui - fără pregătire de specialitate - că noțiunea de timp nu are nicio importanță la nivel fizic. Că structura cauză-efect este doar o iluzie... Fiindcă trăirile lui sunt contrare cu toate astea. Pentru el calvarul resimțit sufletește e calvar! Cum adică totul s-a întâmplat deja? Mâine iar mă așteaptă o zi de rahat... deci mai lasă-mă cu prostiile tale predeterministe. Baliverne, scorneli!

2. Fără liber arbitru i se fură ipochipenului obișnuit părerea că el este special sau poate să devină special. Că viața are sens sau, dacă nu are, măcar îi poate da el. Asta deși toate poveștile de succes spun contrariul: protagonistul este prea des moștenitorul de drept al unor gene de învingător - a avut în trecut un tată celebru. Sau oricum o rudă de la care s-au desprins niște caracteristici importante. Rar vezi filme în care eroul e un ins de pe stradă... Mereu când aparent se întâmplă asta, vine reglarea mai târziu, timp în care află și spectatorii că există ceva moștenit în familie la cel pe care îl admiră.

3. Determinismul e definitiv. Pe când fizica numită cuatică dă speranțe. Cel puțin pentru omul manipulabil cu discursuri meșteșugite. La nivel subatomic - ne spun unii care nu au citit până la capăt nimic cu privire la subiect... - doar statistica mai pătrunde. Or, doar fiindcă nu avem intuiția a ceea ce se petrece cu adevărat acolo, asta nu înseamnă că nu sunt reguli ca în fizica! Statistica e doar o cârjă, fiindcă nu spune clar ce se se află dincolo de particulele astea. Ce legi le duvernează? Dacă s-ar crea un sistem de legi și la nivel cuantic, atunci nu s-ar mai lega nimeni de iluziile astea.

joi, 2 iunie 2022

în care arătăm că instigarea există

Observ la nivelul bulei în care mă învârt o preocupare pentru ideea de liberate de expresie și a lipsei de îngrădiri. Democrația liberală a început să încurce! Adică, cum adică să ai dreptul să spui orice și să fie în regulă? Păi, ce e stalinismul ăsta? Ce-i nazismul ăsta? Trebuie că e ceva în neregulă cu asta! Și încep să caute unii nod în papură libertății de expresie...

Bunăoară, am avut un prof la facultatea de litere (s-ar putea să îl am și în anii următori), care avea fix discursul lui Mircea Badea legat de „progresismul” de la planetă. Că vai-vai-vai ăștia ne obligă să ne închinăm la negri! Staliniști, clar! Uită să spună că și din partea cealaltă - ca și de la „progresiștii” - se aud păreri radicale ca a dânsului. Și să nu i se întâmple nimic nimănui, chiar dacă amble tabere nu-s deloc de acord cu punctul de vedere advers.

Mai nou, am citit un articol de pe blogul piticigratis.com, în care Radu Alexandru, utilizând o gimnastică argumentativă foarte drăguță, vrea să ne convingă de faptul că, vai-vai-vai, legea care pedepsește instigarea se opune nici mai mult, nici mai puțin decât actului gândirii libere! Și nu orice fel de gândire, ci din aia cu majuscule, bre! GÂNDIRE!!! Arabia Saudită scrie la intrarea în România! Așa ceva nu se mai poate!

Pe lângă faptul că exagerările de genul ăsta sunt ridicole, omul își subminează singur argumentația:

1. gânditul e una, iar comunicarea a ceea ce gândești e alta. Se știe că tu poate ai dorit să spui ceva, dar s-a înțeles cu totul altceva. Numai faptul că nu ți-ai supravegheat cuvintele în contexte sensibile poate fi un delict moral sau chiar legal!

2. omul spune că se poate considera manipulare doar dacă: cel manipulat are patalama la mână care specifică faptul că are probleme psihice sau manipulatorul știe ceva despre el... Adică, îi cunoaște o slăbiciune. Și poate printr-un mesaj meșteșugit să îi exploateze slăbiciunea.

3. or, asta face un instigator! Exploatează o nemulțumire la nivel de masă! Căci mesajele de instigare nu se aruncă întâmplător în eter! Un instigator știe ceva despre viața socială, înțelege cum funcționează mecanismele din creier și ticluiește un mesaj care să manipuleze acea nemulțumire existentă într-o mulțime de indivizi. De aia e el condamnat pentru act de instigare la ceva! Dau un exemplu: decă un ins știe că românii sunt, în general, xenofobi și se apucă să scrie pe rețele sociale: „Să ieșim în stradă să le dăm foc la nume-de-etnie-ce-nu-ajută-deloc-textul-dacă-nu-e-pomenită (vedeți cum se evită conflictele inutile?)! Mâine, la ora trei să veniți în nume-de-loc-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-e-pomenit, înarmați cu nume-de-materiale-și-ustensile-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-sunt-pomenite!”, atunci asta se pune ca instigare!

 4. oamenii sunt, de regulă, constrânși de propria autocenzură în intimitatea lor. Le e penibil să iasă de unii singuri să împartă dreptatea - după chipul și asemănarea lor. Adică, poate ei vor să-i linșeze pe toți nume-de-grup-social-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-e-menționat, dar, plm, să ieși pe stradă singur să te bați e penibil și chiar periculos! Ai și tu instinct de conservare. Dar când citești pe rețele sociale că mai e cel puțin unul care gândește ca tine și că e dispus să-ți susțină demersul, atunci o să capeți curaj. Mai apar și vag multe texte în subsolul textului principal care instigă... Deci puteți să o puneți de o revoluție! Individul singur e slab, mulțimea, în schimb, e puternică! Iar gloata nu a fost niciodată catalogată drept rațională.

5. pe de altă parte, dacă un alt ipochimen scrie pe rețele o absurditate specifică lui Ioan Lorin Fortuna despre civilizația tarantuliană, care vine la noi mâine la ora 4 jumate și noi trebuie să așteptăm pe acești păianjeni din spațiul cosmic ca să ne batem cu ei parte-n parte, atunci nu se mai pune că e instigare. Fiindcă adunarea respectivă dacă se petrece... e inofensivă! Pe când altfel de oști războinice de strânsură contează!

6. „Free will is only the biology we don't know yet” - Prof. Robert Sapolsky (într-un podcast la Joe Rogan). Doar fiindcă nu știm exact cum funcționează omul, asta nu înseamnă că el este cu adevărat liber. Dar dacă ne-am baza toate deciziile pe problema asta, nu am mai crede în poveste. Și, fără poveste, ne întoarcem la sălbăticie. Ceea ce, probabil, că o se întâmple. Fiindcă povestea spune că suntem liberi, iar libertatea ne dă voie să căutăm, căutând aflăm că biologicul funcționează așa și pe dincolo și deci nu mai credem în libertate, deci și poveste dispare...

Dar, hei, haide să punem semnul de congruență sau asemănare între incriminarea unui text instigator și o nemulțumire legitimă cu privi la ceva! Nu e ca și cum între cele două se cască o prăpastie cât Groapa Marianelor. Nu e nicio diferență între „Hai să-l omorâm pe Iohannis, că e un german nenorocit și nepatriot. Mâine haideți cu mine la ora 3, furci, topoare, făclii. Evul mediu!” și „Iohannis e un președinte incompetent. Haideți să ieșim la un protest pașnic care să le trezească și altora conștiința și, împreună cu Parlamentul, să determinăm mecanismele legale să se pună în fapt pentru ca Iohannis să își piardă funcția.” Nup! Și prima și cealaltă frază sunt simple exprimări libere lipsite de nimic instigator în ele. E doar vina unor proști că acționează într-o direcție sau alta.

La asta s-a ajuns! Ne lipsește cu adevărat o constrângere reală și ilegitimă pentru ca să arătăm ce oameni drepți și corecți suntem. Ce dizidenți bravi, ce curajoși... Altfel, ne luptăm cu „stalinismele progresiste”, „nazismul marxist” și alte asemenea non-sensuri într-o lume care e prea liberă ca să fie cu adevărat liberă, nu?