Observ la nivelul bulei în care mă învârt o preocupare pentru ideea de liberate de expresie și a lipsei de îngrădiri. Democrația liberală a început să încurce! Adică, cum adică să ai dreptul să spui orice și să fie în regulă? Păi, ce e stalinismul ăsta? Ce-i nazismul ăsta? Trebuie că e ceva în neregulă cu asta! Și încep să caute unii nod în papură libertății de expresie...
Bunăoară, am avut un prof la facultatea de litere (s-ar putea să îl am și în anii următori), care avea fix discursul lui Mircea Badea legat de „progresismul” de la planetă. Că vai-vai-vai ăștia ne obligă să ne închinăm la negri! Staliniști, clar! Uită să spună că și din partea cealaltă - ca și de la „progresiștii” - se aud păreri radicale ca a dânsului. Și să nu i se întâmple nimic nimănui, chiar dacă amble tabere nu-s deloc de acord cu punctul de vedere advers.
Mai nou, am citit un articol de pe blogul piticigratis.com, în care Radu Alexandru, utilizând o gimnastică argumentativă foarte drăguță, vrea să ne convingă de faptul că, vai-vai-vai, legea care pedepsește instigarea se opune nici mai mult, nici mai puțin decât actului gândirii libere! Și nu orice fel de gândire, ci din aia cu majuscule, bre! GÂNDIRE!!! Arabia Saudită scrie la intrarea în România! Așa ceva nu se mai poate!
Pe lângă faptul că exagerările de genul ăsta sunt ridicole, omul își subminează singur argumentația:
1. gânditul e una, iar comunicarea a ceea ce gândești e alta. Se știe că tu poate ai dorit să spui ceva, dar s-a înțeles cu totul altceva. Numai faptul că nu ți-ai supravegheat cuvintele în contexte sensibile poate fi un delict moral sau chiar legal!
2. omul spune că se poate considera manipulare doar dacă: cel manipulat are patalama la mână care specifică faptul că are probleme psihice sau manipulatorul știe ceva despre el... Adică, îi cunoaște o slăbiciune. Și poate printr-un mesaj meșteșugit să îi exploateze slăbiciunea.
3. or, asta face un instigator! Exploatează o nemulțumire la nivel de masă! Căci mesajele de instigare nu se aruncă întâmplător în eter! Un instigator știe ceva despre viața socială, înțelege cum funcționează mecanismele din creier și ticluiește un mesaj care să manipuleze acea nemulțumire existentă într-o mulțime de indivizi. De aia e el condamnat pentru act de instigare la ceva! Dau un exemplu: decă un ins știe că românii sunt, în general, xenofobi și se apucă să scrie pe rețele sociale: „Să ieșim în stradă să le dăm foc la nume-de-etnie-ce-nu-ajută-deloc-textul-dacă-nu-e-pomenită (vedeți cum se evită conflictele inutile?)! Mâine, la ora trei să veniți în nume-de-loc-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-e-pomenit, înarmați cu nume-de-materiale-și-ustensile-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-sunt-pomenite!”, atunci asta se pune ca instigare!
4. oamenii sunt, de regulă, constrânși de propria autocenzură în intimitatea lor. Le e penibil să iasă de unii singuri să împartă dreptatea - după chipul și asemănarea lor. Adică, poate ei vor să-i linșeze pe toți nume-de-grup-social-care-nu-ajută-textul-dacă-nu-e-menționat, dar, plm, să ieși pe stradă singur să te bați e penibil și chiar periculos! Ai și tu instinct de conservare. Dar când citești pe rețele sociale că mai e cel puțin unul care gândește ca tine și că e dispus să-ți susțină demersul, atunci o să capeți curaj. Mai apar și vag multe texte în subsolul textului principal care instigă... Deci puteți să o puneți de o revoluție! Individul singur e slab, mulțimea, în schimb, e puternică! Iar gloata nu a fost niciodată catalogată drept rațională.
5. pe de altă parte, dacă un alt ipochimen scrie pe rețele o absurditate specifică lui Ioan Lorin Fortuna despre civilizația tarantuliană, care vine la noi mâine la ora 4 jumate și noi trebuie să așteptăm pe acești păianjeni din spațiul cosmic ca să ne batem cu ei parte-n parte, atunci nu se mai pune că e instigare. Fiindcă adunarea respectivă dacă se petrece... e inofensivă! Pe când altfel de oști războinice de strânsură contează!
6. „Free will is only the biology we don't know yet” - Prof. Robert Sapolsky (într-un podcast la Joe Rogan). Doar fiindcă nu știm exact cum funcționează omul, asta nu înseamnă că el este cu adevărat liber. Dar dacă ne-am baza toate deciziile pe problema asta, nu am mai crede în poveste. Și, fără poveste, ne întoarcem la sălbăticie. Ceea ce, probabil, că o se întâmple. Fiindcă povestea spune că suntem liberi, iar libertatea ne dă voie să căutăm, căutând aflăm că biologicul funcționează așa și pe dincolo și deci nu mai credem în libertate, deci și poveste dispare...
Dar, hei, haide să punem semnul de congruență sau asemănare între incriminarea unui text instigator și o nemulțumire legitimă cu privi la ceva! Nu e ca și cum între cele două se cască o prăpastie cât Groapa Marianelor. Nu e nicio diferență între „Hai să-l omorâm pe Iohannis, că e un german nenorocit și nepatriot. Mâine haideți cu mine la ora 3, furci, topoare, făclii. Evul mediu!” și „Iohannis e un președinte incompetent. Haideți să ieșim la un protest pașnic care să le trezească și altora conștiința și, împreună cu Parlamentul, să determinăm mecanismele legale să se pună în fapt pentru ca Iohannis să își piardă funcția.” Nup! Și prima și cealaltă frază sunt simple exprimări libere lipsite de nimic instigator în ele. E doar vina unor proști că acționează într-o direcție sau alta.
La asta s-a ajuns! Ne lipsește cu adevărat o constrângere reală și ilegitimă pentru ca să arătăm ce oameni drepți și corecți suntem. Ce dizidenți bravi, ce curajoși... Altfel, ne luptăm cu „stalinismele progresiste”, „nazismul marxist” și alte asemenea non-sensuri într-o lume care e prea liberă ca să fie cu adevărat liberă, nu?
