Vreţi să ştiţi cum se scrie litera J?

Eu pe net am o problemă cu oamenii care scriu cu sau fără i... atunci când nu trebuie. Aflu de fiecare dată doct de la oameni de la care m-aş fi aşteptat la altceva... că să fii (la persoana a II-a singural, conjunctiv, prezent) se scrie de fapt să fi... fiindcă verbul este "a fi". Dar să trecem peste aceste lucruri... şi să vorbim de treburi serioase.

Voi ştiaţi că ăştia pe calculator au greşit? Şi voi în general care scrieţi J aşa... El se scrie de-a-ndoaselea! E un fel de L cu buclă în loc de unghi drept. Adevărul e că pe strada aia - undeva prin cartierul Vidin, prin spate la Cimitirul Brăiliţa (acolo unde se aruncă lăturile oamenilor - prin dosul unor garaje)... ei bine, pe strada aceea am auzit o bătrână vorbind şi sincer am încercat să înţeleg! Dar îmi părea că e cu totul alt grai decât cel de pe plaiurile mioritice! Apropo, pe strada aceea am avut ocazia să zăresc şi eu de departe pasărea pe care o numeam "fluerător" în copilăria mea. Are penajul galben... sau să fi fost altă pasăre? Oricum arăta simpatic în vârful copacului, dar camera de la telefon nu bate fază lungă aşa că nu m-am complicat să v-o arat!

Vedeţi dacă n-aţi citi la viaţa voastră decât cărţi de joc la şeptică sau macao... ca să nu mai vorbim de poker... de acolo, de la Juveţi aţi prins voi că J-ul se scrie aşa şi nu cu bucla spre dreapta. Uitaţi cum se face de fapt:

P.S. asta mi-a amintit de faptul că la ora de mate din generală, am avut o profă care, atunci când ne dădea câte un exerciţiu ne spunea: 1. puntele a, b, c, şi "ji"... 2... idem. şi aşa mai departe! Şi eu am remarcat primul din clasă asta, dar cei care i-au atras într-un mod grobiant atenţia profei au fost... colegii mei; ei am început de atunci să strige la fiecare final de oră după care ni se dădea o temă: "Şi puntu' Ji!"... Deşi problema respectivă nu ajungea decât până la d... :)

P.P.S. Mă mai puteţi citi... pe lângă blogul acesta... pe site-ul time zone... în general la rubrica Sport; dar cred eu că nu numai acolo! Vă mulţumesc că mă citiţi! Mă înclin! :)

Harry Poker

Mai nou jocurile de noroc s-au mutat şi pe on-line. E bine? E rău? Nu ştiu! Nu despre asta voiam eu să vă vorbesc. Până la urmă niciun lucru nu e bun sau rău... ci e bine sau rău folosit. Dependenţa de jocurile de noroc te poate duce la faliment şi pe on-line şi în în cel clasic...

Pe mine, însă, mă interesează misterul. Trăirea pe care un jucător de poker on-line nu o mai poate avea. Din faţa display-ului nu te poţi uita în ochii adversarului, nu-i poţi citi gândurile şi nu-i poţi anticipa mişcările. Gata cu ochelarii misterioşi, gata cu ticurile nervoase, gata cu jocul cu jetoanele la masă, gata! Îl urmăream pe Daniel Negreanu cum câştiga o mână doar prin atitudinea de învingător. Sigur că şi la o masă virtuală poţi blufa, însă nu mai poţi da impresia de învingător încă de la început.

Poţi în schimb să faci orice în paralel cu jocul. Poţi să te uiţi la un film, să joci şah on-line sau să faci exerciţii yoga. Nimeni nu te poate împiedica. Jocul merge mai departe atâta timp cât ai atenţia distributivă. Poţi să faci chiar sex cu iubita/iubitul. Poţi fi orice. Dar nu jucătorul de poker rece sau comic, nu showmanul mesei... Nu tipul cu ochelarii ineresanţi. Nu omul care ascultă rap la masă... deşi tu poate în cască în acele momente chiar asculţi Mozart.