Am încercat să înțeleg zilele astea ce se întâmplă de fapt la televiozor de vreo patru-cinci nopți încoace. Nu cunosc motivul pentru care Piața Universității este locul unde să se strige Jos Băsescu! Că de acolo s-a strigat Jos Ceaușescu?! Că de acolo s-a început „o revoluție”?! Și vrem ca și de data asta să se întâmple la fel? Nu știu. Ce am văzut ieri însă m-a pus oarecum pe gânduri. La toate televiziunile, căci am dat așa pe la toate ca să văd modul de abordare a temei. Se vedea clar că unii sunt de-o parte, alții de cealaltă, fiecare avea versiunea lui!
În stradă, printre protestatarii așa zis pașnici, se flutura un steag (sau chiar mai multe) ce simboliza clar Revoluția din 1989. Era cârpa aia roșu-galben-albastru de pe care taman ce căzuse stema. Mai încolo, un grup de oameni care aveau un banner pe care-l țineau jos (nu știu exact ce scria pe el), iar printre domniile lor se afla un bătrân cu stema căzută, probabil adunată de pe jos... și ținută acolo, la vedere. Nu am nimic cu credințele oamenilor! Remarc doar... La fel cum nu am nimic cu opținunea unui ins, care spunea duminică la Antena 3 (în direct) că dânsul a scris o petiție prin care cerea (printre altele) nici mai mult, nici mai puțin decât „desființarea Curții Constituționale”! Sigur că cei de la Antena 3 când și-au dat seama ce prostie au făcut... s-au depărtat de dânsul.
Pe de altă parte, nu pot să vin și să spun că în fapt cei ieșiți în stradă nu știu pentru ce au comis acest act. Sau să merg și mai departe și să fac - cum am văzut că se făcea într-un ziar prezentat de Radu Banciu - portrete robot ale celor care protestează, să-i închid pe toți în niște etichete din astea defăimătoare... și să fiu mulțumit cu atât. Sau să merg chiar mai departe și să arunc cu invective asupra protestarilor, care să fie „scursurile societății”, cei care nu s-au descurcat în viață, incapabilii, ratații! Că până la urmă, amintea Radu Banciu, democrația dă libertatea oricui să facă ce vrea. Și că depinde doar de individ dacă frunctifică sau nu șansa pe care o are. Nu ne mai putem întoarce la comunism. E bine, dar nu pot să înghit asta pe nemestecate. Nu pot să cred că egalitatea asta se aplică pentru fiecare în parte. Că ăia care lucreză în multinaționale nu mai sunt nemulțumiți și nu-s solidari cu inșii ăștia care suportă cu greu măsurile de austeritate. Nicio țară cică nu are atâția cetățeni câți îi trebuie. Tot timpul sunt unii ținuți pe tușă, ca la fotbal... Ceea ce e, așa luat în abstract, corect, numai că tot domnul Banciu amintea de faptul că în unele țări acești marginalizați sunt ținuți pe tușă, dar nu lăsați să moară, abandonați. Ca unii jucători din afară. Că nu se știe niciodată când ai nevoie de ei. Și sigur că, așa în abstract, și aia cu egalitatea de șanse e o idee corectă, cu toate că sunt o grămadă de alte obstacole. În teorie, fiecare face ce vrea, dar de exemplu ce se întâmplă cu cel care de mic nu a fost învățat decât să fure, iar anturajul în care s-a învârtit făcea bani doar încălcând legea? Sau a avut niște părinți... neoameni și două-trei eșecuri... plus renunțarea! Că la un moment dat te saturi să eșuezi. (ca să nu mai vorbesc acum de modelele de reușită din țara asta capitalistă... care te fac cumva să te pui pe gânduri!).
Și de aceea, nedorind nici să hiperbolizez, dar nici să minimizez evenimentul, mi s-a părut foarte interesant un comentariu al unui cititor de pe ziarul Gândul.info, un anume Dan... care spunea despre violențele din Piața Unirii și protestele de la Universitate că reprezintă ruptura între două generații. Că ăia care s-au confruntat cu jandarmii nu sunt decât oamenii pentru care țara asta nu a făcut nimic. Ei nu au nici trecut, nici prezent și poate că nici viitor. De la periferie de unde or fi... ei sunt cei care nu au avut șansa unei educații mai bune, nu au idei și încearcă și ei prin mijloacele lor să se exprime. Sigur că nu trebuie să le acceptăm derapajele, dar nici să-i condamnăm doar pe ei pentru ceea ce fac... spunea cititorul Dan. Mi s-a părut echilibrat comentariul și l-am reținut.
Nu știu de ce la Antena 3 s-a tot bătut monedă pe ideea „vin studenții”. Ca să întărească paralele cu decembrie 1989... Probabil! Dar asta nu e numai ridicol, e și cumva nedrept față de cei ce au murit atunci! Pentru că studenții de atunci erau mult mai bine pregătiți, cu mai multe idei ideologice față de anemica „vrem ca Ministrul Funeriu să plece”. Sau paturi în cămine mai calde... Sau că nu mai are bani să mă țină mama la facultate. Cel puțin asta am văzut eu la televizor. Nu cred că a citit vreunul legea educației și a înțeles ceva din ea.
Am fost de acord cu domnul Mircea Badea până la un punct. Protestele sunt un semn de normalitate în societate și nu ar trebui să ne fie rușine de asta! Dar nu sunt de acord cu haosul făcut fără niciun scop concret. Bun, ai ceva de spus... vino să spui. Ți s-a creat un moment propice. Și s-a trecut de la pensii și salarii tăiate, la șomaj și locuri de muncă, de la Jos Funeriu și Băsescu, Boc, Udrea până la Salvați Roșia-Montană. Cu toate astea haosul acesta nu face neapărat bine. Și sunt cumva convins că dacă se va merge pe aceeași idee, cei care sunt la putere și în acest moment ar trebui să plece... vor ieși în față și vor spune: cei de pe stradă nu știu ce anume cer!!!! Deci sunt aduși acolo cu un interes politic clar: Crin și Victor, „gemenii toxici”, vă manipulează oameni buni! Și să rezolve cumva - lucrul despre care vorbea Gabriel Liiceanu la TVR1 - problema lipsei de comunicare cu poporul. Căci mulțimii nu i s-a explicat clar de ce anume au fost bune măsurile de austeritate. Aș zice că lumii nu i s-a explicat cum de ieri nu era criză la noi, dar azi este criză... cum de ieri nu ne împrumutăm la FMI, azi, de fapt, trebuie să o facem ca o „centură de siguranță”! Sau chestii din astea. Cum de Elena Udrea pozează în divă și apoi vorbește de austeritate? Și cum de se fură pe rupte, iar statul e complice la asta! Cum plastic amintea mai de mult Mircea Badea... o soluție economică ar fi să nu se mai fure. Și să nu mai fie toate tipele de revistă... în funcții care necesită competență, pricepere altfel plămădită față de priceperea celor care numără azi în Parlamentul Românie voturile...
Mircea Badea a mai spus că nu contează ce va zice Băsescu. Să protestăm! Dacă avem ceva de zis. Or, dacă protestăm totuși fără să ne audă nimeni... ce-am făcut? Oamenii vor să-l vadă pe cel asaltat că răspunde nemulțumirilor. Dar, de fapt, dânsul stă ascuns... Și cumva lumea e dezamăgită. Dacă nu se va schimba nimic... vor pleca scârbiți acasă și fie se vor gândi că a fost inutil, că puteau să privească foarte bine protestele de la televizor... și că data viitoare vor încerca să se adapteze la situație! Adică se va îngropa și ultima urmă de speranță în țara asta. Vom vota fără să credem ceva, fără să sperăm că schimbând pe unul cu altul... va fi la fel de rău.
P.S. ce mi-a rămas după seara precedentă este o pancardă pe care era desenat un pirat (semăna cu Băsescu) și pe care scria interesant: „Ex-Piratu'”! Mi-a smuls un zâmbet de mulțumire! Atât... Asta și rătăcirea mea...
În stradă, printre protestatarii așa zis pașnici, se flutura un steag (sau chiar mai multe) ce simboliza clar Revoluția din 1989. Era cârpa aia roșu-galben-albastru de pe care taman ce căzuse stema. Mai încolo, un grup de oameni care aveau un banner pe care-l țineau jos (nu știu exact ce scria pe el), iar printre domniile lor se afla un bătrân cu stema căzută, probabil adunată de pe jos... și ținută acolo, la vedere. Nu am nimic cu credințele oamenilor! Remarc doar... La fel cum nu am nimic cu opținunea unui ins, care spunea duminică la Antena 3 (în direct) că dânsul a scris o petiție prin care cerea (printre altele) nici mai mult, nici mai puțin decât „desființarea Curții Constituționale”! Sigur că cei de la Antena 3 când și-au dat seama ce prostie au făcut... s-au depărtat de dânsul.
Pe de altă parte, nu pot să vin și să spun că în fapt cei ieșiți în stradă nu știu pentru ce au comis acest act. Sau să merg și mai departe și să fac - cum am văzut că se făcea într-un ziar prezentat de Radu Banciu - portrete robot ale celor care protestează, să-i închid pe toți în niște etichete din astea defăimătoare... și să fiu mulțumit cu atât. Sau să merg chiar mai departe și să arunc cu invective asupra protestarilor, care să fie „scursurile societății”, cei care nu s-au descurcat în viață, incapabilii, ratații! Că până la urmă, amintea Radu Banciu, democrația dă libertatea oricui să facă ce vrea. Și că depinde doar de individ dacă frunctifică sau nu șansa pe care o are. Nu ne mai putem întoarce la comunism. E bine, dar nu pot să înghit asta pe nemestecate. Nu pot să cred că egalitatea asta se aplică pentru fiecare în parte. Că ăia care lucreză în multinaționale nu mai sunt nemulțumiți și nu-s solidari cu inșii ăștia care suportă cu greu măsurile de austeritate. Nicio țară cică nu are atâția cetățeni câți îi trebuie. Tot timpul sunt unii ținuți pe tușă, ca la fotbal... Ceea ce e, așa luat în abstract, corect, numai că tot domnul Banciu amintea de faptul că în unele țări acești marginalizați sunt ținuți pe tușă, dar nu lăsați să moară, abandonați. Ca unii jucători din afară. Că nu se știe niciodată când ai nevoie de ei. Și sigur că, așa în abstract, și aia cu egalitatea de șanse e o idee corectă, cu toate că sunt o grămadă de alte obstacole. În teorie, fiecare face ce vrea, dar de exemplu ce se întâmplă cu cel care de mic nu a fost învățat decât să fure, iar anturajul în care s-a învârtit făcea bani doar încălcând legea? Sau a avut niște părinți... neoameni și două-trei eșecuri... plus renunțarea! Că la un moment dat te saturi să eșuezi. (ca să nu mai vorbesc acum de modelele de reușită din țara asta capitalistă... care te fac cumva să te pui pe gânduri!).
Și de aceea, nedorind nici să hiperbolizez, dar nici să minimizez evenimentul, mi s-a părut foarte interesant un comentariu al unui cititor de pe ziarul Gândul.info, un anume Dan... care spunea despre violențele din Piața Unirii și protestele de la Universitate că reprezintă ruptura între două generații. Că ăia care s-au confruntat cu jandarmii nu sunt decât oamenii pentru care țara asta nu a făcut nimic. Ei nu au nici trecut, nici prezent și poate că nici viitor. De la periferie de unde or fi... ei sunt cei care nu au avut șansa unei educații mai bune, nu au idei și încearcă și ei prin mijloacele lor să se exprime. Sigur că nu trebuie să le acceptăm derapajele, dar nici să-i condamnăm doar pe ei pentru ceea ce fac... spunea cititorul Dan. Mi s-a părut echilibrat comentariul și l-am reținut.
Nu știu de ce la Antena 3 s-a tot bătut monedă pe ideea „vin studenții”. Ca să întărească paralele cu decembrie 1989... Probabil! Dar asta nu e numai ridicol, e și cumva nedrept față de cei ce au murit atunci! Pentru că studenții de atunci erau mult mai bine pregătiți, cu mai multe idei ideologice față de anemica „vrem ca Ministrul Funeriu să plece”. Sau paturi în cămine mai calde... Sau că nu mai are bani să mă țină mama la facultate. Cel puțin asta am văzut eu la televizor. Nu cred că a citit vreunul legea educației și a înțeles ceva din ea.
Am fost de acord cu domnul Mircea Badea până la un punct. Protestele sunt un semn de normalitate în societate și nu ar trebui să ne fie rușine de asta! Dar nu sunt de acord cu haosul făcut fără niciun scop concret. Bun, ai ceva de spus... vino să spui. Ți s-a creat un moment propice. Și s-a trecut de la pensii și salarii tăiate, la șomaj și locuri de muncă, de la Jos Funeriu și Băsescu, Boc, Udrea până la Salvați Roșia-Montană. Cu toate astea haosul acesta nu face neapărat bine. Și sunt cumva convins că dacă se va merge pe aceeași idee, cei care sunt la putere și în acest moment ar trebui să plece... vor ieși în față și vor spune: cei de pe stradă nu știu ce anume cer!!!! Deci sunt aduși acolo cu un interes politic clar: Crin și Victor, „gemenii toxici”, vă manipulează oameni buni! Și să rezolve cumva - lucrul despre care vorbea Gabriel Liiceanu la TVR1 - problema lipsei de comunicare cu poporul. Căci mulțimii nu i s-a explicat clar de ce anume au fost bune măsurile de austeritate. Aș zice că lumii nu i s-a explicat cum de ieri nu era criză la noi, dar azi este criză... cum de ieri nu ne împrumutăm la FMI, azi, de fapt, trebuie să o facem ca o „centură de siguranță”! Sau chestii din astea. Cum de Elena Udrea pozează în divă și apoi vorbește de austeritate? Și cum de se fură pe rupte, iar statul e complice la asta! Cum plastic amintea mai de mult Mircea Badea... o soluție economică ar fi să nu se mai fure. Și să nu mai fie toate tipele de revistă... în funcții care necesită competență, pricepere altfel plămădită față de priceperea celor care numără azi în Parlamentul Românie voturile...
Mircea Badea a mai spus că nu contează ce va zice Băsescu. Să protestăm! Dacă avem ceva de zis. Or, dacă protestăm totuși fără să ne audă nimeni... ce-am făcut? Oamenii vor să-l vadă pe cel asaltat că răspunde nemulțumirilor. Dar, de fapt, dânsul stă ascuns... Și cumva lumea e dezamăgită. Dacă nu se va schimba nimic... vor pleca scârbiți acasă și fie se vor gândi că a fost inutil, că puteau să privească foarte bine protestele de la televizor... și că data viitoare vor încerca să se adapteze la situație! Adică se va îngropa și ultima urmă de speranță în țara asta. Vom vota fără să credem ceva, fără să sperăm că schimbând pe unul cu altul... va fi la fel de rău.
P.S. ce mi-a rămas după seara precedentă este o pancardă pe care era desenat un pirat (semăna cu Băsescu) și pe care scria interesant: „Ex-Piratu'”! Mi-a smuls un zâmbet de mulțumire! Atât... Asta și rătăcirea mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu