După cum vă spuneam, dragi nemțeni (cum ar zice domnul Valentin Stan), așteptam cu nerăbare lansarea filmului God Bless America. Trailerul m-a inspirat și în scrierea acestei poeme. Dar să nu mai zăbovim cu astfel de discuții periferice și să trecem la ce ne interesează mai tare.
God Bless America nu este un film cu împușcături! Cei doi protagoniști: Frank - un reprezentant al grupului rataților social cu oarecare stare: slujbă la un birou, casă, mașină, divorțat... cu o fiică ce șade cu maică-sa - și Roxy - o adolescentă de 16 ani, care e la fel de revoltată pe lumea în care trăiește ca el, dar nu pe aceleași principii ca el (îi place Harry Potter, Alice Cooper, dar nu vrea să bată „hi5”). Pare mai degrabă o fată rebelă, dornică de aventură și vede în Frank un mijloc bun de a face asta. Folosirea armei de foc nu e decât un mijloc de eliberare de tot noianul de stupiditate ce ne înconjoară, un gest de exorcizare. Frank și mental, la lucru, ar fi făcut prăpăd cu un pistol... asupra celor din societatea americană, care au devenit niște rumegătoare ale distracției facile propagată peste tot de mass-media: îngurgitează tot soiul de show-uri în care idioții au talent să se facă de râs, reclame pentru semiretarzi... sau alte seriale grotești, după care le regurgitează și le mestecă la șuietă cu ceilalți.
Deși pare să vorbească doar despre Statele Unite... filmul se referă la tragedia omului modern, care a împrumutat foarte tare din cultura americană: are fastfood, hypermarket-uri, mall-uri, are televiziune cu show-uri adaptate după cele de afară... are iphone, telefoane cu cameră... și vrea să aibă totul înregistrat, ca să pună pe facebook. Trebuie să fie și în media, altfel nu știe să se legitimeze. Nu știe să trăiască clipa și doar atât! Să o păstreze în inima sa. Roxy îl supără la un moment dat pe Frank cu această idee... de a fi în media despre ceea ce fac ei... El ia telefonul și-l aruncă pe fereastra mașinii. Vrea ceva viu... Vrea să trăiască o experiență a sa! Lumea noastră e lumea pe care se revoltă Frank! Lumea construită din simboluri ale incompetenței slăvite și ale ipocriziei, lumea în care oamenii se sinucid... nu fiindcă sunt făcuți de râs la televizor, ci pentru că nu li se mai dă voie să se facă de râs la televizor! Lumea în care rușinea și civilizația sunt noțiuni pentru naivi!
Frank vrea să înlocuiască lumea asta, vrea să distrugă simbolurile ei, modelele care o inspiră! Copii de bani gata, care sunt atât de răsfățați încât se cred stăpâni ai părinților lor, iar părinți atât de idioți... încât acceptă jugul copiilor vedetă!
Filmul nu este excepțional din punct de vedere artistic! Dar are un mesaj foarte profund. Vorbește foarte corect despre noi toți! Ne descrie exact așa cum suntem! Și exact ce avem în preajmă! Un iad al publicității, în care mass-media dau tonul, iar ceilalți urmează semnalul, fără să mai uziteze de propriul creier! O lume tristă, dar mulțumită de ea însăși, plictisitoare în esența ei, dar mulțumită de ea însăși... autoironizându-se inutil!
P.S. Filmul nu mi-a futut creierul așa cum a făcut The Departed sau John Q, dar vorbește despre lumea în care trăiesc... și de aceea cred că merită să-l vezi.
P.P.S. Cele două filme amintite mai sus... trebuie să le vedeți! Neapărat! Sunt impecabile și din punct de vedere artistic... dar și ca mesaj! Excepționale! :)
God Bless America nu este un film cu împușcături! Cei doi protagoniști: Frank - un reprezentant al grupului rataților social cu oarecare stare: slujbă la un birou, casă, mașină, divorțat... cu o fiică ce șade cu maică-sa - și Roxy - o adolescentă de 16 ani, care e la fel de revoltată pe lumea în care trăiește ca el, dar nu pe aceleași principii ca el (îi place Harry Potter, Alice Cooper, dar nu vrea să bată „hi5”). Pare mai degrabă o fată rebelă, dornică de aventură și vede în Frank un mijloc bun de a face asta. Folosirea armei de foc nu e decât un mijloc de eliberare de tot noianul de stupiditate ce ne înconjoară, un gest de exorcizare. Frank și mental, la lucru, ar fi făcut prăpăd cu un pistol... asupra celor din societatea americană, care au devenit niște rumegătoare ale distracției facile propagată peste tot de mass-media: îngurgitează tot soiul de show-uri în care idioții au talent să se facă de râs, reclame pentru semiretarzi... sau alte seriale grotești, după care le regurgitează și le mestecă la șuietă cu ceilalți.
Deși pare să vorbească doar despre Statele Unite... filmul se referă la tragedia omului modern, care a împrumutat foarte tare din cultura americană: are fastfood, hypermarket-uri, mall-uri, are televiziune cu show-uri adaptate după cele de afară... are iphone, telefoane cu cameră... și vrea să aibă totul înregistrat, ca să pună pe facebook. Trebuie să fie și în media, altfel nu știe să se legitimeze. Nu știe să trăiască clipa și doar atât! Să o păstreze în inima sa. Roxy îl supără la un moment dat pe Frank cu această idee... de a fi în media despre ceea ce fac ei... El ia telefonul și-l aruncă pe fereastra mașinii. Vrea ceva viu... Vrea să trăiască o experiență a sa! Lumea noastră e lumea pe care se revoltă Frank! Lumea construită din simboluri ale incompetenței slăvite și ale ipocriziei, lumea în care oamenii se sinucid... nu fiindcă sunt făcuți de râs la televizor, ci pentru că nu li se mai dă voie să se facă de râs la televizor! Lumea în care rușinea și civilizația sunt noțiuni pentru naivi!
Frank vrea să înlocuiască lumea asta, vrea să distrugă simbolurile ei, modelele care o inspiră! Copii de bani gata, care sunt atât de răsfățați încât se cred stăpâni ai părinților lor, iar părinți atât de idioți... încât acceptă jugul copiilor vedetă!
Filmul nu este excepțional din punct de vedere artistic! Dar are un mesaj foarte profund. Vorbește foarte corect despre noi toți! Ne descrie exact așa cum suntem! Și exact ce avem în preajmă! Un iad al publicității, în care mass-media dau tonul, iar ceilalți urmează semnalul, fără să mai uziteze de propriul creier! O lume tristă, dar mulțumită de ea însăși, plictisitoare în esența ei, dar mulțumită de ea însăși... autoironizându-se inutil!
P.S. Filmul nu mi-a futut creierul așa cum a făcut The Departed sau John Q, dar vorbește despre lumea în care trăiesc... și de aceea cred că merită să-l vezi.
P.P.S. Cele două filme amintite mai sus... trebuie să le vedeți! Neapărat! Sunt impecabile și din punct de vedere artistic... dar și ca mesaj! Excepționale! :)
captivant articol bravo
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere! :)
RăspundețiȘtergere