Esmatriculare!

Știu că probabil sunt alte lucruri mai importante de semnalat în opinia unora, dar - oricât de târzu ar fi - eu vreau să mă refer la studentul de la Arhitectură exmatriculat. Așa, de neadaptat ce era! Că cum să spui pe internet că există unele cursuri învechite?! Sau unele inactuale!? Bă, da' tu unde te crezi?... du-te, frate, în Evropa, dacă o faci pe deșeptu' cu noi! Esmatriculare! Te-am pupat pe portofel. N-oi ajunge tu chiar Thomas Alva Edison!

Am scris personal despre atitudinea unor oameni care predau în universități. Adică, bă educaților: noi vă dăm aici niște direcții. Învățați niște principii! Nu mai faceți atâtea nazuri că-s depășite! Principiile astea nu se învechesc niciodată. Și-s chiar ca vinul! Cu cât mai mult au șezut la clocit, cu atât mai trainice! Atitudine care mi s-a părut cel puțin delăsătoare din partea unor indivizi care pretind că se ocupă de educarea tinerilor! Să nu încerci să ții pasul în domeniul tău, să nu te interesezi de noutățile ariei de activitate... e principiul unui ramolit intelectual.

Din păcate, întreg învățământul românesc e la fel! Și asta întrucât e subfinanțat. Pentru că rigoarea nu se mai aplică. Și pentru că suntem învățați de mici că e mai bine să taci și să treci mai departe. Îți iei hârtia. Cum o valorifici, nu contează. Unii se duc acolo ca să mai copilărească puțin înainte să intre abrupt în câmpul muncii într-un domeniu paralel.

Recent am avut o experiență care m-a mai calmat. În sensul că eu am încercat să exprim - e adevărat, câteodată nu foarte elegant - o nemulțumire față de modul în care evoluează lucrurile la un anume curs. Într-un domeniu în care - pot să zic - eram mai compentent decât persoana care preda. În primul rând materialul învechit și lipsa de cunoștințe! Și apoi, faptul că unii confundă prezentările powerpoint cu materialul de pe care să citești până când adorm toți din sală! Text gros! Masiv. Îndesat. Fără omisiuni. Rolul prezetărilor în cauză, în opinia unor, e chiar să-l înlocuiască total pe profesor: al cărui rost este acela de a porni aparatura și după care poate să-și vadă de gândurile sale! Amintindu-mi de reclamele alea în care la catedră domnea un dispozitiv de emis sunete de pe o placă magnetică... Acum netul a rezolvat și problema conceperii materialului de curs. Sunt o grămadă de prezentări powerpoint aiurea făcute, pe toate temele posibile. Trăiască generozitatea proștilor sau răutăcioșilor. Cum mai salveză ei mediocritatea superficială! Iar eu - ca un naiv - am îndrăznit să spun că powerpoint înseamnă - la esență: text firav și caractere mari, imagini multe și vorbit din partea profesorului! Și cum eram eu entuziast că schimb lucrurile și le explicam și celorlalți că am în cap doar intenții bune... poate măcar pe viitor viața o să fie roz și or să apară unicornii din boscheți... etc. etc. plm... și iar etc. când o tipă de care-mi plăcea - tăcută așa de felul ei... aruncă următoarele vorbe: „Știi, eu cred că te agiți cam mult...” s-a făcut liniște... Tot elanul meu discursiv era cu avariile trase! Ce să mai zic la faza asta?!

M-am resemnat pe moment. Învățământul înseamnă în primul rând oameni de valoare. Normal că bine plătiți. Dar de valoare. Nu cu 700 de diplome! Ci cu valoare. Cu discurs. Și cunoștințe. Pasiune! Entuziasm... nu resemnare, chiul... plagiat... ciupeală! Altfel, ne vom uita în continuare la pisicuțe pe internet și ne vom lăsa influențați de interese meschine ale social media... crezând că schimbăm lumea. Fără știință, a milita pentru o cauză - oricât de nobilă ar fi - nu va face diferența pentru tine. Pentru că știu alții în locul tău... Iar tu tot nimeni ești. Și vor ști tot ei în continuare.