Câinele şi căţelul educaţi

Ieri am dat peste următorul text. Eu l-am citit pe hârtie frumos colorată! La un moment dat în timpul lecturii mi-am dorit să fiu singur în sala respectivă ca să pot răbufni precum sticla de şampanie zgândărită...

Departe de a lua apărarea tinerei generaţii nu am cum să fiu de acord cu părerea domnului Ionuţ Popa - în varianta pe hârtie există şi semnătura (ba chiar şi adresa de e-mail: ionut.popa@cdpress.ro - asta ca să ştiţi pe cine înjuraţi şi unde!).

Faptul că studenţii sunt nemulţumiţi de următoarele aspecte ale învăţământului universitar actual: "se insistă prea mult pe teorie, se face foarte puțină practică"; "dascălii români au rămas prizonierii unor metode didactice învechite și ai unor cursuri redactate acum 20 de ani" nu-l deranjează prea tare pe dinstinsul domn întrucât educaţia (conform dex-ului) "nu te pregăteşte pentru o meserie", ci face din tine "un om educat"! Dar cum vă permiteţi să vreţi să fiţi nişte "oameni educaţi" în conformite cu ultimele metode în domeniu? Nu vă e ruşine?! Staţi acolo în băncile voastre şi nu mai cârâiţi căci profesorii universitari sunt bătrâni şi e o nedreptate să pui o minte "educată" să mai adune şi alte cunoştinţe, să se lupte pentru progres, să fie interesată de nou! Şi să mai împărtăşească asta şi celorlalţi. Cum să faceţi aşa ceva?!.. E de-a dreptul absurd!

"oare chiar e nevoie să termini o facultate ca să știi să utilizezi un aparat? Sau un curs de câteva săptămâni rezolvă această problemă!" - Da, domnule Popa! Este nevoie să aflăm despre ultimele descoperiri şi tehnici ale oricărui domeniu în universitate, de la profesorii noştri! Ştiu că e absurd, dar asta e realitatea!

Iar la final... editorialistul se plânge că nu poate să se facă doar şcoala vinovată de situaţia asta, ci şi ceilalţi factori! De acord! Dar când vii cu texte de genul "nu cred să existe undeva în lumea asta, o școală care să nu te lase să înveți" nu mai ţii cont de faptul că una este să înveţi într-o şcoală care încurajează concurenţa şi alta e să alergi de unul singur, fără să ştii cât de în spate eşti de fapt. Una e ca profesorii tăi să fie foarte bine pregătiţi şi alta e să fie mediocri. Una e să te facă să fii curios, alta să fie indiferenţi, plictisiţi şi obosiţi de meseria pe care o practică. Una este să vezi că toţi "se descurcă" şi că toţi sunt pe sistemul "las-o, bă, că merge aşa"! Alta să simţi că eşti apreciat pentru că ştii.

Şi în final depinde de fiecare... Are sens doar atunci când toţi ar avea aceleaşi şanse peste tot! Ceea ce nu e nici pe departe adevărat! Una e să ai un mentor bun şi alta e să... fie unul care se plânge că e persecutat în momentul când i se cere să fie la curent cu noile tehnici ale unui domeniu! Şi "educarea" asta... trebuie să ţină pasul cu vremurile! Altfel se cheamă că e în zadar...