Cum era de aşteptat Kim Clijsters a câştigat la feminin turneul de Gran Slam de la Melbourne. Ea a învins-o în finală pe chinezoaca Na Li. Am văzut lacrimi la final pe chipul belgiencei. Ea a ţinut şi un discurs emoţionant. Dar pe teren a fost tot timpul foarte serioasă, cu atitudinea aia în care îţi repeţi non-stop că nu trebuie să te laşi impresionat de nimic. Ca la final să poţi să verşi lacrimi de bucurie. Na Li a jucat excelent, a luat primul set, dar Kim... a fost mai bună. Ambele jucătoare merită felicitate pentru acest meci. Şi Na Li... a susţinut un discurs emoţionant la final, mai mult prin felul cum a spus decât prin ce a spus... însă a suportat mai bine statul de om care pierde.
Pe de altă parte Andy Murray a suportat mai greu ideea că nu a învins. Mai ales că Nole Djokovic l-a surclasat în trei seturi. Am văzut pe chipul lui că nu-i place că e acolo. E greu să vezi că ai talent, că te antrenezi din greu... că faci până la urmă tot ce ţine de tine ca să fii cel mai bun, dar te-ai născut în epoca lui Nadal şi Federer... şi rămâi chiar şi în spatele lui Novak Djokovic. În aceeaşi situaţie se află şi sârbul, însă, după victoria în faţa lui Federer, el a dovedit că poate să devină al doilea tenismen al lumii. A câştigat al doilea titlu de Grand Slam (tot aici al Australian Open în 2008), iar confirmându-şi practic valoarea. Mi s-a părut că s-a stăpânit mai bine, nu a izbucnic în lacrimi, a fost şi el emoţionant la discurs, dar per total... bucuros cum era şi normal.
Finaliştii au oferit un spectacol frumos, însă nu extrem de tensionat. Chiar dacă a revenit fiind condusă cu un set, Kim a dominat apoi înfruntarea în ultimul set. Iar Nole... l-a dominat de la un cap la altul pe adversarul său. Scoţianul a avut în faţă un jucător care se apără mai bine decât el. Nu a mai reuşit o evoluţie ca la Paris Bercy... atunci când în faţa lui Robin Soderling a fost asemeni unui zid.
Pe de altă parte Andy Murray a suportat mai greu ideea că nu a învins. Mai ales că Nole Djokovic l-a surclasat în trei seturi. Am văzut pe chipul lui că nu-i place că e acolo. E greu să vezi că ai talent, că te antrenezi din greu... că faci până la urmă tot ce ţine de tine ca să fii cel mai bun, dar te-ai născut în epoca lui Nadal şi Federer... şi rămâi chiar şi în spatele lui Novak Djokovic. În aceeaşi situaţie se află şi sârbul, însă, după victoria în faţa lui Federer, el a dovedit că poate să devină al doilea tenismen al lumii. A câştigat al doilea titlu de Grand Slam (tot aici al Australian Open în 2008), iar confirmându-şi practic valoarea. Mi s-a părut că s-a stăpânit mai bine, nu a izbucnic în lacrimi, a fost şi el emoţionant la discurs, dar per total... bucuros cum era şi normal.
Finaliştii au oferit un spectacol frumos, însă nu extrem de tensionat. Chiar dacă a revenit fiind condusă cu un set, Kim a dominat apoi înfruntarea în ultimul set. Iar Nole... l-a dominat de la un cap la altul pe adversarul său. Scoţianul a avut în faţă un jucător care se apără mai bine decât el. Nu a mai reuşit o evoluţie ca la Paris Bercy... atunci când în faţa lui Robin Soderling a fost asemeni unui zid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu