Probabil știți deja faptul că luni a fost difuzat ultimul episod (cel cu numărul 22, din seria a opta) al unui serial absolut fabulos, House MD. Până în acest moment nu cred că am văzut un show de televiziune mai plin de farmec, mai plin de imaginație, dar, în același timp, ancorat foarte bine în realitate! Fiecare episod pentru mine a fost o experiență unică: am zâmbit/am zâs de-a binelea la toate gimbușlucurile lui House, am fost impresionat (emoționat) de toate dramele prezentate... fie că era vorba de cazul pe care-l acceptase House, fie că era vorba de vreo „aventură” a celorlalte personaje principale din serial. De fapt, House era atât de dominant încât eclipsa pe toată lumea. Și punea la punct pe fiecare cu replica: „You are an idiot!” pentru a convinge pe cel vizat să nu se comporte stupid.
Am observat că lângă serialul acesta peste tot este atașată eticheta „medical drama”, lucru cu care eu nu sunt întru totul de acord. Sigur că medicina joacă un rol esențial în cadrul seriei de episoade, dar personajul central este cel care dă gust serialului cu adevărat! Spitalul nu este decât locul în care se desfășoară un geniu, care dorește să combată fiecare prejudecată a omului modern sau nu, fie că e vorba de un pacient, fie că e vorba de un angajat sau un superior. Se ia la trântă în argumentare cu oricine - mai ales cu Lisa Cuddy (Lisa Edelstein, care nu mai apare în ultima serie) - și aproape de fiecare dată învinge categoric. House acceptă să trateze, de regulă, acei pacienți asupra cărora ceilalți doctori nu reușesc să se descurce. Pentru el, un diagnostic evident e „boring”, întotdeauna trebuie să fie un puzzle de rezolvat... Tărâmul acesta al luptei dintre viață și moarte este propice observării diferitelor firi umane, care par să iasă din tipar... Cu toate acestea, House are o teoremă pe care o dovedește aproape la fiecare episod: „Everybody lies!”.
Gregory House (Hugh Laurie - dacă mai era nevoie) este, înainte de toate, un geniu. Și e conștient de asta! Știe că ceea ce reușește el, nu prea poate face multă lume, că modul în care pune cap-la-cap informațiile scapă celorlalți. De regulă, astfel de personaje cu o inteligență aparte sunt nefericite, greu de înțeles, greu de integrat în comunitate, retrase în propria carapace... dezamăgite sau speriate de lumea asta. House este nefericit, dar nu abandonează lupta cu igonanța celorlalți! Se luptă în continuare pentru viața lui, pentru momentele sale de bucurie, pentru clipele când o dă în mintea copiilor împreună cu James Wilson (Robert Sean Leonard)... pentru că e în firea lucrurilor să facă asta. Nu se izolează de lumea în care trăiește, ci încearcă să impună lumii propriile reguli. Încălcându-le pe cele ale celorlalți, care nu se potrivesc cu felul lui de a fi. Nu e un geniu fricos sau care rămâne decepționat după primul eșec sau pentru că nu e înțeles. E un geniu, care manipulează oamenii... până în ultima clipă. Pentru a scăpa de detenție și pentru a punea petrece ultimele șase luni împreună cu prietenul său cel mai bun, care suferea de cancer... și-a înscenat moartea, a modificat o amprentă dentară și a înșelat pe toată lumea. Mi s-a părut însă destul de bizar ultimul episod... nu mă puteam împăca deloc cu ideea sinuciderii lui House. El a fost tot timpul împotriva metodei renunțării! Chiar era să-și ucidă penultimul pacient, care susținea că vrea să moară. Și enervat House s-a dus la el, l-a strâns de gât... arătându-i că se împotrivește! Că așa e normal!
Ce am să rețin din acest serial... este acel episod cu geniul, care în adolescență publicase deja vreo două volume, dar din cauza nefericirii a decis să-și diminueze drastic capacitatea intelectuală și să trăiască simplu, ca un muritor de rând cu o soție pe care să o iubescă nu pentru că e la fel de deșteaptă ca el, ci pentru că ține la el. Făcuse el o combinație între siropul de tuse și un pahar de vodcă, ce îl ajuta în acest sens. Numai că formula asta i-a provocat și niște probleme medicale. Când și-a dat seama House care era schema, l-a considerat laș... dar într-un final a acceptat să-i prescrie din nou siropul... parcă știind că nici lui nu-i este așa ușor printre atâția oameni proști. Al doilea lucru interesant rămâne teoria de la începutul ultimei serii: toți părinții își „strică” odraslele.
Îmi pare rău pentru faptul că serialul s-a terminat! House mai are multă lume de pus la punct cu stilul său unic și plin de farmec! Mi s-a părut genial faptul că nu a fost un clișeu, ci pentru că s-a opus clișeelor. I-am zis Doctorul Metaforă pentru că în primele sezoane îmi amintesc că la un moment dat a vorbit de așa ceva... Diagnosticele sale erau explicate telespectatorilor prin intermediul unei sintagme interesante, o metaforă... dar House i-a dat peste nas frumoasei sale colaboratoare (dr. Cameron) când a încercat să facă la fel ca el.
În cadrul show-ului au mai apărut: Omar Epps (dr. Eric Forema), Peter Jacobson (Dr. Chris Taub), Jesse Spencer (Dr. Robert Chase - cel care i-a luat locul lui House la departamentul de diagnisticare), Kal Penn (Dr. Lawrence Kutner)... am lăsat partea feminină la urmă... actrițe talentate (iar unele dintre ele și extrem de frumoase): Jennifer Morrison (dr. Allison Cameron), Charlyne Yi (dr. Chi Park), Amber Tamblyn (Martha M. Masters - o studentă pe care House a acceptat-o în echipa lui în momentul în care avea o relație intimă cu șefa lui Lisa Cuddy... care nu-l mai contrazicea... el considerând că e bine să existe și un om al bunul simț și păstrării ordinii undeva acolo ca totul să meargă în regulă), Anne Dudek (Amber Volakis - Manipulative Bitch), Odette Annable (dr. Jessica Adams) și (din punctul meu de vedere cea mai frumoasă) Olivia Wilde (dr. Remy "Thirteen" Hadley). Plus diferiții pacienți și diverse alte personaje... pe care nu am loc să le menționez aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu