Eu, gen, Tomac

Eu am crezut la început că e o glumă. Politica este plină de ironii din acestea. Despre Hitler am citit în "Humans - A Brief History of How We Fucked It All Up" a lui Tom Phillips faptul că - în clipa când a ajuns cancelar - parlamentarii germani cu experiență considerau că e tipul manevrabilului perfect. Se discuta în cercurile vechi despre perioada scurtă de timp în care va fi dat pe brazdă.

Așa și cu Eugen Tomac. O propunere de premier venită de niciunde, adus să acopere un vid de putere pe care nu o mai revendică nimeni! Doamne ferește să-l compar cu vreun dictator, care se cațără la putere treptat și distruge lumea așa cum o știm noi, impunând lumii noi standarde de moralitate și aruncând o pată asupra politicilor de extremă dreapta. Dar cum s-a îngroșat o glumă într-o parte, așa pare să se îngroașe și-n lumea asta a cotidianului românesc.

Pentru cine își aduce aminte, Tomac nu e decât o formă fără fond, un ins insipid, incolor și inodor, un pupil politic al lui Băsescu, care admitea în jurul lui doar insignifiați fără aspirații profunde. Oameni care să rostească în mod corect și cu accent slugarnic "Da, șefu'!".

Uneori consilierii politici sau, dacă nu ei, politicienii înșiși construiesc povești dramatice pentru a creiona un portret interesant acolo unde bate vântul în sufletul și mintea omului. Despre caracter nici nu trebuie să mai vorbim. Peisajele cu sârmă ghimpată și hiperbolicele distanțe parcurse de copilul Eugen Tomac descurț doar ca să privească încruntat în zare, au considerat unii oameni sau doar Tomac că impresionează lumea avidă după eroi. Doar că au venit jurnaliștii și-o demontat mitul copilului patriot, dar, așa cum spunea dnul Tomac, ne mai luăm din asta. Haideți să privim în viitorul fără speranțe și să continuăm să îmbrățișăm minciunile ca pe zeițele plăcerilor.

Dacă totuși gluma rămâne valabilă și se materializează eu cred că nu e atât de rău. Așa cum în tolba oricărui soldat șade bastonul de mareșal, așa și în diplomatul politicianului șade postul de premier. Iar dacă Tomac ajunge premier - fie el și pentru o singură zi - atunci acel clișeu atriburi lui Napoleon Bonaparte se extinde la îngreaba populație a unui stat. În traista oricărui amărât de cetățean șade între pâine și brânză și posibilitatea de a ajunge premier.

Nu trebuie decât să crezi, în nesimțirea ta, că totul trebuie să se rezolve de la sine, că meritul e doar hazard... iar experiența de viață și de conducere nu au nicio importanță! Slugărnicia, securicitatea și tupeul sunt singurele atribute care contează. Și statornicia întru convigerea că ești special, lipsa simțului ridicolului sau a caracterului... Tomac ne demonstrează - dacă ajunge premier - că oricine poate ajunge premier! Și tu cititor rătăcit pe acest blog!

Buldogul care latră, adevăr grăieşte

Ieri în Parlamentul României a avut loc o sesiune de discursuri ale politicienilor ţării. Printre cei care au luat cuvântul s-a numărat şi Vasile Blaga, care a spus că PDL a fost singurul partid din România care s-a opus PSD-ului! PDL a fost împreună cu PSD-ul la guvernare doar 7 luni... zice Blaga... deci asta înseamnă că s-a opus întotdeauna PSD.

Lăsând la o parte contradicţia care m-a făcut să schimb postul şi întrucât toată suflarea jurnalistă din ţara asta a găsit de cuviinţă să strige "Divorţ, divorţ şi iar divorţ" la dezmembrarea USL (sincer nu am înţeles de ce! n-a fost unul mai răsărit care să producă o figură de stil originală!?) am să întreb şi eu ceva.

7 luni sunt suficiente pentru naşterea prematură a unui bastard! Din împreunarea PSD cu PDL s-a născut vreun astfel de monstru? Iar dacă da, unde este şi cine îl creşte?!!

Să ne conducem după legea bunului simț și a logicii elementare

Observ, din partea susținătorilor USL, următorul discurs: de ce ar fi așa o tragedie faptul că s-a adus o lege la forma anterioară. Ca să nu mai discutăm modul în care s-a făcut acest lucru!

Păi, răspunsul e destul de simplu și de logic: pentru că e un pas înapoi! Avizul Curții Constituționale trebuie să fie literă de lege, întrucât această instituție e cea care are drept îndatorire apărarea Constituției - care este legea fundamentală în stat! Prin urmare, dacă judecătorii decid că: Parlamentul prin acțiunea sa de suspendare nu are temeiuri constituționale pentru suspendarea lui Băsescu, el nu trebuie suspendat! De ce? Pentru că îl împiedică să-și realizeze atribuțiile sale degeaba! De aceea verdictul Curții Constituționale nu trebuie să fie doar unul consultativ, doar unul care poate fi ignorat...

Sigur că asta s-ar fi întâmplat într-un stat de drept. Unde membrii Curții ar trebui să fie apolitici! Un loc ideal, nu în România.

Neînțelegându-le nerăbdarea celor de la USL, aș fi preferat ca legea să rămână în forma în care era (înainte să revină la forma la care era în momentul primei suspendări a președintelui Băsescu) - pentru că ar fi fost de preferat principiul acela, iar instituția prezidențială nu ar fi fost jenată de fiecare dată când Parlamentul s-ar fi simțit lezat (pe nedrept) de acțiunile președintelui.

Sigur că Băsescu a încălcat Constituția de mai multe ori, substituindu-se guvernului... Dar asta nu ar fi trebuit să-i dea lui Ponta ocazia de a încălca o decizie a Curții Constituționale sau să facă o compunere pe baza căreia să fie suspendat preșesintele!

Îl auzeam și pe Mircea Badea spunând că nu a fost vârât după gratii Băsescu, ci s-a întors în fața alegătorilor. Pot fi de acord cu asta, dar există temeiuri legale?!!! Sau e doar așa... că s-a săturat Parlamentul de el? Pe sistemul ăsta îl suspendăm până ce poporul decide să-l invalideze. Îi obstrucționăm activitatea cât putem noi de mult. Pentru că așa vrem noi. Ca reprezentanți ai poporului... De aceea cred că o decizie a Curții Contituționale ar trebui respectată!

Președinții celor două Camere din Parlament ar trebuie să poată să fie schimbați de fiecare dată când raportul de forțe politice se schimbă! Așa mi s-ar părea mie corect. Iar judecătorii Curții Constituționale să fie apolitici!

Din păcate, toate instituțiile României sunt corupte, încărcate de carii și de boli grele... și rezultatul se vede. Fiecare face ce dorește cu legea, iar regulile se interpretează și se fac în funcție de cum dorește cel care a acaparat puterea. Nimeni nu dorește ca regulile să fie făcute ca să existe o minimă logică în funcționarea statului democratic! Legile sunt doar pentru noi, cei slabi... ceilalți se ghidează doar după propria voință.

Sigur că ar fi existat temeiuri legale de suspendare a președintelui, dar ar fi trebuit să se respecte anumite proceduri - care erau la momentul acela - și să se argumenteze clar de ce acest lucru trebuie să se întâmple. Trecând apoi pe la o Curte Constituțională - apolitică - care să vaideze demersul sau să-l invalideze.

P.S. sper să nu se ajungă să avem Parlament unicameral! Iar Monitorul Oficial... cred că trebuia să rămână acolo unde era!

P.P.S. am uitat să spun că era o prostie și în legea precedentă - cea cu numărul de alegători... dar se putea face o ajustare în acea privință... nu în cea ce privește avizul CCR.