Dinamo - Steaua, meciul care începe la televizor şi se termină în stadă...

Finalitatea oricărui meci dintre Dinamo şi Steaua este să încingă nişte spirite inutil, iar totul să genereze conflicte între mafioţii care conduc "galeriile". Orice joc se porneşte cu vreo două săptămâni înainte în presă şi la televizor mai ales. Acolo apar tot soiul de jurnalişti care încep să-i întrebe pe toţi (fie că ar fi cei mai îndreptăţiţi să vorbescă, fie că nu) ce părere au despre acest meci, cine e favorită, care va fi totuşi rezultatul final, cu cine ţine... etc. Eventimentul este încărcat artificial de mass-media. El fiind gol, plat, generând un spectacol sportiv jos, plicticos... Cei care-şi spun "suporteri" abia aşteaptă motive de a se da în spectacol. Şi se organizează în găşti care se încaieră. Problema este că uneori se întâmplă să se bată şi prin tribună - unde sunt şi oameni nevinovaţi, cei care vin la meci ca să vadă un spectacol, nu să se dea în spectacol. Nimerind un loc unde se întâmplă evenimente neplăcute cei din urmă suferă alături de mafioţi. Am un prieten care mi-a zis că nu s-a mai dus pe Ghencea de când şi-a luat gaze lacrimogene în faţă de la jandarmi din cauza celor care se băteau în zona în care se afla şi el.
Îl auzeam pe Marius Mitran aseară cât poate să abereze şi să mintă: el cică nu se mai teme de viaţa copilului său care ar putea să ajungă la un moment dat să fie victima colaterală a unei încăierări între suporteri, ci se teme pentru el... Cică nu mai e tată de copil aşa mic care să nu ştie să-şi poarte de grijă; poate... dar te îngrijorezi oricum! Jurnalistul spunea că el se teme pentru el, întrucât nu poate să meargă la stadion şi să nu se întrebe: oare nu am comentat odată nu ştiu cum şi suporterii nu ştiu care au un ghimpe împotriva mea. Ceea ce e vrăjeală: dacă suporterii aveau ceva cu el nu le trebuia un Dinamo - Steaua, ci îl căutau mai de mult! Şi nu se teme aşa tare de astfel de ciocniri de stradă, ba chiar le doreşte: ca să aibă despre ce să scrie, să aibă de ce să se arate indignat... dar în forum său interior jubilează când vede că unii se bat!!! Că de asta se ocupă! Deşi nu mai e de mult un eventiment senzaţional ca nişte idioţi la meciul dintre Dinamo şi Steaua să se bată... totuşi aşa ceva generează o ştire de interes. Căci nouă ne place să credem că suntem în siguranţă pe stradă: ceea ce e destul de fals (te poate lovi unul aşa că te-a confundat!). Jurnaliştii trebuie să-şi asume acest risc că şi-o pot fura, pentru a avea un eveniment din acesta. Dar ei cel mai adesea nu fac decât să prezinte evenimentul! Nu fac decât să-l mediatizeze. Îi fac vedete pe unii care nu merită. Şi de asta nu sunt prea mult în pericol! Că ei se ştiu cu toţi liderii de galerie, cu toţi patronii, cu mulţi care învârt bani în lumea asta. De asta sunt mai protejaţi! Deşi nu sunt chiar atât de protejaţi... dar merită riscul, că ei iau mulţi bani comentând astfel de evenimente, arătând cu degetul "aşa nu!"... pentru că asta face audienţă.
Meciul în sine oricât de "încins" l-ar fi considerat comentatorii a fost foarte plicticos. Evenimente puţine... mai mult intrări întârziate la minge, o echipă Dinamo adormită (eu nu ştiu cum se numesc fotbalişti că se mişcă în reluare... în afară de Torje care e un jucător ager şi la minte şi ca deplasare) şi o echipă Steaua de ratangii şi fără soluţii, un arbitru total aerian, dar care o făcea foarte tare pe importantul. Aş fi închis televizorul dacă nu l-aş fi aşteptat pe Badea. Şi eu chiar am zis ieri cuiva că va fi un meci urât... prea s-a făcut atâta tam-tam pe seama lui!