Telemobilul

Reportaj skizzo-frenetic
Telemobilul

Nu vă speriați. Nu am să vă spun o idee banală gen: telefonul mobil – fiță sau necesitate? Întrebarea e pusă prost pentru că nu dă posibilitatea căii de mijloc. Aici aș zice că ar trebui să distingem până unde ne este necesar un telefon celular și când devine el doar un accesoriu... Este evident că instrumentul acesta ne face viața mai ușoară, ne ajută să comunicăm la distanță, ne poate chiar scăpa dintr-o situație limită, deci nu putem să-i negăm utilitatea! Devine o fiță când e în mâna celor care, neavând cu ce să se valideze într-un grup, etalează ultima descoperire în materie de telefoane mobile, deși este evident că n-o să le folosească la mare lucru – dar au telefon nu știu de care! Ok, funcția crează organul sau invers?

Dar nu despre asta voiam eu să vă vorbesc! Intenţionam să vă spun că nu dețin un astfel de instrument – stați, nu vă alarmați! este adevărat, nu am! greu de crezut, dar e adevărat – și că în drumurile mele prin parc, pe alei mai rar bătute, pe care frunzele au vopsit asfaltul în culorile toamnei, când stau de vorbă cu mine am constatat că mi-ar fi necesară mica ustensilă... Nu pentru comunicare cu ceilalți, deși dacă se poate nu am de ce să ignora această opțiune/ facilitate, ci pentru altceva! Am să vă explic, dar vă rog să nu sunați la secția pentru oameni excesiv de hazlii după ce terminați de citit!

De multe ori când sunt singur cu mine pe stradă, prin parc sau prin mijloacele de transport în comun îmi trec prin cap tot soiul de idei – unele mai interesante, altele mai puțin interesante – idei pe care aș vrea să le păstrez! Dar ele nu prea pot fi păstrate căci gândurile zboară, vorbele la fel (cele neînregistrate cel puțin), numai ce e scris rămâne. Ce e scris pe un suport oarecare: fie el un cd, dvd, stick (și codul 0 și 1 tot un mod de a scrie este), fie că e un petec îngălbenit de hârtie, o bucată de asfalt, o piatră de mormânt sau mausoleu... Toate sunt trecătoare, toate se vor deterioara la un moment dat, dar măcar dau iluzia că reprezintă o mărturie materială a ceea ce ești tu la un moment dat și te consolează cu ideea că se pot face copii, se pot reînnoi... că șansa ca să rămână e mai mare astfel...

Și aici intervine acest instrument magnific, această baghetă magică a modernității, mai bine zis această cărămidă magică... Telefoanele din ziua de azi dețin o anume funcție de a înregistra sunetele și destulă memorie cât să poți încărca un text compact acolo (în format mp3). Și în momentul când mi se pare că am copt suficient o idee să scot telefonul și să-mi înregistrez concluzia, dar nu în modul: „Îmi scot reportofonul și-mi transmit ceva:/Niciodată să nu vrei să-nțelegi ce-i în capul altora!”, ci ca și cum i-aş spune-o unui amic/amică/prieten/ă/cunoștință/rudă etc. La telefonul mobil! M-am gândit că așa aș putea să scriu cărți întregi... în fiecare zi debitând idei (deja le-aș avea ca audiobooks – bineînțeles după ce aș tăia ezitările, interpretările excesiv patetice, buruiaje, momente de tăcere stânjenitoare etc.) De fapt cred că am citit o carte care ar fi putut fi scrisă așa! E vorba de „Căderea” lui Albert Camus... Un om vorbea cu sine ca și cum ar fi avut un interlocutor. Telefonul îți dă șansa să maschezi că de fapt tu vorbești cu tine: foloseşti funcţia record și începi să-ți spui câte vrei apelând și la interlocutor... pe care îl vei interpreta tot tu prefăcându-te că nu înțelegi ce spune: „Ce vrei să spui că Anda este...? ... A, nu! Deschide ochii! E de fapt...” și alte chestii din acestea. Așa aș învinge și lenea mea de a scrie; câteodată, mi-e absolut lene... deși știu că dacă nu scriu un anume text o să-l uit și are să se piardă pe vecie (și zic că nu e chiar un text rău), eu tot prefer să fac altceva...

Așa m-am gândit să-mi iau telefon mobil, să-l pun pe record și să mă prefac că mă sună cineva în timp ce merg... În ziua de azi nu mai e nimic anormal să auzi că în stânga ta cineva dă din casă la greu... am auzit odată pe cineva care vorbea de despărțiri, combinarea și recombinarea unora (mă rog, din ce mi-am putut da seama tipul voia să facă rău, deși el era ca lupul îmbrăcat în oaie – era deci de oaie!). Faptul că eu am să povestesc ce am visat, gândit, imaginat cu o secundă în urmă nu ar mai fi ceva dubios. I-aș spune mătușii din Canada cum e de fapt vreme pe la noi, aici în România. Și mai e și avantajul handsfree-ului. Aș putea să merg astfel pe stradă cu mâinile în buzunar și să vorbesc fără să mă țin de ureche, să vorbesc cu mine normal și lumea să nu mă creadă puțin mai hazliu și lipsit de rațiune. Poate așa nu am mai avea așa mulți nebuni în clădirile specifice lor, ci am avea o mulțime de scriitori geniali, avangardiști... Căci pe cărările deschise de nebuni or să calce înțelepții și cine știe dacă din brainstormingul acesta nu se va naște și o idee de ieșit din criză de timp/de spațiu/economică/politică/de personalitate/de viaţă/de orice altă natură!

P.S: Crăciun Fericit! Să aveți un An Nou Fericit!! plin de bucurii și împliniri! :)

Mie de ce nu-mi dă nimeni şpagă electorală?

"Obiceiul lui, cu mult mai sigur, era să ia mită de la ambele părţi şi să decidă apoi pe temei absolut legal. Asta îi aducea o profitabilă reputaţie de imparţialitate." (este vorba de un personaj - U Po Kyin - din opera "Zile birmaneze" - a lui George Orwell).

Observ că azi la tv se tot difuzează ştiri în care oamenii sunt mituiţi să voteze pentru un candidat sau altul. Şi se indignează lumea: dar vai! cum se poate aşa ceva? e inadmisibil! nu se poate, oh Doamne! Le dau găleţi ca să voteze! Cum să vă spun: eu nu sunt indignat! Mie nu mi-a propus nimeni, dar vă jur că nu l-aş fi refuzat! Şi aş fi luat şpagă electorală de la toţi! Votul e tot secret şi deci tot cum vreau eu am să votez! Deci aş fi luat bucuros pomană electorală (prefer plata în cash! nu în sarmale că e mai sigur aşa! sarmalele zboară în stomac şi dacă le mănânci cu foame s-ar putea să faci şi indigestie! banii rămân în buzunar şi-i poţi folosi şi în alte scopuri!) de la toţi cei care mi-ar oferi, iar în cabina de vot tot ce vreau eu aş fi pus ștampila!

De ce aş proceda aşa? Simplu: până la urmă tot din banii noştri sunt şi aceste pomeni - că doar pe cine au furat politicienii 20 de ani? - aşa că sunt bucuros că uneori se mai întoarce şi la mine ceva ce oricum ni se ia cu 10 mâini! Votul e secret! Ne trebuie numai discernământ!

Problema e că nu se dă o şpagă electorală unora care să aibă discernământ politic (ca să mă exprim sofisticat!), ci unora care nu au educaţie şi sunt excesiv de influenţabili! Dacă românii ar fi şi ei, cât de cât, educaţi să aibă propria opinie când vine vorba de politică - bună-proastă, dar care să nu fie plătită! - nu m-aş indigna deloc auzind că se încearcă astfel de metode joase, de genunchiul broaştei ca inteligenţă! Nu ar fi metodele contează, ci oamenii care sunt extrem de impresionabili la o traistă de fasole sau eu mai ştiu ce... căci dacă am fi inteligenţi am lua şpagă de la toţi (că tot banii noştri sunt şi acolo) şi am vota cât se poate de corect!

campania asta e cel puţin dubioasă

Cum mergem eu azi pe stradă, aşa cu nepăsare - deşi vine gripa de tip nou - observ, aproape din întâmplare, afişele de campanie electorală... Ce credeţi? Mi se pare că iar au ajuns duşmanii să se completeze reciproc. Avem în prim plan pe vedeta acestei campanii, preşedintele în exerciţiu, domnul Traian Băsescu. Şi iată cu ce vrea el să ne convingă să-i dăm voturile:

Adică iar acel "la bine şi la greu"... ceea ce e în regulă, dar iată că vine următorul şi se bate se jură, de parcă noi nu ştium asta, că o să:

adică o să câştigăm împreună. Când? La bine şi la greu - mai ales la greu!!! Că se spune unde-s mulţi puterea creşte şi butoiul se goleşte!!
Dar tot la bine şi la greu, pe stadioane ar trebui să se aude evident acest îndemn:


La bine şi la greu: câştigăm împreună sau hai românia!!!... totul tip strigăt de luptă într-o ţară în care lumea tace, neprezentându-se la vot... pt că nu cred că va fi mai bine dacă e altul sau dacă e tot acesta. Situaţia pare că stagnează şi stagnarea e sursa cea mai profundă a decăderii...
Singurul care pare că se detaşează cumva de cei trei este Crin Antonescu. Nu spun acum că reprezintă soluţia, dar măcar spune că avem nevoie de bun simţ. Şi nu cred că un astfel de mesaj va avea vreun efect (în România acest bun simţ pare ceva extirpat, extras din mentalitatea noastră a tuturor), totuşi nu pot să nu-i dau dreptate:
Avem nevoie de o Românie a bunului simţ, a responsabilităţii şi a respectului faţă de valori adevărate. Nu ştiu dacă s-ar schimba imediat ceva, dar ar fi un început excelent!

În legătură cu acestă campanie şi legat de bunul simţ trebuie să remarc că domnul preşedinte încalcă grosolan legea de competiţie loială prin faptul că alături de afişul cu candidatul Băsescu e lipit şi afişul cu referendumul! Din ce am înţeles măsura de reducere a parlamentarilor e bine primită de populaţie şi chiar crearea unui parlament unicameral... Dar, din ce am priceput eu, măsura ar fi inutilă pt că făcând parte din UE va trebui să avem o structură bicamerală a parlamentului pt că aşa e mai eficient, aşa e şi parlamentul european şi aşa argumenta şi d. Boc într-o lucrare a dânsului, deşi acum nu e constrâns să vorbească pe limba lui Băsesecu... Şi că se va reveni la parlamentul bicameral chiar dacă după referendum va trebui să-l micşorăm şi să-l comasăm. Înţeleg că lumea e nemulţumită de parlamentari, dar nici să-i facem jocul d.nului Băsescu nu ar trebui să meargă!!!

De ce nu am ținut niciodată cu Cătălin Moroșanu...

Azi, Cătălin Moroșanu (Gorila din Carpați) s-a luptat, într-un „super-fight”, cu Taiei Kin în K1 - Final 16 Elimination de la Seul. Cătălin l-a făcut KO pe japonez, dar nu conform regulilor, ci după ce a bătut gongul primei runde. El s-a oprint când a sunat soneria pentru a se anunța că mai sunt 10 secunde din rundă, dar când a văzut că adversarul a profitat de acest avantaj (adversarul aplicându-i un pumn după zicala să nu lași garda jos până nu ai învins adversarul), Moroșanu l-a luat la țintă și după gongul de final și i-a administrat japonezului câțiva pumni care l-au trimis în lumea viselor...
Am văzut meciul. Omul ăsta nu a înțeles cum stă treaba în competițiile de arte marțiale. La el contează să-ți bați adversarul până nu mai știe ce e cu el. Atât. Poate că n-o spune pe față, dar atitudinea lui tot timpul încruntată - de parcă cel din față i-a furat butelia și nu mai poate să-și încălzească sarmalele - mă face să spun asta. La o competiție sunt niște reguli și dincolo de ele respect față de adversar! Nu te duci la el încruntat privindu-l în ochi ca și cum ai vrea să-l înghiți ca pe o păpușă (știți că el a avut chiar un promo pentru un eveniment în care mânca o păpușă - cred că e din cauza faptului că în copilărie ceilalți râdeau de el că se joaca, din cauza mamei care i le cumpăra, cu păpușile... aș putea să-l înțeleg că e într-un fel frunstrat și asta se manifestă prin atitudinea sa constipată; și îl compătimesc!).
Până la urmă nu-i poți cere unui om care nu a depășit nivelul bătăușului de stradă să joace după reguli, să mimeze măcar fair-play-ul, să știe să piardă, în cele din urmă, căci acest om nu știe să piardă!! La el toate confruntările din ring capătă ceva ridicol: le ia atât de în serios încât adversarul devine dușman și trebuie anihilat, exterminat, distrus, răpus cu orice preț. Eu nu am spus să nu fii determinat când lupți, dar fii mai relaxat să nu-ți rupi ceva înainte să intri în ring!!!
Tot timpul a avut câte un mesaj războinic la adresa săracilor adversari (înaintea întâlnirilor cu aceștia), pe care nu i-a cunoscut decât poate de la tv sau de pe dvd-uri pentru a se familiariza cu stilul lor de luptă... ei nu-i făcuseră absolut nimic, dar el era gata să-i facă praf, să măture podeaua și tribunele, dacă se poate, cu ei! Are atitudini publice de gorilă, de câine ce se vrea întărâtat din cușcă pentru ca apoi, ieșind afară, să rupă corzile ringului, să sfâșie, să vadă sânge...
La un bătăuș de stradă pot să accept, dar când te vrei profesionist trebuie să înveți ce e aia măsură, să vorbești cu respect despre adversar - chiar dacă în gândul tău ai altă părere! nu trebuie să o exprimi pentru că denotă că nu ai depășit stadiul de țărănoi, bătăuș de stradă etc. - să-ți vezi de treabă atunci când ești provocat, să faci ce face orice profesionist: ține la imaginea sa! Dar Gorila din Carpați a dat presei materiale de distracție gârlă și nimeni nu a sancționat aceste ieșiri care nu aveau nicio legătură cu sportul, ci cu prostia. I s-a suflat în pânze, a fost încurajat să ne demonstreze de fiecare dată cât de prost educat este și a ajuns să arate și altora cât îl duce capul, iar acei alții au zis clar: „Tovarășe mergi și încearcă să te bați pe stradă! Că aici nu e cu bătaie! N-ai priceput-o pe asta, așa că stai de-o parte!” Dacă avea și el un impresar profesionist și i-ar fi spus și lui cineva că nu trebuie doar să dea cu pumnul ca și cum ar da cu barda sau cu piciorul ca și cum ar da cu secera, poate că ar fi aflat și el câte ceva. Dar nu i-a spus nimeni (că așa e la români - nimeni nu e profesionist) și când a mâncat păpușa aceea m-am bucurat că și-a furat-o rău de tot în meciul pe care l-a avut atunci!!! Aș fi vrut să fie făcut KO, dar a rezistat. Aș fi vrut să cunoască foarte clar gustul înfrângerii, să fie umilit, poate așa și-ar da și el seama cât de mult greșește!!
Că nu e chiar slab ca luptător, dar cum spuneau Paraziții: „Ține minte că mintea conduce pumnul, nu invers!”. Dacă ai doar forță fără pic de cap, nu înseamnă că ești luptător, ci un maimuțoi dresat să se dea în tot ce-i stă în cale, fără să țină cont de nimic. Astfel de oameni nu-mi pot oferi satisfacția unui spectacol, ci doar dezgust!

Tot despre OZN...

Nu, n-o să vorbesc despre concertul marca Madonna, deși am văzut că se tot discuta pe la TV despre faptul că nu avem domle loc pentru concert și că n-a ieșit cum trebuie toată tevatura asta de concert... Am fost chiar surprins să-l aud seara trecută pe Mircea Badea că spune și el câteva lucruri despre așa ceva - mă rog, ceva mai deștept decât statistici inutile pe care nu le ține minte nimeni (dânsul a spus că Madonna se comportă ca o profesionistă), dar tot a vorbit despre eveniment! Am fost surprins eu și de faptul că același personaj a declarat, la momentul respectiv, că a fost pătruns de faptul că Michel Jackson a murit... Pe mine unul nu m-a interesat deloc și sunt fericit că s-a terminat cu toată agitația legată de subiectul acesta. Și după cum trebuie să vă dați seama nu vreau să vorbesc nici despre faptul că de fapt Michel Jackson e în viață cum ne amenința Dan Diaconscu noaptea trecută și, presupun, că noapte de noapte face la fel, că altfel nu știu cum să ai răbdare să urmărești emisiunea aia...

Dar în fine... după cum vedeți sunt bine, nu m-a căutat niciun individ cu ten măzliniu și costum negru să-mi închidă gura, dar mi s-au întâmpla niște lucruri destul de legate cu domeniul, așa că eu continuu/continui să fac „vâlvă” pe tema asta poate mă aleg cu așa zișii Bărbați în Negru.
La o zi după ce am postat ce vedeți mai jos, am mers la Biblioteca Județeană din orașul meu să împrumut și eu câte ceva... dacă tot nu am ce face în vacanță, măcar să citesc... Și nu știu ce m-o fi apucat să mai împrumut și ceva despre OZN... Am luat la întâmplare: „Înconjurați de OZN-uri” - Jenny Randles. Acasă când am răsfoit-o am văzut că are poze... coincidență sau nu una din aceste poze mi s-a părut cunoscută:

Hm! și eu care spuneam că această mică imagine trebuie să fie coperta viitorului film M.I.B. reload... M-am înșelat, de fapt e o imagine care a circulat prin lume ca o mare escrocherie... deși și filmul cu numele promovat de mine nu poate fi ceva departe de așa ceva... numai că acolo ficțiunea e acceptată de toată lumea, pe când aici există suficienți creduli...
Creduli cum am văzut pe un comentariu la articolul ăsta. Am auzit de așa ceva tot de la Mircea Badea chiar acum două zile, dar am fost prea obosit să postez despre chestine. Am fost imediat de acord cu Mircea Badea că e ridicol să vezi prins un „extraterestru” în capcană de șoarece. În capcană de șoarece se prind nătângii... și mai e ceva: oamenii de știință presupun că ființe de acest tip ar avea o inteligență mare, atât de mare încât a căzut în capcana de șoareci. Ce mi se pare demn de remarcat, însă, la acest articol e faptul că denotă un comportament tipic uman: ce nu înțelege distruge!! Așa a făcut mereu. Întâi l-au ucis pentru că s-au temut de ce o fi fost acest tip de creatură și apoi l-au dat la laborator... și au făcut și eforturi pentru asta... chiar nu puteau să-i dea drumul și s-o gonească prin pădure sau să sune la un ziar, să vină un biolog... poate că nu ar fi fost mai fericită ființa, dar măcar rămânea în viață. Apoi se spune că nu i-au descoperit încă ADN-ul... Hm! nu avem capacitatea să înțelegem alte tipuri de viață formate în alte părți? Sau ni se ascunde ceva? Sau e iarăși o farsă?! Că tot m-am lămurit ce e cu poza respectivă...
Oricum am citit tot acum câteva zile un articol al lui Asimov - celebrul scriitor de science-fiction - în care acesta nu prea dă credit dovezilor despre acest fenoment considerând că unele pot fi identificate cu fenomene ce sunt cunoscute de oameni... Și spunea că nu are încredere în fabulațiile despre răpiri pe autostrăzi pustii și zone deșertice izolate, considerând istorioarele acestea destul de analfabete. Personal nu aș fi așa dur, dar nici nu m-aș lăsa imediat entuziazmat de orice vorbă, mărturisire sau eu mai știu ce legată de acest domeniu... Deci să fiu moderat asta mi se pare că ar fi calea...
Oricum ce mi se pare interesant legat de cazul puiului de „extraterestru” este faptul că mă gândesc că, de vreme ce a căzut într-o capcană umană, să nu cumva să fie vreun experiment al oamenilor... Că tot prin zonă mi se pare că s-a mai dus vorba despre așa ceva... Eu nu știu, ci doar speculez...
Tot în emisiunea lui Mircea Badea în care acesta a expus subiectul cu puiul rămas în capcană, realizatorul a declarat că e încântat de noul video clip al celor de la B.U.G. Mafia - „Cu tălpile arse”. Mărturisesc că și eu sunt încântat de această revenire a băieților, care în ultima vreme au avut niște piese pe TV care păreau de nivelul manelelor... Mi-a plăcut la nebuie: „Am trecut prin foc încă o dată/Ca să ajung acum să merg pe apă!”:

Experimentul Philadelphia și alte conspirații OZN 2

Revin cu câteva adăugiri la ceea ce am spus în articolul anterior: să nu cumva să se înțeleagă că nu încurajez cercetarea fenomenelor OZN sau a manifestării acestuia... e bine că se iau în calcul toate relatările și tot ce ar putea avea legătură cu problema asta. Pe mine mă deranjează însă faptul că se face imediat legătura cu invazia extraterestră și cu alte scenarii din acestea plictisitoare deja din punctul meu de vedere. Am mai spus dacă voia cineva să ne invadeze o facea de mult!

În cartea pe care o citez e găsită o scuză penibilă la faptul că extratereștrii nu încep invazia: cică nu au arme, dar că au avut... și le-au fost confiscate/interzise de alți extratereștri care vor să ne protejeze (Forța este cu noi! :))))) ). Păi, dacă au avut arme și le-au fost confiscate atunci chiar așa idioți sunt și nu-și pot crea altele? Mi-e greu să cred. Iar faptul că există dispute între rase e iar greu de crezut! E simplu: întâi se rezolvă între ei unii pe alții și dacă o să câștige extratereștrii răi vin să ne invadeze... Dar asta e aiurea. E cam absurd.

Apoi am rămas dator cu o mică explicație: cea legată de gaura în hiperspațiu! Mi se pare că e prostesc să crezi că niște extratereștri capabili să ajungă până aici prin mijloace proprii să aibă nevoie de oameni care să le sape o gaură în hiperspațiu... Și-ar crea singuri calea de acces în masă aici dacă e nevoie și nu ar face înțelegeri și experimente mascate cu oamenii.

Am găsit și 2 poze interesante în carte:

1. E bună de făcut o revistă de benzi desenate după ea... n-am avut timp că pun și niște replici (poate când am mai mult timp liber);

2. E de fapt coperta la viitorul film: M.I.B. reload (M.I.B. - men in black a.k.a. bărbați în negru - celebrii indivizi care se pare că au ca misiune să închidă gura celor ce vorbesc despre acest fenomen, poate și eu o viitoare victimă... nu m-a contactat nimeni după articolul scris seara trecută, dar dacă mi se întâmplă ceva știți despre ce ar putea fi vorba :)))))))

Experimentul Philadelphia și alte conspirații OZN

Ceea ce scriu acum am vrut să scriu de când am terminat de citit cartea care poartă exact titlul pe care l-am pus pentru acest post. Cartea e scrisă de cărte Brad Steiger. N-am scris de atunci pentru că mi s-a părut prostesc și nu știu dacă e important ce voiam să spun. Dar acum câteva minute, dându-mă pe net întâmplător, aiurea găsesc asta. Zic: iată iarăși conspirații și manipulare ieftină. M-am săturat până în gât de ideea că extratereștrii vor să vină să ne invadeze sau eu știu ce alt scenariu de film science-fiction. Din ce am citit eu despre acele misterioase răpiri, băieții „cenușii” (extratereștrii care apar cel mai adesea în cazurile de răpire OZN - n.n.) nu au dat nicio șansă vreunui om să poată face ceva să se păzească de așa ceva. Pur și simplu îi paralizau pe indivizi controlându-i mental! Deci dacă voiau să facă ceva rău pământenilor fie o fac deja și nu prea ne dăm seama, fie nu au nicio treabă de acest gen și doar vin aici să facă experimente... Nu sunt cuceritori! Nu are nicio logică să ai atâta putere, să vrei să invadezi Pământul și totuși să nu poți din cauza diverselor servicii secrete sau eu știu ce mecanisme omenești. E absurd!

Al doilea lucru care mi s-a părut stupid la articol e faptul că o lumină care se manifestă nu știu cum e OZN... Un nor ciudat lângă un avion e OZN. OK, dar hai să nu fim chiar așa: am văzut o cioară moartă și spunem imediat că a revenit gripa aviară în toată țara. Mie mi se părea că e mai mult o reflexie a luminii, deși poate mă înșel. Dar nu știu dacă trebuie să ne inflamăm așa că am văzut o lumină, mai ales că oricum nu aveam nicio șansă în fața a ceva care se mișcă cu viteza aia... Și e naivă lumea care crede că numai 600 cazuri OZN au existat în Anglia în perioada respectivă... Să fim serioși!

Nu mă înțelegeți greșit! OZN-urile există, nu contest aici acest lucru, ci doar scenariile prostești care ni se prezintă cu citate de la oameni... Poate de bună credință, dar de ce nu se întreabă nimeni de ce nu ar putea „cenușii” să inducă aceste citate în mintea oamenilor... de vreme ce au dovedit de atâtea ori că au puteri mentale superioare lui homo sapiens? Poate că ei vor să ne fie teamă sau poate nu. Nu știu doar întreb dacă nu cumva ne induc unele idei...

După ce am bătut câmpii puțin pe tema OZN să revin și la cartea pe care am amintit-o la început: presupun că toată lumea a auzit despre acest inedit experiment la care ar fi luat parte la început - din câte scrie în carte - și marele fizician Tesla, care s-a retras când a auzit că la bordul vasului ce urma să fie supus expermentului de teleportare/invizibilitate trebuiau să fie și oameni. Se pare că după plecarea lui Tesla acest experiment a fost condus de un anume Dr. John von Neumann. Despre acest individ am mai auzit când am citit despre calculatoare și limbajul acestora. Se pare că a conceput și o mașină de calcul în cariera sa, informație confirmată și în cartea pe care o folosesc pentru acest post și în cea despre calculatoare. Din lecturile mele acest personaj îmi apărea ca un geniu matematic, capabil să-și amintească citate din cărțile pe care le citise cu mulți ani în urmă - deci cu o memorie excelentă, un geniu în știință! Dar nu asta contează... era doar un fapt divers.

Ca să rezum foarte tare pentru cei care totuși nu știu la ce se referă „Experimentul Philadelphia”: din datele, să le spun așa, oficiale - deși nu prea a acceptat nimeni că așa ceva s-a întâmplat oficial - experimantul se bazează pe Teoria Unificată a Câmpurilor a geniului lui Einstein! Și se referă de fapt la evenimentul produs prin octombrie 1943, când un vas de război al Marinei SUA, pe numele său Eldridge, ce staționa în portul Philadelphia a fost făcut să devină invizibil, să se teleporteze până în alt port din apropiere, la Norfolk, și să revină. Se pare că au existat consecințe nefaste pentru membrii echipajului: unii din ei au suferit combustii spontane și au ars, alții nu au fost găsiți și s-au descoperit urme ale acestora în oțelul din care era realizat vasul, alții au fost internați în clinici pentru oameni veseli - se pare că mulți dintre aceștia nu mai puteau percepe timpul, iar despre unii se spune că au venit acasă și de față cu soția și copii au intrat prin zid și de atunci nu i-a mai văzut nimeni. Ciudat! Despre acestea se mai poate citi și în altă parte, deci nu comentez veridicitatea afirmațiilor pe care tocmai le-am notat; mă puteți crede sau nu. Nu despre asta voiam să vorbesc în pricipal, ci doar voiam să spun câteva lucruri despre acest teribil experiment pentru cei care poate nu au auzit despre dânsul sau cei care nu au informațiile acestea.

Ce m-a făcut să zâmbesc uneori când citeam cartea și să mi se pară o făcătură cam senzațională cu prea puțină dorință de a mai respecta și logica a fost faptul că aici (în carte - n.n.) au fost incluse mărturiile unui om care: pretinde că a făcut parte din echipa de membrii ai echipajului la data când vasul „a dispărut”, că a vrut să sară în apă văzând că echipajul a început să o ia razna și să se panicheze, dar că nu a nimerit apa, ci a aterizat undeva prin anul 1987 în loc de 1943 - spune dânsul - fapt care s-a petrecut deoarece experimentul a creat o gaură în hiperspațiu, un efect pe care îl așteptau cu mare ardoare extratereștrii - care cică ar fi condus din umbră experimentul, dar printr-un acord cu guvernul american de atunci (?), iar această gaură în hiperspațiu le folosea extratereștrilor ca să ajungă la noi mai ușor. Bine zic, dar de ce să se complice niște ființe care au capacitatea să ajungă până la noi să facă un acord cu un guvern al lumii? Și de ce să fie tocmai guvernul american cel care să merite acest privilegiu? De ce nu au fost rușii? (Apropo se spune în carte - e vorba de niște însemnări găsite asupra unei cărți OZN de către un tip necunoscut - ei bine, se spune că în vremurile mai vechi, pe când francezii filosofau atât de frumos, extratereștrii au ales să își creeze reședințe acolo în Franța). Eu nu am înțeles de ce să-i fi ales pe americani! Nu mi se pare logic nici faptul de a te complica să închei un acord cu o ființă inferioră sau pe care o consideri așa (de vreme ce nu prea avem nicio șansă când ne răpesc, zic că ei ne consideră destul de inferiori): e ca și cum ne-am apuca să facem un acord cu maimuțele pentru eu știu ce experiment care să le afecteze în mod direct! Sau ceva echivalent... Cel mai rău la toată povestea mi se pare un lucru destul de evident: personajul cu relatare despre implicarea extratereștrilor spune că în 1987 i-a fost spălat creierul (?) și apoi i s-a luat sufletul și trimis iar în timp (?) în 1950 într-o familie obișnuită, dar că și-a reamintit pe parcurs totul... Doamne! Zău? Chiar așa simplă e treaba cu călătoria în timp? Păi, eu știu că o astfel de călătorie ar afecta istoria!!! Ar modifica ceva în istorie, ar face o istorie paralelă!!! Gândiți-vă, e un joc de imaginație: dacă eu m-aș duce în trecut și cu un pistol l-aș împușca pe cel ce am fost la momentul din trecut, ei bine cine ar mai putea atunci să crească până la vârsta plecării în trecut ca să mă poată împușca? Și dacă nu a existat nimeni care să mă împuște atunci eu am ajuns la vârsta la care am plecat în trecut și m-am împușcat... Și tot așa; am intra într-o curbă temporală fără sfârșit. Ceea ce domnul Bielek nu prea știu cum m-ar putea face să înțeleg în cazul domniei sale și a călătoriilor sale prin timp... Apoi ce garanție prezintă un om care susține că i s-a spălat creierul și că a fost trasportat în timp și că sufletul său a fost pus într-o altă familie... și că și-a amintit??? Ce garanție prezintă? Eu zic că nu prea ar prezenta una... nu e totuși aceeași persoană care a luat parte la experiment, ci una care s-a reîncarnat și vorbește despre el... cam asta vrea să ne spună acest domn. Deci poți să crezi așa ceva? Și un alt aspect dacă au fost implicați extratereștrii de ce să nu-i fi pus ei în minte povestea asta fantasmagorică știind setea oamenilor de senzațional și de ușurința cu care se lasă manipulați în fața a ceea ce nu înțeleg? Revin mereu cu întrebarea asta când e vorba de extratereștri... pentru că au dovedit că ar putea asta, că ne șterg memoria, deci de ce să nu ne inducă și amintiri false?

Mă rog, destul! În carte mai sunt și alte chestiuni ce pot fi discutate: problema Pământului gol și a faptului că acolo sunt de fapt cei ce conduc OZN-uri, e și o reinterpretare a Bibliei destul de interesantă, deși cam forțată pe alocuri... mai ales când vine vorba de frunctul oprit... și mai sunt poate și altele!

Ce mi-a atras atenția e că spre final un președinte american e citat cu privire la ideea de pace mondială între URRS și SUA - dacă am fi atacați de extratereștri ce repede ne-am uni și am dori să salvăm planeta și am trăi în pace, bla-bla-bla... Îmi amintea de filmul Watchmen - care după părerea mea nu e un film inspirat de o bandă desenată obișnuită cu eroi (banda desenată respectivă nici nu este una ordinară!), ci are și elementele lui de profunzime și analiză a personajului din spatele măștii - film în care e pusă la cale o conspirație de către un personaj (supererou, la rândul lui), cu implicarea altui supererou care ar fi fost sursa unor explozii nucleare. Și astfel URSS și SUA care se aflau atunci în prag de război se aliază contra supereroului așa zis nefast. M-a impresionat la acest film un personaj, Rorschach, care nu a acceptat ca o lume - chiar și una în care domnește pacea - să fie fundamentată pe o minciună! Și iată cum moare, lăsând o pată de sânge în zăpadă... zăpada e un simbol al purității și poate și al speranței (e albă). Această crimă știrbește și puritatea și speranța că cineva va deschide ochii lumii:

si totusi am rezonat cu Roddick...

Am tinut cu Federer in finala de la Wimbledon din 2009! In ultimul set devenisem nerabdator! Sa se termine o data! Meciul in sine era superb - cu tensiunea lui cu tot, dar nu mai aveam rabdare, deja se jucasera prea multe ghemuri... deja tecusera prea mult timp! Asteptam cum spunea d-nul Cristian Tudor Popescu ca Federer sa preia initiativa si sa arate ca e un campion... sa fie el cel care face totul sau nimic, dar nu a fost asa. Cateva fire de iarba, un teren ciudat configurat, hazardul pana la urma au decis finala. Pana la urma Roddick nu a pierdut nimic si nici Federer nu a castigat clar nimic, dar norocul ii ajuta pe cei puternici si Federer a dovedit ca e puternic pana acum... mai ales ca a trecut si el prin momente dificile si s-a trezit. Nu am de gand sa fac aici o istorie a meciului! Daca vreti sa stiti cum au stat lucrurile click aici. Voiam doar sa spun ca desi am tinut cu Federer al carui stil de a se comporta (rece, calculat, parca neconectat la meci - desi in unele momente se mai descarca si el!) in teren il admir, ei bine, cu toate astea am rezonat cu frustrarea din ochii lui Roddick! Am inteles perfect si as fi vrut sa plang alaturi de acest jucator minunat invins de soarta practic! Am inteles si gestul sau de a se departa cat mai repede de campion dupa ce a facut impreuna cu acesta fotografia cu cele doua premii (desi gestul ar putea parea usor nesportiv). Am inteles ca asta inseamna pana la urma sa pierzi! Sa pierzi, nu sa birui... asta e cel mai dureros, sa fii la un pas de victorie si totusi sa te rapuna soarta! Si eu as fi mers la fel in camera mea si as fi plans ca un copil mic lovit de destinul sau... in chiar visul cel mai frumos. Visul unei nopti de vara transformandu-se in cea mai mare dezamagire... Am tinut cu Federer si totusi nu am putut sa ma bucur pana la capat cand am vazut cat de umana e privirea lui Roddick, cat de multe se puteau citi in aceasta privire si cat de adevarat graia...

Best Linux Application Contest 2009

Sa-i spunem Linux pentru studenti, caci acest concurs se adreseaza doar celor care sunt inscrisi la un colegiu sau o facultate acreditata. Intrecerea aceasta a programatorilor este organizata in fiecare an de catre IBM si Centrul de Competenţă Linux.
Pentru anul acesta data limita pentru inscriere e 13.07.2009. Cei care vor sa faca acest prim pas nu trebuie decat sa trimita un e-mail la adresa concurs@linuxcenter.ro in care sa realizeze o scurtă descriere a proiectului lor (obiective, metodologie şi rezultate). De asemenea, acest mesaj trebuie sa contina si CV-ul candidatului.
Cele mai bune 10 proiecte vor fi selectate pentru Marea Finală! Finaliştii vor fi anunţaţi pe 27.07.2009. Acestia trebuie sa trimite codul sursă al aplicaţiei realizate de ei până la data de 18.09.2009.
Unsprezece zile mai tarziu pe 29.09.2009 se va face si o ierarhizare a acestor proiecte si se vor anunta castigatorii. Deocamdata nu se vorbeste nimic despre premii, dar sper sa se faca si anunturi mai detaliate... sursa mea e un document .pdf de pe site-ul Facultatii de Matematica si Informatica Bucuresti.

Ce fel de aplicatii se doresc in acest concurs? Raspunsul e simplu si se refera la proiecte care:
• Să aducă îmbunătăţiri sistemului de operare Linux;
• Să fie o aplicaţie inovativă;
• Să contribuie la comunitatea open-source;
• Să aducă îmbunătăţiri semnificative unei aplicaţii Linux deja existente.

Nu pot decat sa urez succes participantilor!!! :)

alianta maro... in campanie

concluzie logica:



Nu! Nu vreau acu' sa fac campanie electorala pt altii sau sa-i promovez pe acestia doar ca iata nu se spune degeaba "alianta maro" mesajele lor mi se pare ca se completeaza!
ascultam asta:

si vedeam bannerele de campanie electorala si mi se pare ca se completeaza... Voi nu?