Se afișează postările cu eticheta gene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gene. Afișați toate postările

miercuri, 20 mai 2026

A fost taică-tu-n război?

În fiecare vară, când văd pe marginea drumului spice de "orz sălbatic" (Hordeum murinum), mă gândesc la copilărie:


Una dintre glumele frecvente pe care o auzeam era aia în care se rupea o parte de sus a spicului, se așeza la loc în spic și cel ce făcea acest ritual te întreba: "A fost taică-tu-n război?" Nu era important ce răspuns aveai. Oricum, se miza pe faptul că un copil are tendința să-și idealizeze tatăl. Poartă genele lui, normal, nu? Și ce dovadă de bărbăție mai mare decât aceea de a merge în război, nu?
 
Ei bine, nu conta răspunsul în sine. Ceremonia asta jucăușă era răutăciosă întrucât insul încheia formalitățile cu "Uite-așa i-a zburat capul!" și dădea un "bastârc" cu arătătorul "capului" spicului, acesta îndepărtându-se de "corp" cât colo...
 
Nici nu m-am mai învârtit prin lumea celor mici, dar nu cred că tradiția asta a fost moștenită și de generațiile actuale. 

marți, 21 octombrie 2014

construcţie 1

îmi contruiesc speranţe
cum sculptorul scoate din marmură
chipul iubitei
cu sâni
coapse
şi călcâie
cercei
şi gene şi culori

tăcerea şi privirea
nu înseamnă până la urmă nimic
abia cuvintele spintecă
sufletul precum o katana

doar că
dacă aş depăşi acest firewall
şi aş iniţia un schimb permanent de pachete
wireless
până la sărut & co.
m-aş face cât un punct în mine
considerând că îmbrăţişarea asta
e precum colivia pentru fiinţele
care pier încet în captivitate

P.S. sufăr, dar staţi liniştiţi... că mă plictisesc repede! :)