În fiecare vară, când văd pe marginea drumului spice de "orz sălbatic" (Hordeum murinum), mă gândesc la copilărie:
Una dintre glumele frecvente pe care o auzeam era aia în care se rupea o parte de sus a spicului, se așeza la loc în spic și cel ce făcea acest ritual te întreba: "A fost taică-tu-n război?" Nu era important ce răspuns aveai. Oricum, se miza pe faptul că un copil are tendința să-și idealizeze tatăl. Poartă genele lui, normal, nu? Și ce dovadă de bărbăție mai mare decât aceea de a merge în război, nu?
Ei bine, nu conta răspunsul în sine. Ceremonia asta jucăușă era răutăciosă întrucât insul încheia formalitățile cu "Uite-așa i-a zburat capul!" și dădea un "bastârc" cu arătătorul "capului" spicului, acesta îndepărtându-se de "corp" cât colo...
Nici nu m-am mai învârtit prin lumea celor mici, dar nu cred că tradiția asta a fost moștenită și de generațiile actuale.
