Când eram pici și aveam consolă de jocuri (din aia antică tip „Terminator”, doar că nu era chiar „Terminator”, consola mea numindu-se Kyoto), exista printre multitudinea de jocuri unul ce purta numele Bomberman. Din ce îmi amintesc, era ceva simplu. Personajul amplasa niște bombițe rotunde precum merele cu flăcăruie la codiță ca să distrugă ziduri. Asta îi elibera drumul spre niște chestii. Sau îl ajuta să scape dintr-un fel de labirint.
Mai nou, ideea asta a fost dusă ceva mai departe într-un alt joculeț pentru Andoid. Bomber Friends pornește de la același principiu: personajul lasă bombițe în diferite locuri, se asunde așteptând explozia care eliberează calea către ceva anume. Dacă în trecut consolele de jocuri antice nu erau conectate la net, azi telefoanele inteligente sunt. Prin urmare, în Bomber Friends ai ocazia să întâlnește în labirintul dat personaje controlate de alți oameni reali. Iar aceste personaje pot fi eliminate folosind micile bombe. Este mult mai palpitant să confrunți strategia proprie cu a altor oameni, decât să evadezi dintr-un labirint, nu? Bine, și în trecut puteai să joci „la dublu” având două controllere, dar nu era același lucru. Dacă amicul cu care trebuia să joci era ocupat, atunci nu puteai găsi unul pe internet...
Netul e, însă, mediul ăla în care principala activitate este datul cu părerea. Mulți dintre părerologi sunt simpli mișcocari cu grade variate de agresivitate. Alții sunt doar proști. Din păcate, există așa multă vorbărie degeaba online, că nu mai faci diferența dintre un miștocar și un ins mângâiat de harul umorului involuntar. Una e vorbirea directă - când îl poți chestiona pe interlocutor cu privire la opinia sa - și alta e un text anonim aruncat pe net. Una e Petre Daea perorând despre cormorani și cu totul altceva e un text lăsat în doi peri pe net. În primul caz știi clar că insul e plecat cu sorvova. Dar în textul de mai jos?
Poate că are și Radu Ont dreptate, cine bagă mâna în foc că nu? Adolescentul care căuta „grenăzi” pe Facebook, nu citise prea multă literatură de proastă calitate, ci petrecuse prea multe ore jucându-se online chestii de calitate îndoielnică. În felul ăsta s-a radicalizat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu