Rămâi cu bine Solo!

Poate că ar putea să nu vă placă, asta pentru că în scenă nu se întâmplă aproape nimic. Se intră direct în intrigă: se urcă în taxiu bătrânul William care-i cere lui Solo să-l ducă până la o anume dată într-un loc de unde vrea să sară... să se sinucidă. Dar pe parcursul acţiunii nimeni nu vorbeşte în mod clar despre asta. Solo încearcă din răsputeri să-i arate cât de plăcută e viaţa banală; da! banală în cel mai pur sens al cuvântului: îl duce la biliard, îi vorbeşte de fundurile mari ale unor femei... William remarcă la un moment dat că lui Solo chiar îi plac femeile cu fundul mare, i se naşte primul copil lui Solo, el merge la fotbal, învaţă ca să ia un interviu, îl duce la o băută pe William... îl lasă chiar să-i vadă viaţa: cu certurile cu soţia lui, o aduce cu sine şi pe Alex (cred că era o fată a nevestei dintr-o relaţie anterioară - de care nu se aminteşte)... şi tot aşa. Totul normal, omul încearcă fără să facă prea multă filosofie despre viaţă să-l convingă pe William să găsească măcar un lucru care să-l lege de viaţă: îi aminteşte că a avut o motocicletă Harley, că are chiar un tatuaj, probabil a făcut parte dintr-o gaşcă... găseşte chiar o poză în buzunarul jachetei lui şi-l întreabă dacă are copii. Dar William pare că a decis deja. Pentru el nu mai există nimic, absolut nimic. Şi chiar dacă îi face cum s-ar zice nişte favoruri lui Solo el păstrează o distanţă rece, raţională în sine. Se enervează când Solo îi aminteşte de fiul său (sau cel puţin asta înţelegem) - cel care vinde bilete la un cinema. William îi face o glumă legată de filmul recomandat: lui cică i-a plăcut enorm şi îşi notează într-un carneţel că are zâmbetul specific mamei lui... Pare că-l va concedia pe Solo din postul de şofer oficial al aventurii sale, dar Solo vrea să-l salveze şi nu renunţă atât de uşor. Încearcă să păstreze distanţa... şi să caute în jurul lui William ceva ce l-ar putea face să se răzgândească. În acel carneţel găseşte şi o însemnare despre Alex... pe care o consideră o fată deşteaptă - deşi nu are decât vreo 7-8 ani.
Filmul am mai spus este absolut banal, deci uman! Normal, fără nimic strident în el: mici reglări de conturi în cartier, sport, televizor, vânzare de haine, hamburgeri şi poze pe telefon (nu pe hi5 sau pe alte reţele de socializare), certuri în familie, moteluri înguste... etc. E rupt din viaţă. Fără replici tari, fără artificii stilistice pentru a sublinia ceva. Doar dorinţa umană a unui ins de a-l convinge pe un altul să nu se sinucidă. Doar atât. Ce faci atunci când cineva e decis, dar decis fără doar şi poate? Cum îl ajuţi?
Solo apelează într-un final la ceva pur şi drag oricui: un copil mic şi deştept. Îi cere lui William să o ia şi pe Alex în drumul către înălţimi. Singurul moment care ar putea să-ţi trezească fiori reci pe şira spinării e scena în care cei doi se despart pentru totdeauna: William bătrân, cu pungi grele în jurul ochilor, părul cam aiurea, îmbrăcat destul de modest şi tânărul Solo - negrul de vârstă matură, cu ochii roşii - se privesc fără să-şi adreseze niciun cuvânt! Acea tăcere poate face cât o mulţime de cuvinte...
Filmul se încheie cu Alex şi Solo în maşină - acesta din urmă dezamăgit că nu a reuşit să facă nimic şi l-a condus pe William către moarte. Acelaşi peisaj superb de toamnă şi pe drumul de întoarcere - nişte păduri foarte frumoase colorate în roşu, galben şi verde de toamnă... e un anume tip de peisaj! E frumos. Ciudat să alegi o asemenea splendoare a naturii ca să-ţi pui capăt zilelor, dar nimeni nu explică de ce vrea William să moară. Nu are nicio boală (Solo i-a verificat medicamentele şi nu erau decât nişte chestii pentru diverse alergii), soţia cică ar fi pierdut-o cu vreo 30 de ani în urmă, fiul lui (dacă e fiul lui) părea în regulă... Niciun discurs filosofic, artificial despre sinucidere nu ţine omul. El e doar hotărât să o facă! Ceva în el murise şi trebuia să moară şi el... aşa a decis. Nu ştim de ce! Îl plăteşte gras pe un taximetrist şi apoi se desparte de el fără cuvinte. Şi se aruncă de pe muntele în care există curenţi foarte puternici care aduc înapoi băţul pe care Solo îl aruncă acolo. Sau aşa ne face să credem dezamăgirea de la final a lui Solo: care îi răspunde cu greu lui Alex... la întrebările din cartea cu acele chestionare pentru acel interviu pe care într-o primă fază Solo l-a ratat. Ea încearcă să-l scoată din acea stare, dar se vede pe chipul său... că îi este greu să accepte ce a făcut.
Un film uman, dar care ar putea să plictisească. Pentru că pare că nu se întâmplă nimic deosebit în el. Nicio împuşcătură, nicio luptă, nicio replică tare... doar clişee de cartier american, doar un taxi, doar băutură... şi discuţii despre femei. Chestii absolut obişnuite. De aceea poate plictisitoare... poate!!!!!!!

P.S. Ca să nu avem vorbe la proces: aceasta este o opinie proprie şi personală!