Oricum ai merge - cap-coadă sau viceversa - tot o lecţie înveţi: totul este efemer... Şi vorbele mari, cele pompoase... afişate cu ostentaţie pe pereţi, pe tricouri, pe morminte... nu au de-a face cu lumea asta! Tindem să fim perfecţi, ne dorim înţelepciunea... dar ea e rece şi cât timp ne curge sânge prin vene, cât timp vedem şi simţim nu putem să uităm pur şi simplu că suntem oameni, că trecutul ne face ceea ce suntem... Nu putem să-l negăm orice ar fi.
Nu! Nu vreau să fie colorată! Nu trebuie să arate bine: trebuie să îndeplinească întocmai şi la timp cu sfinţenie funcţiile pentru care o cumpăr! Nu trebuie să imite imaginea unei firme foarte cunoscute, nu asta mă interesează! Îmi vine să o las moartă şi să plec de lângă taraba asta... dacă aşa ieftin mă crezi la minte. Nu sunt nici marinar, nici genul care ia "ce se poartă"...
Din nevoia de a avea ceva familiar în celula asta mi-am desenat pe un perete o fereastră lângă care am adormit, ca atunci când am căzut obosit pe bara din autobuzul 21, fără să mă sprijin cu mâinile... M-a făcut să sufăr faptul că ţi-a fost uşor să legi noi prietenii... nu mai pot să scriu mai departe! Nu are sens. Poate că ai văzut că mi-au dat lacrimile sau nu... oricum ar fi de ce ar mai conta? Cu toţii ştim că totul este efemer.
Atunci, de ce am mai mers la seminarul cu aberaţii gen "dezvoltare durabilă"? Nu ştiu... poate doar ca să mi se spună că... dincolo de toate cuvintele de pe slide-uri există o singură înţelepciune viabilă: "Viaţa e o junglă! Trebuie să tai în stânga şi-n dreapta... şi să mergi înainte ca să poţi să răzbeşti." Cu toate astea... totul e efemer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu