Zeitgeist - moving forward. O minciună adevărată!

Ştiţi deja părerea mea despre mişcarea asta. Am scris şi despre filmele precedente... nu stau să caut acum link-ul. Pe scurt aşteptam în acest nou film, care face propagandă mişcării, să mi se explice clar cum va funcţiona societatea pe care ei o propun. Ei bine, tot nu m-au convins. Sau regizorul nu m-a convins. Şi aceastîă nouă producţie cinematografică e împărţită pe câteva capitole. Care încearcă în primul rând să explice o anomalie din societatea actuală... după care ni se propune o lume fabuloasă în care noi avem acces la orice aproape fără să facem nimic... căci maşinile veghează la bunăstarea noastră, totul devenind robotizat, automatizat şi bazat pe eficienţă maximă (resurse de energie regenerabile, distribuţi egală a hranei, folosirea în comun a maşinilor de transport şi nu numai etc.).
În primul rând... eu ştiam deja că la formarea unei personalităţi contribuie atât ereditatea (adică influenţa genetică), dar şi mediul. Şi am zis asta de mai multe ori. Luăm un exemplu simplu: un om oricât de inteligent ar fi din punct de vedere genetic... dacă s-a născut într-un mediu vicios sau sărac îşi va folosi inteligenţa să supravieţuiască şi prima va fi tentaţia răului. Pentru că el e primul exemplu care i se oferă de cele mai multe ori. Dacă are noroc... poate să evadeze. Dar doar dacă are noroc! Foarte mulţi rămân acolo învârtindu-se în cer. Deci prima parte a filmului nu mi-a zis nimic nou! Şi de fapt, nicio parte a creaţiei nu spune pentru un om, care gândeşte cât de cât, nimic nou.
Că economia nu mai are deloc de-a face cu ideea de a economisi... păi, la ce te aştepţi? Atunci când se urmăreşte doar profitul, doar n-o să creăm produse care să dureze mult! Că nu e eficient pentru noi! Să realizăm tot soiul de chestii care să coste puţin şi să se deterioreze repede, pentru ca oamenii să cumpere altele. Şi să facem profit. Apoi, vine ideea cu mărcile. Am creat nişte obiecte, dar le vindem scump de tot. De ce? Pentru că poartă o etichetă! Atât. În fapt, o anume geantă nu are cum să coste mai mult de 10 dolar şi la un preţ de nu ştiu câte ori mai mare! Ceea ce e absurd. Doar o etichetă să coste atât? De ce?
Că banii sunt creaţi pe îndatorare. Şi că datoria în bani... până la urmă e ceva virtual. Dar te ţine legat de un loc de muncă, îţi îngustează speranţa până ce devii robot... ca să plăteşti. Dar până la urmă pe ce se bazează acea hârtie pe care o editează o bancă? Pe nimic.
Sistemul de sănătate se bucură când lumea suferă de boli pentru că dacă ar fi sănătoasă ar scădea profitul. Şi bazându-ne doar pe profit putem să luăm decizia - cum spuneau unele cărţi - de a crea chiar viruşi. Nu spune filmul, dar nu ar fi fost rău să o facă. Aşa pentru propagandă.
Apoi, petrolul... pe el se bazează economia la nivel mondial. Dar el e o resursă care, într-un final, se va duce dracului. Şi va trage în jos şi lumea. Colaps.
Ştiu că sărăcia ucide mai multă lume decât: războiul, crimele, violenţa în general. Sărăcia şi conştientizarea faptului că eşti inferior pentru că eşti sărac... te fac din start o victimă a sistemului acesta. Tot ce spune filmul e corect. E adevărat!
Chiar şi sistemul pe care-l propune. Cu ideea de a localiza fiecare resursă şi a o trasporta cât mai eficient acolo unde e nevoie de ea (în linie dreaptă de la A la B), de a crea oraşe în care să existe o anume organizare... Teoretic totul pare fantastic. Pe hârtie totul e frumos. Eficient! Da, este!
Dar e o minciună! Ei spun la un moment dat că trebuie să respectăm legile naturii, dar ne propun să trăim într-un oraş megarobotizat - în care maşinile să lucreze pentru noi - iar noi să avem un parc acolo ca loc de relaxare. Şi spun că e un nonsens să credem că ne vom lenevi! Spun că e se bazează pe ştiinţă, dar vin cu argumentul: credeţi-mă pe mine că vor fi destui voluntari (cam 3% din populaţie), care să aibă grijă de utilajele care să menţină producţia şi funcţionarea corectă a întregului mecanism. Or, eu nu pot să vin cu: credeţi-mă pe mine... că n-o să aibă nimeni chef să-şi irosească viaţa lângă nişte aparate fără viaţă atâta timp cât afară ceilalţi trăiesc pe munca mea... gratuit! Eu ce câştig? Trebuie să-i dai ceva omului. Că voluntar eşti la început... dar apoi? Sigur pot să spună că fiecare trebuie să presteze câteva ore în folosul binelui colectiv. Dar ei nu s-au gândit la asta. Adică, omul ştie că şi lui îi va fi bine dacă stă câteva ore pe zi lângă nişte chestii pentru că va fi înlocuit... şi-i va veni rândul abia peste săptămâni. Că fiecare membru va face la fel. Dar vor fi toţi la fel de profesionişti? Oare nu vor dormi acolo? Şi vor ignora atenţionările. Sau le vor minimaliza. Pentru că mai au doar 10 minute şi ies din tură? Eu întreb.
Şi mai am o întrebare: în film ni se spune la un moment dat că, dat fiind faptul că tindem să facem risipă, hai să eliminăm proprietatea privată. În sensul că avem o maşină. Foarte frumos. Dar tu ai nevoie de ea doar două ore pe zi, cât te duci la lucru şi cât te întorci. În rest, ea stă parcată acolo în faţa întreprinderii unde lucrezi. De ce nu ar folosi-o altcineva în timpul ăsta? Şi s-ar întoarce când tu scapi. De fapt... dacă nu e nici de muncă... eh, dar să lăsăm asta. Până la urmă... oare n-or să apară conflicte din cauza unei întârzieri? Sau o să facem în aşa fel încât maşina să ştie exact ce are de făcut? Şi atunci, dacă cineva are totuşi de gând să facă alt drum, se întâmplă un neprevăzut? Ce face? Ah, telefonează şi anunţă... şi vine o maşină de rezervă. Bine. Aici... pot să accept. Ce nu pot să accept e faptul că îi vom întreba pe oameni ce vor să consume şi le vom oferi... Adică, vrei banane? Păi, unde cresc? Acolo, acolo şi acolo... şi le aducem. Problema e că omului i se cam năzare să aibă pofte. Şi nu şi le poate raţionaliza. Rezerve? Păi, şi cum e cu risipa? Când vine vorba de hrană... nu poţi să spui îi oferim ce vrea. Mai ales când promiţi paradisul! Pentru că e cam greu să satisfaci cele mai variate pofte... fără să faci şi risipă! Altfel, creezi prin manipulare nişte tendinţe... şi gata. Şi care e diferenţa între tine şi cei de dinaintea ta? Niciuna!
Ah, era să uit! Cică: în societăţile egalitare... tot ce e rău, din punct de vedere statistic, e la cote foarte scăzute. Am şi eu o întrebare: care sunt societăţile pe care le-aţi studiat? Unde sunt ele? Dacă spuneţi că America e coruptă, că acolo sunt bănci ticăloase, că politica e demonul şi că banul este instrumentul ei... (lucruri adevărate) unde se găsesc societăţile egalitare? Vreau să le văd şi eu! Sincer! Spuneţi că vă bazaţi pe ştiinţă, dar umblaţi cu aproximaţii de genul: credeţi-mă pe cuvânt şi societăţi egalitariste... Poate că e corect, adevărat! Dar vreau să văd întâi societatea asta... şi pe urmă te cred!

Cataloghez filmul şi iniţiativa asta drept o minciună adevărată: tot sistemul propus e bun şi ar funţiona cum e pus pe hârtie, numai că oamenii nu sunt roboţi! Nu le poţi anticipa reacţiile legate de consum, sunt leneşi... şi au tendinţa să invidieze. Au pofte... şi dacă nu pot fi satisfăcute... devin frustraţi!

P.S. apropo, am văut filmul cu o subtitrare produsă de unul care nu ştie să scrie româneşte corect: scrie "creem", iar pe "eventualy" îl traduce cu "eventual", când de fapt cel care vorbeşte se referă la "în cele din urmă". Din cauza lui google translate.