Moartea se citeşte în ochi. Poate te aşteaptă totuşi cineva dincolo; cineva pe care ai lăsat să moară de foame... un înger mic şi cu scufie.
Apoi reapar bombardamentul, raidul aerian şi sirenele ce anunţă războiul. Casa este devastată. Multe bandaje şi nicio speranţă! Flăcări. Şi tăcere... ca îngerul tău să nu audă; să nu simtă durere.
Fără să clipeşti şopteşti minciuna, dându-i speranţă îngerului. Degeaba încerci să ascunzi moartea... femeia rea care te găzduieşte o va releva.
Refugiul iluzoriu într-un adăpost îţi mănâncă mândria. Furi... Lumina licuricilor e efemeră. De ce trebuie să moară atât de repede? Înveţi să aştepţi momentul ca să mănânci. Toţi îţi spun să fii brav. Soldatul din marină ar fi fost mândru de tine... Dar mereu uiţi de îngerul tău care se îndoapă cu pământ pe post de chiftele... şi nasturi pe post de bomboane de fructe.
Când ajungi e deja prea târziu... banii nu mai constituie nimic! Cutia şi foc... sfaturile despre temple...
De la înălţimea morţii oraşul Tokyo arată feeric.
Apoi reapar bombardamentul, raidul aerian şi sirenele ce anunţă războiul. Casa este devastată. Multe bandaje şi nicio speranţă! Flăcări. Şi tăcere... ca îngerul tău să nu audă; să nu simtă durere.
Fără să clipeşti şopteşti minciuna, dându-i speranţă îngerului. Degeaba încerci să ascunzi moartea... femeia rea care te găzduieşte o va releva.
Refugiul iluzoriu într-un adăpost îţi mănâncă mândria. Furi... Lumina licuricilor e efemeră. De ce trebuie să moară atât de repede? Înveţi să aştepţi momentul ca să mănânci. Toţi îţi spun să fii brav. Soldatul din marină ar fi fost mândru de tine... Dar mereu uiţi de îngerul tău care se îndoapă cu pământ pe post de chiftele... şi nasturi pe post de bomboane de fructe.
Când ajungi e deja prea târziu... banii nu mai constituie nimic! Cutia şi foc... sfaturile despre temple...
De la înălţimea morţii oraşul Tokyo arată feeric.
Initial nu pricepusem absolut nimic. Apoi m-am apucat sa fac cercetari si am aflat despre Hotaru no haka. Acu... as vrea si in acelasi timp n-as vrea sa-l vad... La a doua citire a postului tau, am devenit curioasa si as vrea sa vad ce anume are acest film de te-a determinat sa scrii un text atat de frumos (lucru constatat la a treia citire cand m-am focusat doar pe text :D ). In acelasi timp, imi dau seama ca e trist, fara sa mai pun la socoteala razboiul, asadar n-as vrea sa-l vad din aceste motive. Hmmm... dificil.
RăspundețiȘtergereMă bucur că ţi-a plăcut. Într-adevăr după ce am văzut filmul am scris acest text... uneori cred că mai trebuie retuşat, alteroi că e bun şi aşa... mie îmi place căci eu l-am scris.
RăspundețiȘtergereMulţumesc de comentariu şi poţi să vezi filmul! E foar trist, dar cu un final să-i spun aşa fericit... semn că sufletul ne supravieţuieşte! :)
Imi place textul foarte tare! Nu cred ca are nevoie de retusari, adaugiri, stersaturi... nimic. Dar asta e parerea mea.
RăspundețiȘtergereInca sunt in dubii daca sa vad filmul sau nu...
Am mai scris o variantă undeva. Mă bucur că-ţi place... iar filmul îţi va plăcea cu siguranţă! :)
RăspundețiȘtergereVizionare plăcută! :) e totuşi alegea ta!