Acum câteva zile la ştiri apărea următoarea informaţie: părinţii nu-şi mai lasă copiii vaccinaţi pentru că se tem de efectele adverse. Numai că a crescut numărul de prunci care au căpătat anumite boli ce puteau fi eliminate prin injecţia asta "malefică"...
Băi, fraţilor, pe vremea mea (anii '90) eram luat cam cu japca şi dus la vaccinat! Nici nu cred că o anunţau pe mama dinainte. Cel puţin mama nu mi-a spus niciodată de cu vreo seară înainte: Auzi, vezi că mâine e ziua cu vaccinul... Să te porţi frumos! Nu! Pur şi simplu aflam la penultima/antepenultima oră că vom sări peste educaţia fizică întrucât ne injectăm... Sau „mai rămâneţi voi după ultima oră la sala de sport” încă vreun sfert de ceas ca să ne înţepe o asistentă (vă rog, nu vă gândiţi la vreo asistentă TV)... Ştiu că am făcut cel puţin trei vaccinuri: braţ, atebraţ şi coapsă.
Iar în locul cu pricina, reacţiile copiilor erau cam astea: unii - cei mai slabi de înger - începeau să bocească; alţii râdeau de toată lumea... iar ăia care aşteptau să se termine toată chestia ca să plece acasă erau terorizaţi de către terorişti - inşii ăia care îţi spuneau: "Uită-te la faţa lui... s-a căcat pe el! Nu-i aşa că ţi-e frică?" bla-bla-bla! Te făceau să te simţi prost chiar dacă nu aveai vreo teamă particulară faţă de ace. Începeai să te gândeşti că ar putea să meargă ceva prost... ăştia îşi ascundeau teama terorizând pe alţii! Şi erau profesionişti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu