L-am văzut, mi-a plăcut... mult. E despre o fată mândră, care merge pe stradă încălţată în cizme scumpe, cu capul sus... deşi pe dedesubt nu are nimic. E o femeie care în copilărie şi-a lipit mereu nasul de vitrina în care era o chitară roşie, dar pe care părinţii ei nu i-au putut-o cumpăra niciodată! Probabil nu a fost cuminte - căci nu a fost cuminte şi chiar într-o zi sătulă de certurile din familie şi de respingerile faţă de cererea ei nevinovată... profită de neatenţia vânzătorului şi fuge cu chitara ei din vis. Este prinsă şi pedepsită însă de părinţi.
Femeia aceasta este pusă într-o situaţie limită de către ceea ce noi numim destin. Află într-o zi că are cancer la gât... primul impuls o îndeamnă să-i dea telefon fostului ei iubit şi să-l roage să reînnoade relaţia lor. Dar omul e ocupat, e obosit... nu o mai iubeşte, cu alte cuvinte. O lasă baltă în mijlocul străzii unde parcă o bântuie demonii. Şi tusea. Şi unde mai pui... îşi pierde şi slujba! Îi întorc toţi spatele, lumea o dă la o parte ca pe un gunoi... ca pe un rebut. Nimeni nu-i mai este alături, decât poate doar cei care-i aduc facturile şi comenzile.
Resemnată, conştientă că va muri... decide să se izoleze într-un apartament închiriat şi să-şi creeze acolo între patru pereţi propria lume de lucruri, care (dacă e să-i dăm crezare) îi şi vorbesc! Comunică cu ea (aici e o cacofonie pe care nu o pot evita!). Se înconjoară de cele mai de lux obiecte pe care le comandă telefonic. Mănâncă şi bea cele mai ciudate chestii, îşi trăieşte viaţa... în singurătate şi nu numai. Cheltuie foarte mulţi bani de pe cardurile ei. Fata care-i aducea pizza şi bărbatul care-i livra marfa pe care o tot comanda telefonic (mă refer aici la piese de mobilă, covoare şi alte chestii; iar el chiar îi spune că: "Faci cheltuieri cam multe"): îi devin pentru o clipă foarte proape. Cu ambii experimenteză plăceri erotice, bărbatul vine la început şi-i oferă flori după ce ea i-a spus că soţia lui e foarte norocoasă... dar o va părăsi când i se va naşte primul copil. Fata neastâmpărată cu pizza se apropie cel mai mult de ea... ei îi mărturiseşte Mel (de la Melody) că are cancer sau o lasă să înţeleagă asta. Dar o va părăsi şi ea pentru că se va căsători, iar iubitul ei chiar a caftit-o când a aflat că a avut o relaţie cu o femeie... deşi ea ştie că nu e lesbiană. Şi la unele întâlniri mai lua parte şi hamalul negru şi puternic.
Mel reuşeşte să-şi cumpere chiar acea chitară a copilăriei şi ia lecţii de chitară prin corespondenţă... Şi timpul trece, ea se învârte printre acele lucruri ca un peştişor într-un acvariu fermecat... fără să-l simtă. Fără să se gândească că va veni sfâşritul... Iar la un moment dat îşi dă seama că nu mai poate folosi niciun card pentru a comanda mâncare. Îl întreabă pe cel de la capătul liniei: "ce dată e azi?" şi constată cu uimire că termenul pe care doctorii i l-au dat (3 luni) a cam trecut de mult. Şi îngerul morţii nu a mai venit!
Merge la doctor şi toţi de acolo rămân miraţi de ceea ce se întâmplă. Iar Mel rămâne blocată... că nu mai ştie ce să facă. A cheltuit o grămadă de bani crezând că va muri şi nu va putea să-i ia cu ea în rai sau iad. Iar acum? Păi, se apucă să vândă mobila, e presată de proprietarul care vrea să vândă imobilul închiriat ei doar pentru 3 luni... şi aşa mai departe. La magazinul de vechituri nu primeşte un preţ corect pe lucruri... şi va constata că ce i-a aparţinut în urmă cu câteva zile va deveni obiectul altcuiva... iar asta o doare cumva pentru că-i fură lumea pe care şi-a creat-o. I-o distruge! E pe punctul să vândă şi chitara ca să aibă ce mânca, dar refuză! Chiar de a vândut amplificatoarele... chitara e ceva ce i-ar frânge aripile. Şi are dreptate pentru că de la acest obiect în care zace sufletul muzicii copilăriei îi vine salvarea.
Obosită, epuizată de viaţa care a luat-o pentru a doua oară prin surprindere, neştiind dacă să se bucure sau nu... Mel se aşază la rădăcina unui pom şi cântă ca un cerşetor. Un hoţ îi oferă un aplificator electric (e o chitară electrică) şi fuge fiind prins de poliţie ceva mai încolo. Mel foloseşte acel instrument şi impresionează un grup de rockeri ce trec pe acolo. Ei o vor coopta în trupa lor... şi vor cânta împreună în cluburi.
Totul e filmat simplu, fără prea multe efecte speciale sau intervenţii ale naratorului (care îşi face treaba la început... cu un intro menit să te capteze)... e un scenariu despre viaţă, aşa cum e ea. Fără pretenţii... e modul în care cineva alege să-şi trăiască drama. Cei care nu mai au nimic de pierdut sunt foarte greu de înfrânt. Pentru că nu mai pot pierde nimic... de vreme ce au pierdut totul. Mulţi poate s-ar fi resemnat, Mel a făcut-o într-un mod mai aparte. Alegând să trăiască! Şi viaţa i-a zâmbit... şi deşi şi-a arătat colţii din nou, i-a întins şi mâna. Iar Melody a fost pe fază!
Nu e nimic complica sau filosofic în acest film. Nu e cu vampiri, cu iubire care nu moare sau eu mai ştiu ce. Nu e un clişeu. E o viaţă simplă... poate plicticoasă. Dar ceea ce te face pe tine să te plictiseşti celuilalt poate îi este precum apa vie... care aduce fiinţe muribunde la viaţă. Mi-a plăcut mult filmul şi-l recomand oricui.
Femeia aceasta este pusă într-o situaţie limită de către ceea ce noi numim destin. Află într-o zi că are cancer la gât... primul impuls o îndeamnă să-i dea telefon fostului ei iubit şi să-l roage să reînnoade relaţia lor. Dar omul e ocupat, e obosit... nu o mai iubeşte, cu alte cuvinte. O lasă baltă în mijlocul străzii unde parcă o bântuie demonii. Şi tusea. Şi unde mai pui... îşi pierde şi slujba! Îi întorc toţi spatele, lumea o dă la o parte ca pe un gunoi... ca pe un rebut. Nimeni nu-i mai este alături, decât poate doar cei care-i aduc facturile şi comenzile.
Resemnată, conştientă că va muri... decide să se izoleze într-un apartament închiriat şi să-şi creeze acolo între patru pereţi propria lume de lucruri, care (dacă e să-i dăm crezare) îi şi vorbesc! Comunică cu ea (aici e o cacofonie pe care nu o pot evita!). Se înconjoară de cele mai de lux obiecte pe care le comandă telefonic. Mănâncă şi bea cele mai ciudate chestii, îşi trăieşte viaţa... în singurătate şi nu numai. Cheltuie foarte mulţi bani de pe cardurile ei. Fata care-i aducea pizza şi bărbatul care-i livra marfa pe care o tot comanda telefonic (mă refer aici la piese de mobilă, covoare şi alte chestii; iar el chiar îi spune că: "Faci cheltuieri cam multe"): îi devin pentru o clipă foarte proape. Cu ambii experimenteză plăceri erotice, bărbatul vine la început şi-i oferă flori după ce ea i-a spus că soţia lui e foarte norocoasă... dar o va părăsi când i se va naşte primul copil. Fata neastâmpărată cu pizza se apropie cel mai mult de ea... ei îi mărturiseşte Mel (de la Melody) că are cancer sau o lasă să înţeleagă asta. Dar o va părăsi şi ea pentru că se va căsători, iar iubitul ei chiar a caftit-o când a aflat că a avut o relaţie cu o femeie... deşi ea ştie că nu e lesbiană. Şi la unele întâlniri mai lua parte şi hamalul negru şi puternic.
Mel reuşeşte să-şi cumpere chiar acea chitară a copilăriei şi ia lecţii de chitară prin corespondenţă... Şi timpul trece, ea se învârte printre acele lucruri ca un peştişor într-un acvariu fermecat... fără să-l simtă. Fără să se gândească că va veni sfâşritul... Iar la un moment dat îşi dă seama că nu mai poate folosi niciun card pentru a comanda mâncare. Îl întreabă pe cel de la capătul liniei: "ce dată e azi?" şi constată cu uimire că termenul pe care doctorii i l-au dat (3 luni) a cam trecut de mult. Şi îngerul morţii nu a mai venit!
Merge la doctor şi toţi de acolo rămân miraţi de ceea ce se întâmplă. Iar Mel rămâne blocată... că nu mai ştie ce să facă. A cheltuit o grămadă de bani crezând că va muri şi nu va putea să-i ia cu ea în rai sau iad. Iar acum? Păi, se apucă să vândă mobila, e presată de proprietarul care vrea să vândă imobilul închiriat ei doar pentru 3 luni... şi aşa mai departe. La magazinul de vechituri nu primeşte un preţ corect pe lucruri... şi va constata că ce i-a aparţinut în urmă cu câteva zile va deveni obiectul altcuiva... iar asta o doare cumva pentru că-i fură lumea pe care şi-a creat-o. I-o distruge! E pe punctul să vândă şi chitara ca să aibă ce mânca, dar refuză! Chiar de a vândut amplificatoarele... chitara e ceva ce i-ar frânge aripile. Şi are dreptate pentru că de la acest obiect în care zace sufletul muzicii copilăriei îi vine salvarea.
Obosită, epuizată de viaţa care a luat-o pentru a doua oară prin surprindere, neştiind dacă să se bucure sau nu... Mel se aşază la rădăcina unui pom şi cântă ca un cerşetor. Un hoţ îi oferă un aplificator electric (e o chitară electrică) şi fuge fiind prins de poliţie ceva mai încolo. Mel foloseşte acel instrument şi impresionează un grup de rockeri ce trec pe acolo. Ei o vor coopta în trupa lor... şi vor cânta împreună în cluburi.
Totul e filmat simplu, fără prea multe efecte speciale sau intervenţii ale naratorului (care îşi face treaba la început... cu un intro menit să te capteze)... e un scenariu despre viaţă, aşa cum e ea. Fără pretenţii... e modul în care cineva alege să-şi trăiască drama. Cei care nu mai au nimic de pierdut sunt foarte greu de înfrânt. Pentru că nu mai pot pierde nimic... de vreme ce au pierdut totul. Mulţi poate s-ar fi resemnat, Mel a făcut-o într-un mod mai aparte. Alegând să trăiască! Şi viaţa i-a zâmbit... şi deşi şi-a arătat colţii din nou, i-a întins şi mâna. Iar Melody a fost pe fază!
Nu e nimic complica sau filosofic în acest film. Nu e cu vampiri, cu iubire care nu moare sau eu mai ştiu ce. Nu e un clişeu. E o viaţă simplă... poate plicticoasă. Dar ceea ce te face pe tine să te plictiseşti celuilalt poate îi este precum apa vie... care aduce fiinţe muribunde la viaţă. Mi-a plăcut mult filmul şi-l recomand oricui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu