Aş fi vrut să spun da după meciul dintre Nadal şi Federer, din finala Turneului Campionilor 2010. Însă Nadal a pierdut. Şi talentul adevărat al lui Federer – căci nu poate să nege nimeni asta – a învins. A învins mişcarea elegantă, lovirea fină şi precisă. A învins spiritul creativ, inventivitate...
Nadal nu e un jucător slab. Nu asta vreau să spun. Nu! Dar nu e la fel de talentat ca Federer. El a învăţat bine tenis, a învăţat cu perseverenţă şi tenacitate. A învăţat să lovească mingea corect... Şi perseverenţa sa se manifestă şi pe teren, acolo unde nu renunţă la nicio minge, acolo unde aleargă după orice punct. Dârz ca un tigru. Tăria mentală asta e ce îl mână pe acest tenismen minunat, spectaculos, cu o capacitate de a lovi foarte puternic şi foarte precis mingea. Însă, parcă loviturile sale sunt „mai învăţate” decât cele ale lui Federer.
Federer parcă uneori nici nu face efort când joacă, parcă „numai din încheietură” reuşeşte să-şi păcălească adversarii. Ştie când trebuie să atace, ştie/simte ce trebuie să facă pentru a lua punctul. Loveşte elegant, foarte inteligent şi inventiv. E creativ în joc şi îşi adaptează uneori stategia după adversar, încercând să surprindă. Anticipând cumva că celălalt l-a studiat... şi dorind să-i arate că el ştie mai mult.
De aceea, nu am putut să spun că peseverenţa e totuşi un talent. Chiar dacă îţi poate aduce succesul... totuşi talentul „se vede”. Fiecare simte cine e omul care are mai multe calităţi. Şi persevenţa e o calitate esenţială în şlefuirea unui talent. Însă, doar atât... Cu perseverenţă poţi ajunge cel mai bun într-un domeniu. Dar cu talent şi perseverenţă ajungi şi mai bun... depăşeşti momentul acela şi intri în istorie.
Până la urmă ambii jucători au intrat deja în istoria tenisului. Deci din ce spusesem mai devreme... ar putea să reiasă faptul că ambii au talent. Da! Ambii sunt talentaţi. Însă Federer e puţin mai talentat decât Nadal. Întrucât tenisul pe care-l joacă e de o altă factură. E creaţie. Lovituri pe care puţini reuşesc să le facă lui îi ies de minune. Nadal joacă bine, spectaculos, dar nu din al şaselea simţ. El e puţin prea antrenat. Ştie unele lovituri bine şi le aplică necruţător atunci când e cazul. Încearcă să dea tot ce prinde dincolo de fileu... cu tenacitate. E un luptător. Unul care nu se dă bătut niciodată. Dar nu o face cu eleganţa lui Federer. Cred totuşi că talentul e altceva... decât simpla perseverenţă. Tenacitatea. Talentul e un diamant ce trebuie şlefuit cu perseverenţă. Dar... până la urmă de ce nu? „What one man can do, anther can do!”... poate că şi perseverenţa e un talent. Şi credinţa e şi ea un talent... în sine. Cea care dă lucire... nu ar trebui să lucească şi ea?
ideea 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu