Aventuri în secția de votare

Viața de operator de tabletă în secția de votare e una plină de aventuri. Cum era plin coșul scufiței roșii de merinde pentru bunica.

Mai întâi, pe 10 noiembrie, dis de dimineață, am fost abordat - pe motive tehnice - de colega de suferință de la secția alăturată. Eu, cum mă știți, cu ochelari așa, par mai tocilar. Că de ce nu-i pornește tableta? De unde să știu eu, cucoană? Că ieri a pornit și azi ba. Fix când e nevoie de ea! Te lasă la greu ca un prezervativ prea subțire. Am observat că ledul ce marca alimentarea cu electricitate era intermitent (pâlpâia ca o flăcăruie de lumânare în bătaie unui curent firav de aer rece), deci am întrebat dacă a lăsat la încărcat peste noapte tableta - așa cum prevedeau instrucțiunile. Păi, ce? Instrucțiunile nu-s făcute ca să fie încălcate? Și curentul e scump, dragule! Facem cum știm noi! Că n-avem cap ca să ne plouă-n gât, lasă-i dreacu' de securiști!

Soluția sugerată de tocilarul din mine a fost să mai lase tableta în priză 10 minute și să încerce apoi s-o pornească, poate acumulatorul e descărcat... Iar dacă problema persistă să sune la STS.

Soluția STS a fost: „Haideți, doamnă, odată cu mine, ține-ți apăsat butonul de pornire”. Umor în genul IT Crowd, nu alta!

Spre deosebire de colega de suferință, device-ul înmânat mie a funcționat țais! Decât (sic!) că la primul apel către SIMPV - baza de date cu lista alegătorilor din serverul STS - ADV (aplicația de pe tabletă) a returnat un mesaj pe fundal galben. Na belea că n-am acces la net! Am repetat scanarea buletinului propriu și personal și țac-pac, la verificare mi-a apărut un mesaj pe fundal verde. Mai aveam să semnez pe lista din secția de votare și eram liber să-mi anulez votul. „Primul votant din oraș”, așa m-au alintat oamenii de acolo.

Am mai întâmpinat mici sincope, în sensul că mi-au adus niște buletine jegoase sau îndoite (lumea își personalizează cum poate actul de identitate, nu?), iar aplicația îmi striga, fără discernământ, că nu pricepe cifrurile din CNP-uri. Dar existau soluții pentru astfel de evenimente.

Valuri-valuri de alegători. Pentru primul tur 814 din 1674 de alegători pe lista din secție, iar la al doilea tur 841 din 1677. Bă, și s-au găsit unii să vină fix când mai erau câteva minute și închideam secția! Adică, Iohannis deschiseseră deja ghidul turistic pentru anul 2020 să vadă ofertele cele mai tentante, iar lumea, ieri seară, încă se înghesuia să bage voturi în urnă! La ora 20:53! Unii păreau că erau vorbiți între ei să vină în ceată. Au fost și inși nemulțumiți de încetineala procesului, alții tipicari (că de ce să ia dna președinte de secție - ca să mă ajute - cardul de identitate, că trebuie să mi-l înmâneze mie prima dată, iar apoi să-l preia dânsa), dar, când lucrezi cu oamenii, trebuie să te aștepți la lucruri super imprevizibile! Nu mai trăim în savană, iar jungla din asfalt ne face frustrați și antipatici, asemeni unor depresivi ținuți în captivitate.

Chiar de am avut emoții - doar „Orice om îi este teamă” - informațiile pe care le-am introdus în tabletă au coincis - la ambele tururi - din prima cu informațiile furnizate de numărătoarea de voturi. Oamenii s-au mișcat repede și eficient! Flash și Batman ar fi putut să ia lecții de la ei. Dacă și Jandarmeria Română s-ar fi deplasat să ne preia mai repede... Dar știm deja că inșii cu uniformă sunt mult mai capabili când vine vorba să altoiască oameni care țin mâinile ridicate decât să vină la timp când sunt chemați oriunde! Unde mai pui că s-a ajuns în lumea asta ca până și biletele de ordine să se dea pe sub mână! Și tot Jandarmeria e în centrul atenției. Ce fel de animal fără nicio lege să fii să te bucuri că pleci cu 10 minute înaintea altcuiva? Sunt 10 minute, vită! N-ai câștigat nimic! Nici tu și nici japița aia de jandarmeriță, care ședea la ușa primăriei! Bă, până și la ciupeală românake nu se poate abține. Într-o așa lume trăim! Iar în turul al doilea - fiindcă n-a reușit să respecte niște reguli minime de prezentare în fața reprezentantului STS, iar acesta a trimis-o înapoi la coadă - o altă vită încerca cu șantaj emoțional să ademenească fraierii cu biletul ei cu 10 numere mai în față. Înaintea mea fiind doar vreo cinci persoane. „Nu vrei să facem schimb de locuri?” Da, mă! Că ea voia să stea lângă o prietenă de-a ei, să plece mai târziu... Ăștia-s românake! Suflete puse pe ciupeală.

Dna președinte a fost mama bună, dar care cere, frate, chestii din alea imposibile. Adică, a ținut sub control totul, mi-a și citit CNP-uri când nu erau din alea ce puteau fi scanate, a dat la toată lumea ce avea nevoie... Dar a și cerut chestii la schimb! La primul tur, s-au mișcat toți perfect și doar Jandarmeria a întârziat. Și fiindcă a întârziat a avut de suferit acolo la primărie. Unde s-au întors dosarele invers - fiindcă au fost luate la verificat în ordinea în care au venit și au fost puse unul peste altul... iar când au fost chemați oamenii... totul s-a întâmplat în ordine inversă. N-au putut și ăia să fie unii la verificat, alții să cheme omul care avea dosarul în regulă ca să plece toată lumea acasă. Ați vrut să luați bani de pe urma votării, nenorociților? Atunci treceți prin iad pentru banii ăia! Supărată că a avut o noapte grea între 10 și 11 noiembrie, dna președinte și-a propus ca pe 24 să nu repete experiența. Eh, cum ar fi fost posibilă o reușită! Scoate biciul pe final și pune-i la punct pe toți. Ăla numără așa, ală desface voturile... iar tocilarul cu tabletă să pornească înregistrarea la fix-fix... că nu-i pasă dânsei! O să deschidă urna, no matter what! Să ia locul întâi în lume la numărat 841 de voturi. Nu știu dacă i-a folosit la ceva faptul că a terminat repede (și cumva nici nu prea-mi pasă). Mie însă mi-a folosit fiindcă am ajuns acasă mai devreme decât data trecută!

Nu știu cum s-a făcut că lângă șontorogul cu ochelari de la tabletă, la ambele tururi ale alegerilor prezidențiale de anul ăsta, au stat pe rând doi oameni care au probleme cu segmentul osos. Poate ca să nu mă simt singur... Dacă primul a declarat că i-ar fi plăcut un Vadim ca președinte, al doilea avea probleme cu cipurile, industria farmaceutică și alte conspirații. Nu-i vorbă că s-a arătat imediat interesat de soluțiile la fel de farmaceutice ale fostului militar. Dar, la o adică, toți aveau glume în program: „Dar ce noi am venit aici fiindcă ne pasă de bani? Pe noi ne preocupă soarta țării...” - a dat-o cu o seriozitate absolută conspiraționistul. „O să avem un român președinte, Ion Hanis”... Mie îmi suna mai mult a chinez, dar... eu nu eram decât insul cu tableta setat să recite: „Neața/Bună ziua/Bună seara” și „O zi/seară bună!”. Roboțel fără simțul umorului!

Fostul militar era foarte vocal... Dar, ca orice ins vocal, spunea și multe prostii. Și lui i-ar fi trebuit un Vlad Țepeș președinte. Ca oricărui militar. De cine ascultă militarul? De șeful lui autoritar. A fost primul care a zis că n-are nicio treabă cu partidul - că el e acolo numai pentru 700 de lei - dar singurele glume care-i stârneau râsul pe Facebook erau alea legate de Dăncilă. Ca tot românul imparțial. Mă întreba pe mine cum schimbă înapoi niște setări pe aplicația Facebook. De ce au impresia oamenii că, dacă știi să folosești anumite funcții ale unui device, trebuie implicit să le știi pe toate?

Au fost și idei decente recitate de un chel cu barbă. Nu m-aș fi așteptat de la el să fie atât de decent în ceea ce privește aruncatul gunoiului pe stradă. Dar... după miștocăreala lui cam repetitivă, a spus - de două ori chiar - faptul că un ins care aruncă gunoiul pe stradă e un animal ce merită pedepsit.

În rest, oameni buni, care m-au hrănit cu prăjituri și dulciuri și chiar șervețele. Eu primind luna asta o veste dubioasă cum că aș fi suspect de diabet. În jurul orei 10 - după ce n-am mâncat nimic nici cu o noapte în urmă, nici la micul dejun - nivelul glicemiei din sângele meu era 126... Dar deja am murit, nu? Sunteți pe blogu' de pe lumea cealaltă, iar la taste se joacă o fantomă! Toți de acolo au schimbat numerele de telefon între ei, mie nu mi-a cerut nimeni nimic... Eram invizibil, nu?

Nu cred că Viorica Dăncilă e proastă

Mai e o zi (poate plus încă un scurt răstimp implicând acomodarea cu ideea și pregătirea trădărilor finale) și Viorica Dăncilă o să fie istorie (dacă mă înșel... contează?). O să dispară în subsolul politicii, de acolo de unde a venit. Căci ea nu este intrigantă cum e combinagiul păcălit Victor Ponta.

Am citit odată ceva ce i se atribuia lui Napoleon: „Gloria e trecătoare, obscuritatea enernă”. Doamna, de acum fostă premier, s-a bucurat de oarecare glorie în rândul românilor. Ba, s-a ținut de mână și s-a pupat cu nenea ăla cu sciatică Juncker... Cu ce preț? Contează? Obscuritatea e eternă, nu?

Presa de la noi i-a cules fiecare greșeală de vorbire din cadrul discursurilor. Iar dânsa nu rata nicio ocazie să dea presei ceva cu care era deja obișnuită. O chestie facilă pentru orice om care înțelege limba română la un nivel cât de cât decent! Dar jurnaliștii aveau ce să mestece, oamenii aveau de cine râde, subiectele importante treceau mai repede... toată lumea era fericită! Mai puțin dna Dăncilă, care era „proasta României” în fiecare seară la TV. Și de ce? Că nu recita corect în limba română un discurs scris de altcineva. Înseamnă asta că e proastă? NICIDECUM! Nu și-a reamintit care-i aria cercului la o conferință de presă. Gata, e proasta clasei. Soto!

Dar știm deja că presa de la noi - după sistemul pus în aplicare de Fox News - se situează de o parte a unei baricade și caută clișee despre partea adversă (pe care le repetă continuu). Căci atât poate să guste orice tip de public. Omul care muncește n-are vreme de subtilitate... Bârfa ne ține uniți cu ăia de pe lângă noi. Ai auzit, bă, cum vorbește aia? Zici că n-a depășit clasa a patra! Or, dna Dăncilă a fost chiar profesoară! Că a fost o profesoară foarte slabă, sunt convins! Dar asta n-o face o proastă! Și sunt convins că știe să rezolve probleme de clasa a patra la matematică. Nu, n-o cunosc personal, nu mi-a dat meditații la mate - că n-am luat niciodată meditații la mate - și nici nu încerc să fiu scursură umană precum acel coleg al dnei Dăncilă, care susținea că femea asta arată fenomenal (de la înotul din tinerețe). O fi având el vreun fetiș aparte cu femei pitice și plinuțe! Dar nici nu vreau să mă comport ca un neputincios intelectual, care trebuie să comenteze prestațiile publice ale unor demnitari inferiori din punct de vedere intelectual.

Căci asta e jurnalismul azi. O industrie pe prea mulți bani, în care se analizează discursurile politicienilor. Fum și oglinzi. Bârfă. Exagerare până în pânzele albe. A comis unul o bâlbă? Perfect! Avem pe cine să numim prost câteva luni bune! Nimic de substanță. Nimic care să conteze cu adevărat...

Pare că vreau să o scuz pe dna Dăncilă pentru faptul că ne va părăsi... Nicidecum! Într-un fel femeia merita tot ce i s-a întâmplat! Pentru că a acceptat într-o primă fază să fie sluga prin care Liviu Dragnea voia să conducă la Palatul Victoria. Și, în al doilea rând, întrucât nu s-a cărat odată ce păpușarul a fost condamnat la închisoare. Bineînțeles că asta ar fi însemnat clar că nu era decât un argat, care, rămânând fără stăpân, a eliberat locul. Dar nu! Ca o blenoragie umană ce este s-a statornicit locului și a ajuns iată să fie teoretic în cărți pentru Cotroceni. Deși se vede clar - ca și în cazul lui Iohannis - că rolul de președinte e prea mult pentru un om atât de mărunt! Atât a putut genera clasa asta politică - într-o țară de unde am face bine să ne cărăm: doi mediocri ridicoli, fără carismă, fără avergură, fără idei, fără nimic! Mai mult decât atât, dna Dăncilă a spus cu propriile cuvinte împleticite că în epoca Dragnea n-a putut să se desfășoare la adevărata ei valoare politică. Deci a fost un simplu servitor al intereselor mustăciosului. După asta însă nu s-a cărat în văgăuna ei obscură, unde agoniseala e mai simplă, dar influența mai puțin evidentă. A rămas să fie supusa cui? Nu știm, știm doar că și-a păstrat alura de inadecvată...

Și, fiindcă nu s-a retras când a fost cazul, și-a meritat - ca orice ins de nimic - admonestarea primită din partea presei! Dar... eu nu aș fi insistat pe faptul că e proastă! Că nu e proastă... orice s-ar zice. Nici mare agramată nu e... Era doar incapabilă să vorbească public! Și nu reușea să utilizeze discursuri create din cuvinte care nu sunt ale ei! E greu să rostești public chestii în care n-ai pus nimic din ceea ce ești tu. E ca o corvoadă! Pe care însă, în nimicnicia ei, femeia asta a acceptat-o! Iar eu pe acest punct nevralgic al personalității ei aș fi insistat! Zilnic! Să se știe ce suflet de târâtură are!

Prezidențiale 2019

Băi, nu că aș avea timp, dar am ascultat zilele astea - la Radio România Actualități - un lung șir de „discursuri de campanie”. Prima constatare e asta: frate, ce-a ajuns și PR-ul ăsta! O înșiruire de vorbe goale repetate obsesiv de figuri fără carismă, fără credibilitate, fără nimic! Dacă ai un intelect care vrea să se hrănească și el cu niște idei ce au măcar o umbră de decență, ar fi greu să asculți pe ai noștri prezidențiabili cum își recită poeziile ca niște elevi mediocri de clasa întâi. Să fi ajuns așa rău ca specie? Sau e doar efectul românizării unei arte care, altfel, necesită finețe și creativitate? Sau măcar carismă!

Singurul care părea să aibă o viziune coerentă și în ton cu prerogativele prezidențiale părea să fie Hunor Kelemen. Cel puțin din vorbele rostite zilele astea. Căci știm cu toții politica UDMR de agitare a spiritelor naționaliste în alte cazuri electorale. Dar domnul Kelemen n-are nicio șansă să ajungă măcar în turul al doilea, nici nu se pune problema de președinte. Totuși, merită să remarcăm faptul că s-a străduit să aducă în discuție niște aspecte prea puțin băgate în seamă în țara asta. Adică, mna... înțelegem cu toții că relațiile cu UE și SUA sunt importante, dar poate că ar fi bine să ne interesăm și de relațiile cu vecinii mai apropiați, de parteneriatele strategice la nivel local... Foarte bună idee, domnule Kelemen! Aș vrea să cred că ajuns la Cotroceni v-ați și ține de promisiunile făcute!

În rest, toți ceilalți intrau în una din astea două categorii: inșii care bat câmpii cu grație, repetând ca pentru arierați mintal niște chestii sau ăia cu românitatea în gură. Oh, vai... oh, vai... ne dispare fibra națională, dispare românitatea. Normal că o să dispară dacă nu aduce plus valoare pentru lumea prezentă! E vorba aici de o chestiune naturală... Și e bine că se întâmplă așa! Ca specia noastră să progreseze!

Trec, aproate zilnic (câteodată dimineața, alteori seara), pe lângă o vitrină care are în geam câteva afișe electorale ale lui Theodor Paleologu. Și de fiecare dată mă întreb dacă nu cumva turnătorul și băutorul Petrov abuzează de copilul ăsta nevinovat! Uitați-vă ce expresie facială l-au obligat să ofere electoratului:

De ce se încruntă așa cu sprânceana ridicată?? Nu sesizează nimeni ridicolul situației? Adică, omul ăsta... care a citit mai mult decât toți mediocrii din PMP, nu realizează faptul că figura lui de puști grizonant, pentru care cel mai macho fapt e o bătălie sângeroasă în pamflete, nu se pupă deloc cu figura asta de gangster corcit cu un cocalar? Ni se spune pe toate căile că e un om inteligent - doar e fiul tatălui său... Deci dacă-i suficient de iscusit ca să conștientizeze situația în care e pus, trebuie că Petrov îl poate manevra... Este, într-un fel, o antipromovare a propriului candidat. Nu-l votați pe ăsta mic, că îl manevrează bătrânul Petrov de acolo din mormântul politic în care zace! Iar dacă nu-și dă seama de jenantul contextului - și nu i-a sugerat Petrov cum să se îmbrace, atunci nu merită să fie votat. Căci retorica nu ține loc de agerime mentală.

Un alt puști grizonant al politicii noastre este și canditatul pentru funcția de președinte de țară, Dan Barna. Dânsul - în conformitate cu atitudinea din campanie și ezitarea evidentă în a-l înfrunta pe șeful de la Cotroceni - pare, așa cum spunea Anca Simina într-o ediție a emisiunii „Piața Victoriei” de la Europa FM, că vizeză mai degrabă funcția de premier:

Altfel, nu știu de ce i-au scris ăștia pe frunte „Salarii mai mari pentru profesori”! Căci mărirea salariilor nu ține deloc de atribuțiile prezidențiale. Dacă era totuși Barna președinte, aceste neconcordanțe între Constituția României și mesajul electoral nu ar mai fi existat. Iar distinsul președinte USR și-ar fi continuat turneul de autografe printre toți cei care au contat sau contează la nivel public, cum își continuă Iohannis deplasările în vacanțe în străinătățuri.