gestul de
implorare
s-a aşezat
cuminte pe scaun
curând îşi va lua
bagajele şi se va
pierde în ceaţă
precum chipurile
cuvintele
literele
şi se prefac în
foc
închisoarea nu e
decât un refugiu
toată viaţa ai
fugit de colo-colo
aşteptând trenul
în care
cineva să-ţi
ofere ţigara
care să-ţi
aprindă suflarea
să te sufoce
ca o sinucidere
ca un vis...
ca un război
mondial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu