ieri, să fi fost 7... sună telefonul fix... Eu când sună telefonul fix nu răspund niciodată, pentru că dacă e cineva care are treabă cu mine mă caută pe mobil... şi răspunde mama: îmi zice după ce ascultă ceva vreme: "cu d-nul Florentin N.". Iau receptorul în primire şi o voce masculină îmi spune spune: "Am verificat CV-ul dvs de pe ejobos şi vi se aprobă (sau o exprimare din asta voit ambiguă), puteţi veni mâine să avem o discuţie?" Eu: "da..." Atunci: "veniţi mâine la ora 18:00". "Ok, zic... îmi daţi adresa?" "Da sigur, sediul nostru se găseşte în str. Griviţa, nr. 164, colţ cu Şcolilor (ceea ce nu e chiar adevărat, dar în fine), sediul nostru se află în clădirea şcolii de şoferi... d...." Am presupus că această "convorbire" va fi un interviu de angajare
Ar fi trebuit să-mi dau seama că e de fapt ţeapă, cum am mai primit una tot aşa de pe net, pe acelaşi sistem de marketind nu ştiu de care. Sediul ar fi trebuit să mă pună pe gânduri... şi chiar am vrut să-i spun la întâlnire - asta până să ajung acolo şi să văd care e de fapt povestea - că are firma asta cam ascunsă, sediul e cam dubios amplasat, nici pe net la adresa indicată nu se găseşte ceva care să dea speranţe... Prieteni: dacă vreţi să-mi daţi de lucru... atunci chiar daţi-mi de lucru: adică eu să fac ceva şi să fiu plătit pentru acel ceva.
În plus de asta, şedinţa (că la această convorbire au apărut mai multe persoane - de fapt încă 3 femei) a arătat ca a arătat ca un exerciţiu de hipnoză: una dintre cele 3 doamne (care era profesoară, după cum s-a recomandat) încerca să tot spună: "Bine, în ce constă jobul?" şi omul calm, spune: "în următoarele trei minute vă voi spune şi în ce constă acest job" şi îşi relua ideea de unde rămăsese cu acelaşi ton lent... la care nu am putut fi atent, pentru că ştiam despre ce este vorba. Mă liniştisem, primul meu "interviu de angajare" a fost prin urmare o mare păcăleală. Pentru că nu era un interviu de angajare! Era o propunere pentru a face parte din grupul lui de cumpărători, eram de fapt încă un procent la afacerea sa pe care cică a început-o acum 3 ani... Eu nu pot decât să-i urez succes, cred că am să mai merg şi data viitoare la reuniune dacă am timp, dar mă duc acolo cu liniştit ca la un spectacol... nu o să mai am nicio emoţie. De fapt de cum am auzit despre ce este vorba am devenit deodată împăcat cu mine, cu viaţa şi cu ideea profesoarei care spunea că pleacă din oraşul acesta... şi din ţară. Şi pentru că ştiam că nu are nicio importanţă totul mi-am permis să-i atrag atenţia omului asupra faptului că expresia "ca şi", în contextul "ca şi parteneri" e greşită! pentru că nu implică nicio cacofonie dacă se taie "şi-ul". Poate fi folosit elementul de legătură şi... în cazul expresiilor de genul: "ca şi partenerii"... articulat!!! Dar omul nu avea nicio străbatere: "Dvs sunteţi de meserie, eu sunt inginer", de parcă asta ar scuza în vreun fel stâlcirea limbii naţionale. Meseria nu scuză deloc vorbirea unei limbi prost, ci doar necunoaşterea! Putea să fie mai ironic, dar nu a ştiut. Şi şi-a continuan tirada liniştit.
El mizează pe sistemul linguriţei de informaţie şi a timpului pierdut: adică dacă tot te deplasezi acolo la el şi stai să asculţi 30 minute nimic... mă rog nişte promisiuni că ai putea în nu ştiu câţi ani să obţii nişte rezultate care să-ţi permită să-ţi faci propria afacere... şi pierzi vreme din viaţa ta pentru aşa ceva atunci o să zici: "hai măcar să încerc!"... Adică dacă tot îmi sună ăsta în cap zi şi noapte că am să pot, că e de bine şi că nu ştiu ce... poate că până la urmă am să am şi eu curajul să spun unora acelaţi lucru, să-i bag în afacerea asta... şi tot aşa ca o piramidă. Că pentru ce face omul acesta nu-ţi trebuie nimic altceva decât cura, tupeu!!
Întrebarea mea este pentru acest om: ce facem dacă nu avem bani ca să fim consumatori? ce facem?!!!!!!!! Evident că are să-mi spună ceva în genul: "păi, acest job - care nu e job nici când o să fiu eu broască ţestoasă sau bufniţă de 5 (puncte, nu de ora 5) - poate fi part time şi îţi poţi lua o slujbă adevărată de unde să faci rost de bani pe care să-i ivesteşti aici." Şi: dacă tot am acel job, la ce să mai investesc în această aiureală riscantă, din care nu sunt sigur că am să câştig?" pentru ca să cumpăr nişte produse foarte scumpe? Personal eu nu vreau să fiu consumator de meserie, cu posibilitatea să devin afacerist! Nu vreau... pentru că mi se pare că am fost înşelat încă de la primul telefon: se promite o slujbă şi de fapt se oferă... o vorbă frumoasă într-o spendidă limbă română stricată.
P.s. după această şedinţă de hipnoză... mi s-a mai propus un "job" asemănător la BCR de către o clientă a acestei reţele de la BCR, venită acolo să-i fure clienţii lu' nentu' ăsta. Să fiţi sănătoşi cu toţii... prea ne credeţi proşti!
Ar fi trebuit să-mi dau seama că e de fapt ţeapă, cum am mai primit una tot aşa de pe net, pe acelaşi sistem de marketind nu ştiu de care. Sediul ar fi trebuit să mă pună pe gânduri... şi chiar am vrut să-i spun la întâlnire - asta până să ajung acolo şi să văd care e de fapt povestea - că are firma asta cam ascunsă, sediul e cam dubios amplasat, nici pe net la adresa indicată nu se găseşte ceva care să dea speranţe... Prieteni: dacă vreţi să-mi daţi de lucru... atunci chiar daţi-mi de lucru: adică eu să fac ceva şi să fiu plătit pentru acel ceva.
În plus de asta, şedinţa (că la această convorbire au apărut mai multe persoane - de fapt încă 3 femei) a arătat ca a arătat ca un exerciţiu de hipnoză: una dintre cele 3 doamne (care era profesoară, după cum s-a recomandat) încerca să tot spună: "Bine, în ce constă jobul?" şi omul calm, spune: "în următoarele trei minute vă voi spune şi în ce constă acest job" şi îşi relua ideea de unde rămăsese cu acelaşi ton lent... la care nu am putut fi atent, pentru că ştiam despre ce este vorba. Mă liniştisem, primul meu "interviu de angajare" a fost prin urmare o mare păcăleală. Pentru că nu era un interviu de angajare! Era o propunere pentru a face parte din grupul lui de cumpărători, eram de fapt încă un procent la afacerea sa pe care cică a început-o acum 3 ani... Eu nu pot decât să-i urez succes, cred că am să mai merg şi data viitoare la reuniune dacă am timp, dar mă duc acolo cu liniştit ca la un spectacol... nu o să mai am nicio emoţie. De fapt de cum am auzit despre ce este vorba am devenit deodată împăcat cu mine, cu viaţa şi cu ideea profesoarei care spunea că pleacă din oraşul acesta... şi din ţară. Şi pentru că ştiam că nu are nicio importanţă totul mi-am permis să-i atrag atenţia omului asupra faptului că expresia "ca şi", în contextul "ca şi parteneri" e greşită! pentru că nu implică nicio cacofonie dacă se taie "şi-ul". Poate fi folosit elementul de legătură şi... în cazul expresiilor de genul: "ca şi partenerii"... articulat!!! Dar omul nu avea nicio străbatere: "Dvs sunteţi de meserie, eu sunt inginer", de parcă asta ar scuza în vreun fel stâlcirea limbii naţionale. Meseria nu scuză deloc vorbirea unei limbi prost, ci doar necunoaşterea! Putea să fie mai ironic, dar nu a ştiut. Şi şi-a continuan tirada liniştit.
El mizează pe sistemul linguriţei de informaţie şi a timpului pierdut: adică dacă tot te deplasezi acolo la el şi stai să asculţi 30 minute nimic... mă rog nişte promisiuni că ai putea în nu ştiu câţi ani să obţii nişte rezultate care să-ţi permită să-ţi faci propria afacere... şi pierzi vreme din viaţa ta pentru aşa ceva atunci o să zici: "hai măcar să încerc!"... Adică dacă tot îmi sună ăsta în cap zi şi noapte că am să pot, că e de bine şi că nu ştiu ce... poate că până la urmă am să am şi eu curajul să spun unora acelaţi lucru, să-i bag în afacerea asta... şi tot aşa ca o piramidă. Că pentru ce face omul acesta nu-ţi trebuie nimic altceva decât cura, tupeu!!
Întrebarea mea este pentru acest om: ce facem dacă nu avem bani ca să fim consumatori? ce facem?!!!!!!!! Evident că are să-mi spună ceva în genul: "păi, acest job - care nu e job nici când o să fiu eu broască ţestoasă sau bufniţă de 5 (puncte, nu de ora 5) - poate fi part time şi îţi poţi lua o slujbă adevărată de unde să faci rost de bani pe care să-i ivesteşti aici." Şi: dacă tot am acel job, la ce să mai investesc în această aiureală riscantă, din care nu sunt sigur că am să câştig?" pentru ca să cumpăr nişte produse foarte scumpe? Personal eu nu vreau să fiu consumator de meserie, cu posibilitatea să devin afacerist! Nu vreau... pentru că mi se pare că am fost înşelat încă de la primul telefon: se promite o slujbă şi de fapt se oferă... o vorbă frumoasă într-o spendidă limbă română stricată.
P.s. după această şedinţă de hipnoză... mi s-a mai propus un "job" asemănător la BCR de către o clientă a acestei reţele de la BCR, venită acolo să-i fure clienţii lu' nentu' ăsta. Să fiţi sănătoşi cu toţii... prea ne credeţi proşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu