am revăzut

am revăzut tăbliţa
nu mai era aşa dură
timpul şi umezeala diluaseră cuvintele
nu am mai arătat-o lumii cum era firesc
i-aş fi dat foc
dar nu mă încălzeşte cu nimic ideea

trec zilele pe lângă mine precum
ielele
mă înspăimântă doar gândul
că eu rămân încă lucid

dacă-mi muşc limba nu înseamnă că m-ai înjurat
dacă mi se zbate ochiul nu am să văd spectacolul
azi
dacă am să calc într-o băltoacă
n-am să-mi murdăresc sufletul
dacă mă întorc din drum
am uitat doar ceva acasă... nu şi norocul sau ghinionul
dacă văd o biserică în revizie
înseamnă că d-zeu nu-i acasă

şi

dacă display-ul vomită cuvinte fără sens
nu înseamnă că face poezie
ci doar a băut prea mult
vin autorul


stinge lumina
ca să poţi citi mai atent
e poezie sub acoperire!

uită-te atent la tine
ca şi cum te-ar examina medicul
atent până devii suspect
şi începe să ţi se cojească coala
de cuvinte inutile

să iasă cu adevărat
strigăte
să-ţi zvâcnească vasele sanguine
încărcate cu sedativ

ignoră-l!

şi taci! lasă să iasă totul din tine normal
cum ai da drumul porumbeilor imperiali
din infern

dacă nu vezi un spectacol
cu artificii la final

înseamnă că ai murit şi nu ştii.