Noapte bună, internet!

Ştiu că sună a clişeu. Dar viaţa e făcută din clişee... :(

La început a fost curiozitatea. În biblie scrie altceva, dar voi mai credeţi ce scrie în biblie? Treziţi-vă oameni buni şi răi!

Revin, la început a fost curiozitatea. O doză mică. Urmează schema cauză-efect... Am trăit pe pielea mea. Şi gata. Stop. M-am oprit. Nu e de mine. Vreau doar să ştiu.

Dar... apoi, s-a născut în cap îndoiala! Dacă doza n-a fost totuşi administrată decent, în cantitatea care trebuie... iar efectul n-a fost decât o iluzie. O iluzie a minţii care visa o experienţă nouă adevărată, pe bune.

După prima jumătate de oră, au urmat două ore... doză de patru ori mai mare. Efect pe măsură. Şi a treia oară o confirmare a primelor două... şi a patra... Apoi, camera cu măşti a început să mă atragă de la sine. Mă trezeam dimineaţa şi zi de zi... doar la măştile alea îmi şedea gândul precum Stanley Ipkiss era atras de putere. Identitatea mi se scurgea printre degete şi măştile îmi dictau personalitatea. „Somebody stop meee!” strigam patetic, în van.

Au urmat satane, roboţi, înjurături banale numite parodie, celebritate ieftină... incultă, fără suflet... imitaţie a unei imitaţii, fără talent... clişee vândute pe post de noutate...

Numai că printre atâtea măşti şi atâtea chipuri colorate... am întâlnit şi o oglindă. O imagine limpede a unei feţe pe care mi-o aminteam cu claritate... se găsea în faţa mea.

Şi atunci de ce atâtea răni?! Cu ce folos?!