luni, 24 martie 2014

Avem o imagine, cum o împărţim?



Aţi văzut filmul Jin-bip? Nu!? Să vă fie ruşine atunci! Lăsaţi porcăriile cu efecte speciale în cascadă şi uitaţi-vă la domnul efracţie de treabă, care spală rufele şi repară lucrurile din casă (CD-player, ceas de perete, cântar, pistor...) în schimbul unor amintiri contrafăcute şi a unei cazări.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte! Ei bine, femeia fugară din Bin-jip vâzând o imagine cu o femeie pe un perete, o ia şi o împarte în dreptunghiuri mai mici (prin îndoirea foii pe care se găseşte imaginea). Şi aşază aleatoriu aceste dreptunghiuri... Rezultă un tablou nou, avangardist... care poate avea nenumărate interpretări.

Întrebarea mea este: ce s-ar întâmpla dacă am împărţi textul cu cele o mie de cuvinte despre o anumită imagine în anumite subsegmente de text şi le-am aşeza aleator? Ar avea acelaşi efect? Ar duce la poezie sau mai degrabă spre absurd...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu