O să ziceți că reclamă mascată sau iată încă un taliban al gramaticii! Crimă și pedeapsă lingvistică. Doar că - în conformitate cu legislația în domeniu - cică:
„Articolul 1
(1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punct de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortoepic şi, după caz, sub aspectul punctuaţiei şi ortografic, conform normelor academice în vigoare.
(2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.
Articolul 2
În sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înţelege orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar.” (Legea 500/2004)
Dar ce avem noi aici? Un ambalaj al unui produs comercializat în supermarketul Profi pe care un anume cuvânt aparținând limbii române curente este scris cu ortografie incorectă:
Până să mă intersectez cu un curs de fonetică a limbii române (am văzut o meme haioasă a cărei idee principală era: „Nu-l pune pe un vorbitor nativ să-ți explice cum sunt produse sunetele din limba proprie”), și eu am trăit cu impresia că forma corectă e „decoji”... Dar nu e așa! Corect se zice și se scrie „descoji”. Deci, în cazul ambalajului, a trebui să avem de-a face cu: „Arahide descojite, coapte și sărate”. Și, știți cum se zice, necunoașterea legii nu te absolvă de responsabilitate în cazul încălcării ei!
Nu mă înțelegeți greșit. Sunt sigur că toate limbile planetei nu sunt structuri fixe, ci dinamice și fluide precum apa. Se așază în martca tiparului de vorbire al unei epoci; iar dacă pentru anumite cuvinte pare mai naturală pronunția care duce la eliminarea unor sunete sau înlocuirea lor cu altele (din pricina unor confuzii pe care majoritatea vorbitorilor le fac - cuvintele contaminându-se între ele!), atunci și normele se schimbă. Nu mai trebuie să menționăm că însăși limba română a apărut ca urmare a vorbirii „greșite” (sau folosind pronunția locală) a limbii latine!
Mie îmi place totuși să remarc niște chestii. Cu umor, am putea chiar să susținem sancționarea entităților comerciale care nu au angajat un specialist în lingvistică în cadrul departamentului de ambalaje. Fiindcă ele sunt de interes public! Chiar dacă nimeni nu le citește cu adevărat...
Își mai amintește cineva cum era tratată „analfabeta aia de Dăncilă”? De ce nu se întâmplă la fel și cu lanțurile de supermarketuri?
