Într-o cameră, uitându-se pe fereastră, auzind focul trosnind în sobă şi glasul care-i vorbeşte despre ploaie... aude ceasul – pendulul ce bate miezul nopţii şi-l priveşte vag plictisit... îi place lemnul fin din care este confecţionat. Trebuie să coboare şi să se întâlneacă cu... Şi totuşi ploua şi el se simţea singur:
- Ascultă!
- Ce să ascult? (se trezeşte răspunzându-şi)
- Taci şi ascultă! Ascultă ploaia...
- La naiba, ce tot spui acolo? Ploaia nu vorbeşte!
- Corectă observaţie... dar ai încercat s-o asculţi cu adevărat? I-ai auzit muzica? E ca un plâns al naturii. Aşa cum în noi se strâng sentimentele – care ieşind la iveală arată ca o ploaie, de diferite forme, uneori cu fulgere, alteori mai liniştită – aşa şi în cer se strâng norii şi natura se descarcă astfel...
- Dar, ştii tu, toate astea au cauze bine definite: un circuit al apei în natură, vaporizare, condensare, ciocnirea unor particule negative cu cele pozitive sau tot soiul de astfel de fenomene!
- Aşa este! Dar şi lacrimile au o latură bine definită: aceea că provin din glandele lacrimare, dar ai văzut în fiecare zi oameni cu lacrimi în ochi? Nu ai simţit niciodată că lacrimile tale au gustul amar, deşi dacă stai să revezi chimia ele sunt doar sărate? Ele sunt determinate doar de anumite stări: bucurie sau tristeţe... durere... emoţii! Aşa se întâmplă şi în natură!
P.S. Omul ce fiinţă suspectă! Îşi crează mituri pe care nu le respectă, căutând mereu certitudini!
- Ascultă!
- Ce să ascult? (se trezeşte răspunzându-şi)
- Taci şi ascultă! Ascultă ploaia...
- La naiba, ce tot spui acolo? Ploaia nu vorbeşte!
- Corectă observaţie... dar ai încercat s-o asculţi cu adevărat? I-ai auzit muzica? E ca un plâns al naturii. Aşa cum în noi se strâng sentimentele – care ieşind la iveală arată ca o ploaie, de diferite forme, uneori cu fulgere, alteori mai liniştită – aşa şi în cer se strâng norii şi natura se descarcă astfel...
- Dar, ştii tu, toate astea au cauze bine definite: un circuit al apei în natură, vaporizare, condensare, ciocnirea unor particule negative cu cele pozitive sau tot soiul de astfel de fenomene!
- Aşa este! Dar şi lacrimile au o latură bine definită: aceea că provin din glandele lacrimare, dar ai văzut în fiecare zi oameni cu lacrimi în ochi? Nu ai simţit niciodată că lacrimile tale au gustul amar, deşi dacă stai să revezi chimia ele sunt doar sărate? Ele sunt determinate doar de anumite stări: bucurie sau tristeţe... durere... emoţii! Aşa se întâmplă şi în natură!
P.S. Omul ce fiinţă suspectă! Îşi crează mituri pe care nu le respectă, căutând mereu certitudini!
Despre ploaie se pot spune multe. As prefera urmatoare "povestioara"....Intr-o zi uitasem umbrela acasa si mai aveam ceva de mers pana in statia de tramvai. Se pornise brusc o ploaie care nu mi-ar fi facut bine deloc, eram racita, febra, tuse, durere de cap, ameteala, ploaie imi mai lipsea. Am rugat ploaia sa se opreasca. De cateva ori, am intins mainile (erau cativa oameni pe strada, si ce daca) si i-am soptit sa se opreasca. Mi-am continuat drumul. Dupa cativa pasi, deja nu mai ploua. Am zambit si i-am multumit ca mi-a ascultat ruga.
RăspundețiȘtergereZambeste si tu. Pentru ca se poate. Se poate orice, atunci cand acea dorinta e in armonie cu universul. Si pentru binele tau suprem.
Eu să ştii că-ţi mulţumesc mult că mă citeşti! şi că mai şi comentezi, îmi dă speranţa că asta nu e degeaba! că cineva aude ce spun... oricine ar fi acel cineva... una e să crezi că vorbeşti la pereţi şi alta când mai aude şi altcineva glasul ploii, deşi mă contrazice. Ai dreptate... Chiar citeam ceva azi despre binele suprem al fiecăruia şi că speranţa şi perseverenaţa în speranţă (şi în faptă) te pot ajuta să atingi steaua care e doar pe cerul tău... Mulţumesc mult! :)
RăspundețiȘtergere