O carte scrisă cu umor (eventualele greşeli de ortografie sunt de la traducător):
"- Aste unsprezece perechi trebuie să fie gata la opt şi jumătate, şi pantoful la nouă. Cine-i numărul 22 ca să le-o ia înainte? Nu, nu! Fiecare cu rândul! cum zicea Jack Ketch când punea ştreangul de gâtul cuiva."
"- Să mergem mai departe; chestia e: ce dracu vreţi de la mine, cum zicea careva când vedea strigoi."
"- Aşa, domnule, să-i dăm drumul, cum zicea unul plodului său, care înghiţise un gologan."
"- Şi acum domnilor, înfulecarea! Cum zicea englezii franţujilor când îşi punea la puşcă baionetele."
"- Eh, ce rost are să vorbim despre asta acum? observă Sam. Ce-a fost a fost, basta, cum zicea turcii când a tăiat capul unuia din greşeală, şi gândul ăsta trebuie să ne mângâie."
"- Ce mai faceţi, doamnă? o întrebă dl. Weller. Sunt foarte încântat să vă văd, şi sper că cunoştinţa noastră o să ţie mult, cum zicea gentelmenul bagnotei de cinci guinee."
"- Îmi pare foarte rău, că vă deranjez, doamnă - cum zicea bătrânei cocoane spărgătorul, băgând-o în boli de spaimă."
"- Am făcut asta dintr-un simţământ bun, dom'le, cu cele mai bune gânduri din lume, cum zicea gentelmenul care şi-a părăsit muierea fiindcă ea părea că-i nenorocită cu el... răspunse dl. Weller."
"- [...] Dar merită oare să duci atâtea zile fripte ca să-nveţi aşa de puţin? cum zicea băieţaşul de la orfelinat când a ajuns să ştie alfabetul; e chestie de gust. Însă dinspre partea mea, eu sunt gata să răspunz: Nu!"
Dar şi părţi care te impresionează prin profunzimea lor:
"- [...] Ştiu prea puţin cei vorbesc cu nepăsare despre pierderile săracului, ca despre o fericită curmare a durerilor pentru cel ce-a plecat, ca despre o economie providenţială pentru cel ce-a rămas; prea puţin ştiu ei, fireşte, despre agonia pe care o pricinuiesc pierderile acestea. O privire tăcută de afecţiune şi atenţie, când toate celelalte priviri se întorc în lături cu răceală, simţământul că posedăm simpatia unei făpturi omeneşti, când toate celelalte ne-au părăsit, sunt de ajutor, un sprijin, o mângâiere în marea suferinţă pe care o încercăm; nici o bogăţie nu le poate cumpăra, nici o putere nu le poate da."
Şi astea nu sunt decât din volumul I. voi reveni cu alte citate... dar mai târziu!
"- Aste unsprezece perechi trebuie să fie gata la opt şi jumătate, şi pantoful la nouă. Cine-i numărul 22 ca să le-o ia înainte? Nu, nu! Fiecare cu rândul! cum zicea Jack Ketch când punea ştreangul de gâtul cuiva."
"- Să mergem mai departe; chestia e: ce dracu vreţi de la mine, cum zicea careva când vedea strigoi."
"- Aşa, domnule, să-i dăm drumul, cum zicea unul plodului său, care înghiţise un gologan."
"- Şi acum domnilor, înfulecarea! Cum zicea englezii franţujilor când îşi punea la puşcă baionetele."
"- Eh, ce rost are să vorbim despre asta acum? observă Sam. Ce-a fost a fost, basta, cum zicea turcii când a tăiat capul unuia din greşeală, şi gândul ăsta trebuie să ne mângâie."
"- Ce mai faceţi, doamnă? o întrebă dl. Weller. Sunt foarte încântat să vă văd, şi sper că cunoştinţa noastră o să ţie mult, cum zicea gentelmenul bagnotei de cinci guinee."
"- Îmi pare foarte rău, că vă deranjez, doamnă - cum zicea bătrânei cocoane spărgătorul, băgând-o în boli de spaimă."
"- Am făcut asta dintr-un simţământ bun, dom'le, cu cele mai bune gânduri din lume, cum zicea gentelmenul care şi-a părăsit muierea fiindcă ea părea că-i nenorocită cu el... răspunse dl. Weller."
"- [...] Dar merită oare să duci atâtea zile fripte ca să-nveţi aşa de puţin? cum zicea băieţaşul de la orfelinat când a ajuns să ştie alfabetul; e chestie de gust. Însă dinspre partea mea, eu sunt gata să răspunz: Nu!"
Dar şi părţi care te impresionează prin profunzimea lor:
"- [...] Ştiu prea puţin cei vorbesc cu nepăsare despre pierderile săracului, ca despre o fericită curmare a durerilor pentru cel ce-a plecat, ca despre o economie providenţială pentru cel ce-a rămas; prea puţin ştiu ei, fireşte, despre agonia pe care o pricinuiesc pierderile acestea. O privire tăcută de afecţiune şi atenţie, când toate celelalte priviri se întorc în lături cu răceală, simţământul că posedăm simpatia unei făpturi omeneşti, când toate celelalte ne-au părăsit, sunt de ajutor, un sprijin, o mângâiere în marea suferinţă pe care o încercăm; nici o bogăţie nu le poate cumpăra, nici o putere nu le poate da."
Şi astea nu sunt decât din volumul I. voi reveni cu alte citate... dar mai târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu