luni, 25 iulie 2016

Finalul perfect nu e chiar atât de perfect

Din capul locului pot să declar faptul că nu mi-a plăcut foarte tare premisa de la care a plecat filmul A Perfect Ending. Adică, tu femeie ajunsă la menopauză, având ditamai statutul social, să te lauzi cu performanța de a nu fi avut în viața ta niciodată orgasm?! Chemați cartea recordurilor! Ce? Vibrator?! Oh, nu... grețos! V-am spus că femeia are și multe principii... Doar că are vreo trei copii proveniți din două relații... Și niciodată orgasm?!! Niciodată. Ăsta da personaj de science-fiction. Nici măcar din greșeală?! Nici...

Din păcate, viața-i scurtă - chiar și pentru personajele din sf-uri - iar când doamna cu coasa își face simțită prezența sub forma unui cancer femeia începe să aibă confesiuni față de prietenele ei lesbiene. Vă întrebați de ce are tocmai niște prietene lesbiene?! Nici eu! Presupunerea mea ar fi: ăștia cu mulți bani nu-și permit să șadă la masă cu perverși de rând, trebuie să se remarce și în relațiile pe care le au! :)

Depășim situația ce aparține fantasticului și ajungem la clișeul propriu-zis: după o viață trăită într-un lux rece, Rebecca Westridge (jucată de către Barbara Niven) conchide că n-a avut niciodată parte de pasiune. Nu ne spune nimeni ce fel de copil a fost. Nici măcar ce fel de adolescentă. Știm doar că tinde către perfecțiunea pe care n-o atinge niciodată și are mania lui Phileas Fogg legată de respectare a orarului.

Ce credeți că o sfătuiesc prietenele ei?! Exact! Să încerce și cu femeile! Fiindcă astea fac treaba ca la manual!

Ezitările nu durează foarte multă vreme - doar avem aproape două ore la dispoziție pe care să le încărcăm cu alte ezitări și cu lungi și plicticoase scene de sex... - deci Rebecca ia în serios propunerea prietenelor lesbiene, care voiau să facă puțin mișto de ea. Hazardul face ca situația să se complice: taman în clipa în care prostituata (vibrator nu, dar... prostituate de lux... da; de ce vă mirați așa?!!! vibratoarele n-au suflet!) după vârsta și asemănarea ei (așa cum solicitase Rebecca) are o problemă și e nevoită să paseze clienta unei colege mai tinere.

Paris (Jessica Clark) e ceva mai artistă așa. În sensul că ea chiar pictează (cu puncte). Și nu refuză niciun client. Nici măcar pe ăia la vârsta a treia, care sunt niște domni și-s dispuși să plătească în plus pentru plăcerile oferite de ea. Doar că asta consideră că nu e necesar să suprataxeze moșii! LOL

Urmează un joc de-a șoarecele și pisica. Cele două personaje își dau târcoale, se resping... încearcă apropierea ca doi magneți care-și caută polii... și până la un punct situația e chiar comică. Nu, dar eu nu asta am cerut. Dar... parcă totuși bruneta aia misterioasă era mai mișto. Dar... e greu! Nu... nu, mai bine nu. Oh, oh... ce greu îi să ai parte de un simplu orgasm chiar și atunci când plătești pentru el. Trebuie să fie și niște pasiune la mijloc, între două felii de orgasm...

Rebecca are o familie disfuncțională ca multe familii din filmele americane. Soțul nu se ocupă de ea, ba mai mult abuzează de fi-sa (provenită din altă relație). Fiica abuzată nu pare așa afectată de evenimentul ăla. Locuiește în continuare cu toată familia, ba chiar dă sfaturi de viață fratelui vitreg. Sfaturi care-i dau un imbold lu' mă-sa să meargă din nou în camera aia de hotel pentru multele scene de sex cu Paris. Știți voi, genul ăla de sfat general valabil: niciodată nu e prea târziu să alegi ce-ți place în viață și să nu te lași influențat de presiunile din afară. Clișeul preferat al oamenilor cu îndoieli în suflet!

Duduia Paris ar fi putut avea o viață foarte plăcută alături de fostul iubit, dar l-a împins din greșeală în fața unei mașini și Aleluia! Își manifestă durerea în pictură/desen. Sau oferindu-se în totalitate clienților... Ce știți voi despre durere?!

Probabil că personajele astea defecte se înțeleg foarte bine între ele... Sau nu. Fiindcă după îndrăgosteala de o lună (săptămână sau cât o fi fost... fiindcă am piedut șirul scenelor de sex), Rebecca decide să încheie relația. Shakespeare optase pentru moartea ambilor tineri îndrăgostiți... Deși există și aici interpretări cum că Romeo n-ar fi chiar atât de tânăr precum îl înfățișează legenda. LOL Știm cu toții că și bătrânii au nevoie de sex (mai ieri în episodul 4 al sezonului 4 din Ray Donovan am putut-o urmări pe femeia (Diane Ladd) care se oferă să-l ducă pe Micky Donovan (Jon Voight) în LA spunându-i cavalerului: „N-o să se lingă singură, flăcău!” LOL).

Dar Rebecca n-o lasă pe frumoasa Paris să vadă cum trasformă cancerul persoanele pe care le iubești în chestii insuportabile - așa cum se întâmplă în Freeheld (cică inspirat din fapte reale; există și un documentar cu același nume!)... unde locotenentul Laurel Hester (Julianne Moore) luptă până la capăt pentru a-i obține niște beneficii legale după moarte partenerei ei, Stacie Andree (Ellen Page).

Despre beneficii legale se vorbește și în filmul nostru. Adică, Rebecca se luptă pe ultima sută de metri (în clipele când nu face sex cu Paris) pentru a obține părți egale din afacerea soțului ei pentru toți cei trei copii. Chiar dacă fi-sa e provenită din altă relație.

Și fiindcă suntem într-un film american unde totul trebuie să se termine cu bine: o convinge post-mortem și pe Paris să se dedice artei plastice și să abandoneze arta prostituției. Fiindcă ea nu este precum cea pe care o înlocuise la început. E un altfel de spirit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu