marți, 13 decembrie 2016

Să dea Mark Zuckerberg și Mașinăria lui Finch să se legalizeze votul prin Like

Am fost pentru prima dată în contact direct cu ceea ce se întâmplă într-o secție de votare. Am avut duminica asta calitatea de ins a cărui îndatorire era să prevină votul multiplu prin verificarea CNP-urile alegătorilor ce se prezentau la secția de votare unde am fost arondat. Echipamentul pe care-l utilizam apela o bază de date existentă într-un server al STS și verifica dacă CNP-ul respectiv este sau nu al unui alegător care și-a exprimat deja votul.

De dimineață, până în jurul orei 12:00, aplicația utilizată a dat vreo trei rateuri - în sensul că pentru trei alegători n-a reușit să verifice direct (în baza de date STS) dacă respectivul CNP aparține sau nu unui om care încercă să încalce legea. Defecțiunea se manifesta de regulă pentru CNP-uri din alea din epoca de piatră... și se întindea pe durata a câtorva zeci de secunde. Președintele secției de votare a verificat dacă respectivii alegători se regăsesc pe lista permanentă a secției de votare... și le-a permis apoi să voteze. Teoretic ar fi trebuit să completez un formular cu ora defectul, ora remedierii, ora când am anunțat președintele, ora când am anunțat STS... că a apărut defecțiunea și când s-a remediat. Doar că... la prima încercare de a face acest salt în gol (ăsta era deja al doilea apel telefonic către centrul lor) - după ce am mai verificat și alte CNP-uri fiindcă oamenii stăteau la coadă și nu e frumos să-i ții la ușă... - rețeua Telekom era indisponibilă în zona mea de acces... nu știu cum s-a întâmplat că în preajma alegerilor știftul meu de telefon a căpătat o neputință cruntă în captarea semnalul Telekom. Am constatat asta sâmbătă în clipele în care mă îndreptam către secția de votare... și verificam ceasul (să nu întârzii). Atunci am observat că la nivelul conexiunii n-avea nici măcar o liniuță... sau conexiunea lipsea cu desăvârșire... Iar în secția de votare, duminică, fie aveam semnal, fie nu aveam... Sunam și mi se întrerupea apelul sau părea că mi s-a răspuns, dar nu auzeam nimic în telefon... Deci am lăsat baltă formalarele acelea, fiindcă defecțiunile au dispărut oricum imediat! Iar după validarea CNP-urilor, aplicația actualizându-se nu mi-a întors vreo antenționare de fraudă!

Prima problemă cu tableta a fost însă cea legată de scanat... Pur și simplu... camera din spatele tabletei nu focaliza corect imaginea. Mai aveam puțin și stăteam în cap numai să funcționeze! Până la urmă am reușit să-mi scanez propriul card de identitate... după care canci! Iar nu mai funcționa. Îmi venea să arunc cu tableta după decizia de a mă implica în situația aia penibilă! La primul apel către centrul STS mi-a răspuns un nene! Mai greu, dar a răspuns! A trimis chiar pe cineva care mi-a explicat că ar fi indicat (în clipele în care am întârzieri la scanat) să mai împing de tabletă ca să dispară suprafața gri de pe ecran... să fie cuprins în spațiul scanat doar „albul” actului de identitate. Între timp, găsisem o poziție pentru tabletă care să permită scanarea imediată! Dar sfatul omul de la STS chiar mi-a fost de ajutor o dată!

Fără să-i fac mare lucru - pur și simplu schimbam între „tab”-uri - la un moment dat tableta a luat-o pur și simplu razna! S-a blocat... după care la restart a intrat în modul avion... fără să-i fac eu nimic! Deci canci rețea de net! LOL Iar fără net aplicația ce verifica CNP-urile nu putea face apel la serverul STS! Mi-am dat seama repede că trebuie să dezactivez modul avion... noroc că nu era prin zonă niciun alegător... că-s panicos și poate nu mi-aș fi dat seama! L-am supărat rău pe vecinul meu cu o mână secționată când, introducându-i CNP-ul manual, tableta mi-a făcut pocinogul și s-a blocat din nou... La fel ca la precedenta blocare a tabletei am recurs la un reboot al sistemului Android și după ce am deconectat de la priză tableta... totul a început să funcționeze cum trebuie.

Distracția totală a luat startul pe final... când cu vreo jumătate de oră înainte de închiderea secțiilor de votare cei prezenți acolo s-au apucat să numere semnăturile. Și niciodată nu le dădea exact cum îmi apărea mie la „tab”-ul Sincronizare. Acolo erau două tabele... în unul sunt contorizate toate CNP-urile scanate și toate CNP-urile introduse manual verificate, iar în al doilea tabel sunt contorizate CNP-urile scanate și cele introduse manual validate! Eu aveam aceleași numere în ambele tabele! Suma din tabelul cu CNP-uri validate trebuia să coincidă cu numărul de semnături existente fizic... doar că lor începuseră să le dea cu virgulă! LOL Parcă la un semn situația a devenit tensionată...

După închiderea secției iarăși distracție totală! LOL Fiindcă oamenii n-au fost atenți și nu i-au îndrumat corespunzător pe unii alegători la introducerea buletinelor în urne... S la Senat, CD la Camera Deputaților... lucrurile s-au complicat la numărarea efectivă! :) Când ai buletine amestecate e foarte posibil să ai scăpări la sortare și dificultăți la numărare. Dacă erau în urna de la Senat doar buletine de vot însemnate cu litere S, iar în urna de la Camera Deputaților doar buletine de vot însemnate cu literele CD... situația era clară și numărarea era simplă. Sigur, e greu să stai 14 ore lucid, fără pauză... fără să înfuleci și tu ceva... mai ales dacă pe listă sunt 1678 de suflete de votanți. Dar... eu am văzut că pe unii chiar i-a durut la bască. Le-am explicat că ar fi bine să stea cineva lângă mine ca să preia actele de identitate cu CNP-uri validate în aplicația STS... și care e motivul pentru care e indicată această opțiune... dar unii au preferat să stea pur și simplu pe scaune și să admire peisajul. Dar mi-au dat dreptate dacă așa am fost instruit. Opțiunea lor. Suntem oameni și trebuie să-i înțelegem. Dar vedeți voi... alegătorii nu sunt tot timpul atenți sau pur și simplu nu le pasă sau nu știu care-i procedura. Deși te aștepți de la o fată/femeie de aproximativ 25-27 de ani (poate că or fi fost mai mulți, poate mai puțini - că eu mă înșel des în a aprecia vârsta oamenilor), în orice caz tânără... bine îmbrăcată, zveltă, arătoasă, părând informată... să înțeleagă dracului că n-au pus ăia două urne acolo ca să se afle în treabă... ei bine, eu personal mi-am dat seama prea târziu să mă ridic și să împiedit introducerea ambelor buletine ale fetei/femeii în urna de la Camera Deputaților... Dacă la ăștia tineri se întâmplă din astea, la bătrâni... ce pretenții să mai ai?!!! Din cauza asta - în secția mea de votare - numărătoarea a fost cu peripeții. Fiindcă rezultatele erau: 691 voturi la CD și 693 voturi la S. Ia-o p-asta! Ce-ați făcut, mă, fraților?!! Sigur le-ați numărat corect?! Informaticianule?! Ce rezultat aveai tu?! Eu?! Pula, că nu țin minte chestii de care nu-mi pasă! Au luat oamenii la mână iar voturile! Aceleași rezultate... LOL Noroc că mi-a venit mie o idee... cum ar fi dacă la S s-a rătăcit un buletin care trebuia să fie la CD? Că așa ar fi venit 692 la 692 și situația căpăta sens. Voturile de la Senat pentru PSD - fiind într-un teanc voluminos - au rămas pe masă după renumărare. Pe cele de jos le-au controlat membrii secției de votare... Supărat pe situație, am început să verific (cu o îndemânare demnă de un ins fără membre superioare) și eu voturile de pe masă... LOL Bingo! După un maldăr de S-uri... dat la o parte... mai controlez câteva buletine de vot și... apare CD-ul salvator! LOL

De aici treburile au început să se descurce. În scurt timp am completat și formularul electronic fără erori... și, după încă vreo 20 de minute de hârțigăraie, am închis tableta, am împachetat și m-am urcat în autobuzul care să mă ducă la Primărie.

Din fericire pentru mine, filmul cu înregistrarea de la final nu s-a întrerupt de la sine... și când am ajuns în fața lu' nenea de la STS... treburile au mers ok. Oricum eram terminat de la coada imensă la care am fost nevoit să șed ca să predau pachetul preluat de la STS... Când ajunsesem pe scaun eram fericit. Și era și din acela confortabil. La ieșirea în aer liber eram deja în nirvana.

Pe drum... m-a însoțit pentru o perioadă un ins întâlnit tot la coada de suferință. El a avut norocul să i se întrerupă filmarea în timpul numărării... Iar predarea tabletei și a celorlalte chestii... a durat ceva mai mult.

Tinerelul ăsta care declara că n-are simpatii politice era nemulțumit de faptul că unii au preferat să vină la vot și să-și anuleze votul. Cum de altfel am făcut și eu... LOL Că de ce dom'ne așa ceva? Ai venit la vot să votezi sau să-ți bați joc? Cum adică să numere el buletine care se anulează?!! Aș fi vrut să-i explic cum e treaba în democrație, de ce ar prefera cineva să-și anuleze votul... despre drepturi... dar eram prea obosit ca să mai exprim opinii. În plus, am și o problemă ce ține de imagine care mă împiedică să am gura mare. Dar situația sper că o să se remedieze curând.

Copilul ăsta mi-a amintit că în urmă cu vreo câteva zile cineva pe net își exprima următoarea opinie:


De ce ia lumea numele votului în deșert? Păi, din cauza televiziunilor! Deci... soluție salvatoare: să se desființeze!!! LOL Să se interzică televiziunea. Fiindcă numai netul e izvor de înțelepciune și adevăr. Cică așa oamenii bătrâni și comuniști or să dispară... Numai ăia care țin pasul cu tehnologia - ei neînțelegând că televiziunea (care devine HD azi) e și ea o tehnologie de ultimă generație! - or să rămână în viață. Restul o să se evapore de parcă nici n-ar fi fost... Asta ca răspuns la un text prin care autorul făcea apel la echilibru!

Te aștepți de la tineri să aibă mai multă minte, dar toleranța și înțelegerea sunt noțiuni care lipsesc din bagajul lor comportamental. Se poate, bre, să te prezinți la vot și să-ți anulezi votul... fiindcă tu consideri că pe buletin nu se află niciun nume care te poate reprezenta! De asemenea, se poate, bre, și e indicat chiar... să existe oameni care afirmă și susțin public opinii contrare ție! Așa funcționează democrația:


Dacă ești pe Facebook nu înseamnă că ești cetățean de rang superior, iar votul tău ar trebui să conteze mai mult decât al celor care nu sunt pe Facebook. Sau nu au văzut în viața lor cum arată internetul...

P.S. Nu mă înțelegeți greșit! Eu aș mai vrea ca la alegerile care or să vină în trei ani să fiu desemnat din nou operator titular! A fost obositor, dar m-am distrat! Și e foarte interesant...

marți, 29 noiembrie 2016

Cum să redenumești grupuri de fișiere în Ubuntu 14.04 ca în Windows

Când folosești Windows... e destul de simplu să redenumești un grup de fișiere de același fel, fiind salvate în același folder:

- deschizi folderul;

- CTRL + A (pentru a selecta toate fișierele); sau doar ții apăsată tasta CTRL, iar cu ajutorul cursorului mausului/mouse-ului alegi fișierele pe care vrei să le redenumești ca grup;

- click dreapta pe unul dintre fișierele selectate;

- alegi apoi opțiunea rename;

- tastezi un nume pentru fișiere...

- click pe Ok, iar sistemul va adăuga automat după acest nume, pentru fiecare fișier în parte, între paranteze, un număr. Numărul acesta se referă la ordinea în care au fost redenumite fișierele: dacă vom avea trei fișiere ordinea va fi următoarea: nume_fișier (1).extensie; nume_fișier (2).extensie; nume_fișier (3).extensie.

Simplu! Dacă încerci, însă, aceeași manevră pe Ubuntu 14.04... după click dreapta pe unul din fișierele selectate... opțiunea rename nici nu va mai fi disponibilă. Va fi inactivă! Poate fi utilizată doar când dorești să redenumești un singur fișier o dată. Or, când ai sute de poze adunate de aiurea și vrei să le dai un nume comun... nu poți să le iei pe rând pe fiecare. E pierdere de timp!

Pentru asta, niște oameni deștepți au creat GPRename. O unealtă utilă cu care să vă echipați sistemul de operare pentru a lucra mai simplu cu fișierele ce trebuie redenumite.

GPRename se instalează simplu: se găsește imediat în Ubuntu Software Center! Și se poate instala de acolo prin click pe Install...

Ca să redenumești fișiere precum o faci în Windows nu trebuie decât să:

- deschizi programul;

- navighezi în stânga până ajungi la folderul buclucaș;

- dacă dorești să le redenumești pe toate... nu trebuie să faci nimic acum, dar dacă vrei să redenumiți doar o parte din ele... ții apăsată tasta CTRL și selectezi utilizând cursorului mausului/mouse-ului;

- mergi la tab-ul Numerical;

- Add numbers starting at - alegi de la ce număr să înceapă numerotarea fișierelor: în Windows se face automat de la 1... GPRename permite utilizatorilor numerotarea fișierelor pornind chiar de la alt număr natural!

- and increment by - sau cu cât este crescut acest număr de la care se pornește... pentru fișierul următor; să presupunem că plecăm de la 10 și pasul de incrementare e de 3... având aceleași trei fișiere de mai devreme rezultă: nume_fișier 10.extensie; nume_fișier 13.extensi; nume_fișier 16.extensie.

- Insert before the numbers - aici se adaugă numele fișierului... în Windows asta se întâmplă după opțiunea rename!

- and after - în acest câmp se trece, de regulă, extensia fișierelor. Recomand să se realizeze redenumirea unor fișiere de același fel (cu aceeași extensie!) ca lucrurile să se păstreze clare, iar sistemul să nu înceapă să facă niznaiuri...

- Preview - ca să vezi dacă ești mulțumit cu felul în care vor arăta viitoarele fișiere...

- Rename - ca să finalizezi operațiunea. Poți da Undo în caz că te răzgândești.

luni, 14 noiembrie 2016

mezzo la nudul gol

Vi se pare că e o scenă soft de sex în grup?

Ei bine, nu! E o secvență difuzată pe postul mezzo - luni, 7 noiembrie 2016, în jurul orei 13:50!

Adică, artă, tăticu! La nudul gol. Ca în Grecia Antică. Un clasic! LOL

Să ne înțelegem: nu-s deranjat! Dacă eram... postam imediat ce am văzut scena și-mi manifestam dezaprobarea într-un text mult mai vehement. Doar vreau să mă întreb dacă nu cumva îmbrățișarea unor oameni goi (chiar și pentru câteva clipe) pe un soi de muzică conținând note înalte nu poate fi mutată la o oră mai adecvată? CNA-ul uneori sancționează foarte drastic manifestările verbale ale unor jurnaliști care-și exprimă o opinie...

duminică, 13 noiembrie 2016

Omul cu titlul de pe burtieră de la B1 TV a rămas analfabet

Acest ins își sapă colegii de multă vreme. Despre dânsul am mai amintit noi aici pe vremea când îl făcea să pară analfabet pe Silviu Mănăstire. De data asta el a fost de serviciu la emisiunea lui Laurențiu Botin - Dialoguri incomode - difuzată duminică, 13 noiembrie 2016:


Cred că e important ca, dacă te declari „romândru” - sanchi, cică mândru că ești român - să cunoști în amănunt scrierea corectă în limba română! Mai ales dacă muncești într-o instituție mass-media! Asta înainte să cumperi doar produse românești ca să ajuți economia țării...

Revenind pe postul cu pricina... am observat că i-a atras cineva atenția omului de la titlu și s-a remediat greșeala: verbul „a fi” - la imperativ, pers. a II-a, sing., afirmativ are forma „fii”: FII ROMÂNDRU... sau cum mai vor cei de la B1.

luni, 24 octombrie 2016

Subtitrare - Batman Unlimited - Monster Mayhem

Subtitrare Batman Unlimited - Monster Mayhem, subtitrare, descarcă subtitrare Batman Unlimited - Monster Mayhem, subtitrare în limba română Batman Unlimited - Monster Mayhem
____________________________________________________________

- Scarecrow, Silver Banshee și Grundy lucrând împreună în aceeași noapte?
- Halloween fericit!
____________________________________________________________
- Ce ți-a luat așa mult? Nerăbdarea mă ucide!
- I-au descoperit deghizarea lui Grundy!
- Au! Ia o înghețată. O să-ți treacă!
____________________________________________________________

Oh, Bats... uneori cred că ești la fel de țicnit ca mine!
____________________________________________________________

Să scap?! Și unde ar mai fi fair-play-ul aici?! Eu îl aștept pe el! LOL
____________________________________________________________

- Mie mi s-a făcut foame!
- Iar?! Doar ce ai mâncat pizza!
- Grundy are un metabolism rapid! LOL
____________________________________________________________

Oh, nu! Mai mulți Batman?! Înfiorător! Să speli de mână atâtea pelerine!
____________________________________________________________

- Ești tipul ăla robotic... Nu mă ajuta! Robotman, nu?!
- De fapt, Cyborg!
- Ba nu-i așa!
- Îmi puteți spune Victor, doamnă! LOL
____________________________________________________________

- Aici Regele Clovnilor, gașcă! Mă recepționați?
- Aici Dr. Crane!
- Doctore, mi-a crescut coadă! Și vreau să scap de ea.
____________________________________________________________

Stai o clipă! Motocileta ta râde?!
____________________________________________________________

- Accept cu plăcere otrava!
- Accepți poziția, nătărăule!
- Da... otrava!
____________________________________________________________

Vorbești cu mine sau ce ăla din oglindă?
____________________________________________________________

Fault, obstrucție, penalti! Dă-te jos, huligan metalic!
____________________________________________________________
Pot conta pe Gotham City când vreau o aventură.
____________________________________________________________

Descărcați subtitrarea pentru varianta:

Batman.Unlimited.Monster.Mayhem.2015.1080p.BluRay.AC3.x264-ETRG

vineri, 21 octombrie 2016

Subtitrare - Review - S2 E5 - Catfish, Haunted House

Subtitrare Review, Subtitrare Review S2 E5, Subtitrare Review S2 Ep5, Subtitrare Review S02 Ep05,  subtitrare Review - Catfish, Haunted House, subtitrare Review - 02x05, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s2 e5, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep5, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep05, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep05 download.
____________________________________________________________

- Ea vrea să vorbim pe Skype... Ce naiba e Skype?!
- Oh, ai belit-o!
____________________________________________________________

- Ce începe cu o minciună, se termină, inevitabil, prost! Crede-mă! Știu ce zic! Doar sunt jucător de baseball!
____________________________________________________________

- Fantomele ar putea să există. Sau ar putea să nu existe... Ei bine, în lumea noastră ele nu există! LOL
____________________________________________________________

- În casa asta a avut loc o crimă! Aici a fost ucisă căsnicia mea!
____________________________________________________________

- Fantomele nu sunt reale... Noi creăm astfel de spectre răutăcioase ca scuză pentru nereușitele noastre în viață!
____________________________________________________________

- De ce naiba presupune lumea că fantomele bântuie casele dărăpănate?! Doar se pot duce oriunde! Dacă aș fi eu fantomă aș alege Palatul Buckingham!
- Poate că nu vor să plătească chirie!
____________________________________________________________

Descărcați subtitrarea pentru versiunea:

joi, 22 septembrie 2016

Emoție de vaccin

Toți analfabeții medicali din țară s-au activat. Olivia Steer trebuie crucificată pentru moartea cauzată de rujeolă a unui număr de trei copii. Ce simplu a fost! Gata! S-a găsit vinovatul! Bravo, vitejilor! Ați mai rezolvat un caz! Sunteți niște eroi.

Eu nu știu dacă Olivia Steer are sau nu dreptate. Nu-s doctor. Nu-s nici vegan, nici fan... nici ins care trăiește sănătos. Din păcate, indivizi asemănători mie - oameni care au, mai mult sau mai puțin, o credință contrară Oliviei Steer - s-au activat acum ca niște cățeluși pavlovieni, stimulați de emoția generată de niște decese care pot fi considerate tragice, și o acuză pe nedrept pe Olivia Steer. Ba mai mult, o etichetează simplu ca fiind doar o femeie care crede că totul se rezolvă cu suc de pătrunjel. Și hahaha și hihihi... ce proastă-i aia că ea crede că sucul de pătrunjel rezolvă orice boală.

Să ne înțelegem: nu-s vreun susținător! Nu împărtășesc aceleași credințe cu Olivia Steer. Doar că m-am uitat pe site-ul dânsei... și pe alte site-uri despre dânsa. Am constatat că încearcă să se mențină în limitele decenței. Chiar aduce argumente (discutabile sau nu!) care la o adică ar putea fi demne de luat în seamă. Ba chiar am citit că nu dă sfaturi medicale la întâmplare! Fiindcă nu se consideră medic... Doar spune ce ar face ea, fiind în situația celor ce o întreabă chestii.

Mai mult, a avut un deces în familie, care se pare că a marcat-o! Să avem mai multă compasiune față de astfel de întâmplări. Pe mulți întâlnirea cu doamna întruchipată ca având o coasă îi sperie în așa hal că le produce un declic. Unii se gândesc apoi să aibă grijă de sănătate, alții să se îndrepte moral și spiritual. Alții să se întrebe când dracu' se va inventa viața veșnică, fiindcă ideea morții sună cumplit și definitiv și creierul nu e pregătit să se stingă așa pur și simplu ca un aparat scos din priză! Nu că ar fi viața cine știe ce, dar se găsește mereu ceva de făcut împotriva plictiselii... iar faptul că ai avea tot timpul din lume pentru orice... îți oferă un anume confort psihic. Te îmbie la greșeli, la experimente... Deci, băieții, hai mai repejor! Niște nemurire la tarabă dacă se poate rapid! Înainte să fie pentru mine prea târziu!

Să nu deviem! Ce-i nesimțirea asta? Nu Olivia Steer e vinovată fiindcă niște mame au decis să nu-și vaccineze copiii! Ci mamele respective. Și doctorii care nu le-au explicat pe înțeles consecințele deciziilor lor. Se vorbea pe vremea când ministru la sănătate era Bănicioiu despre promulgarea unei legi care să oblige părinții să accepte vaccinarea copiilor!

Dacă există bani pentru campanii care să încurajeze cumpărarea unei sculpturi care nu poate să se adreseze analfabeților cultural, atunci s-ar putea găsi și bani pentru campanii de informare despre beneficiile vaccinurilor! Știu, manevra asta ar da apă la moară conspiraționiștilor... dar fără educare nu se poate schimba nimic. Copiii or să-l asculte pe Cedry2k care are într-o piesă un vers: „Și ne injectează câte-un vaccin să ne vindece definitiv” (într-o enumerare de lucruri rele)... și or să crească mari și dacă și jumătatea lor o să citească undeva despre cât de nociv e vaccinul... atunci pot să-și condamne copilul la moarte.

Din punctul meu de vedere, oameni precum Olivia Steer sunt benefici pentru sistem. E bine să-i tragem de mânecă din când în când pe cei care se ocupă de sănătatea noastră. Poate există și alte metode, mai puțin invazive... Le dăm de gândit. Știu că ei se gândesc oricum... dar uneori de la o idee proastă se fac descoperiri bune. Poate că pentru anumite fiziologii o anumită substanță este tolerată prost! Să se facă o cercetare deci în direcția asta... Și alte chestii mărunte, dar care pot schimba lumea în bine.

Dacă vin acum niște cete de răutăcioși care n-au niciun fel de pregătire medicală și o înjură ca la ușa cortului pe Olivia Steer, copiii ăia n-or să învie ca la o incantație magică. Și nici controversele legate de vaccin nu se vor risipi. Singurii care pot face niște lucruri deștepte în astfel de cazuri sunt oamenii care sunt competenți în domeniu! Ceilalți sunt doar niște gură cască și acționează - în marea lor majoritate - doar emoțional. Deci stupid.

duminică, 18 septembrie 2016

(fără titlu)

clipa
mă amenință
cu viața

viața
mă amenință
cu moartea

moartea
mă amenință
cu uitarea

P.S. vreau să trăiesc veșnic! O să găsesc eu un loc în univers unde să-mi ostoiesc plictisul... LOL

luni, 29 august 2016

Subtitrare - Review - S2 E4 - Cult, Perfect Body

Subtitrare Review, Subtitrare Review S2 E4, Subtitrare Review S2 Ep4, Subtitrare Review S02 Ep04,  subtitrare Review - Cult, Perfect Body, subtitrare Review - 02x04, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s2 e4, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep4, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep04, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep04 download.
____________________________________________________________

- Cred că ți s-ar potrivi asta, Forrest. Ai avea mulți adepți!

- Te-ai alătura mișcării mele?

- Niciodată! LOL
____________________________________________________________

- Știi, unii adepți vor să părăsească mișcarea...

- Cum propui să-i pedepsim?!

- Nuuuu... trebui să-i facem să se implice în ceva ca să meargă mai departe!

- Pare mai simplu să-i pedepsim!
____________________________________________________________

Mă bucur că le-am oferit oamenilor niște lucruri pe care ei nu le aveau - un sens în viață și o navă spațială... LOL
____________________________________________________________

Nu-l împușcați pe Hulk-ul portocaliu! E băiat bun! E o dulceață chiar! Mai ales dacă-l ții departe de bucătărie!
____________________________________________________________

Voiam să am corpul perfect, dar mă încurcau dinții și culoarea pielii!!!! Nu eram suficient de bronzat! În plus, trasul de fiare e plictisitor și provoacă dureri în tot corpul. Trebuie să existe o cale mai simplă! Steroizii și siliconul... că doar nu suntem animale să muncim pentru un corp perfect! LOL
____________________________________________________________

- Nu știu ce să simt în legătură cu asta...

- În legătură cu ce anume?

- Pui toate fetele tinere să-ți sugă pula!!

- Tu chiar nu înțelegi că eu mă sacrific aici?!!!
____________________________________________________________

Descărcați subtitrarea în limba română pentru versiunea:

miercuri, 24 august 2016

Șapte întrebări legate de Stranger Things

Parcă trăim în lumea din Stranger Things. Totul arată aproape ca în lumea obișnuită, dar e acoperit de o mâzgă scârboasă în care locuiește un monstru fără chip. Autoritățile încearcă să ascundă adevăruri neplăcute. Azi susțin anumite idei, mâine se întorc aproape la 180 de grade. Se falsifică dovezi. Se încearcă mușamalizarea unor probleme. Am fost transferați fără să știm în lumea cu susul în jos? O să încep să vorbesc și eu cu beculețele de la instalația de Crăciun - apropo, știți de Crăciunul în august?! Crăciun fericit! Pare rezonabil! LOL

Chiar dacă-s nedumerit de fluxul mediatic de pe internet, am niște nelămuriri legate de serialul SF pe care tocmai l-am urmărit:  

1. Cum slbz de porțile către alte dimensiuni sunt așa de scârboase?! De ce nu se poate întâmpla pur și simplu ca în cazul Profesorului Paradox - care are o hartă în cap?...

2. Cum de creaturile din alte dimensiuni sunt așa de lipsite de rațiune?! Adică, doar niște animale ciudate, care pot călători, însă, pe alte tărâmuri? Am înțeles că poarta a deschis-o altcineva, dar totuși... animalul ăsta fioros și irațional a fost capabil să ia legătura cu mintea care l-a adus printre pământeni!!

3. Avem o puștoaică la liceu pe care o poreclim Miss Perfecțiune. Și tipa asta când vede o scorbură cu mâzgă scârboasă își vâră nasul acolo de dragul prietenei grase pe care a abandonat-o ca să își înceapă viața sexuală cu iubitul ei?! Ce e în neregulă cu ea?!!!! Dârlăul cu care venise în pădure dispăruse subit și ea și-a zis că e o idee bună să-și bage cele 40+ de kile în scorbura care provoacă senzația de greață?!!!!

4. Bă, cum se face că pe insul ăla în costum de protecție îl linșează așa rapid monstrul, iar pe copilul de 12 ani nu reușește să-l prindă nici după o săptămână?!

5. Cum D-zeu reușește să-și contacteze mama copilul dispărut?!!!! Finalul ar da o indicație, dar tot nu pare suficient!

6. De ce nu l-au eliminat pe șeful de poliție? Omul știa mai multe decât bucătarul ăla nevinovat cu barbă (care mi-a devenit simpatic încă din prima clipă în care l-am văzut - un alt personaj care mi-a plăcut a fost puștiul știrb... bă, da' înțelept băiatu': Auzi, profu'? Nu erai tu ăla care ne îndemnai să fim mereu curioși?! Acum de ce ții porțile curiozității încuiate?!!! LOL)! Așa cum spunea femeia agent... a avut o zi grea, a luat prea multe pastile... se întâmplă! LOL Petrecuse prea multă vreme în preajma lu' Joyce, nu?

7. Cum de au știut Hop și Joyce să se întoarcă în lumea reală?!!!

P.S. Puștoaica având puteri telekinetice e cu adevărat pretty cool! Dacă aș fi de 12 ani și eu m-aș fi îndrăgostit de ea! LOL Doar am fost un admirator al serialului de desene animate Invadarea Americii... Doamne, cât am mai așteptat ca ProTV să difuzeze continuarea, care am aflat de pe net... că nici nu exista :( !

joi, 18 august 2016

Cum să pui contur textului în GIMP!

Salut! O să vă arat azi cum să puneți contur textului pe care îl adăugați într-o imagine/layer în GIMP.

De ce ai vrea să faci asta? Din diverse motive. Dacă dorești să atașezi o subtitrare unei imagini - pentru că ești un joker și-ți plac mult glumele astea - vei înțelege în scurt timp că textul o să fie mult mai lizibil dacă are contur. Sau pur și simplu fiindcă un text care are contur arată mult mai mișto față de un text fără contur:

- Vedeți mai simplu diferența dacă vă arat! - iată coperta mea de la pagina mea de facebook (pagină de fani - fără fani LOL):


Și uitați cum arată semnătura pe care o folosesc eu pe forumurile care-mi permite manevra asta:


Sau coperta megașmecheră pe care o folosesc la contul de trilulilu - unde nu-mi dau seama cum să partajez informații (altele decât clipurile urcate pe site-ul cu nume fistichiu):


Se vede diferența. Textul care nu este încadrat cu un contur se poate pierde în background. E important să alegeți și un contur care să nu se confunde cu fundalul! Unul care să ajute textul, nu unul care să-l îngroape...

Să trecem la treabă!

1. Deschideți GIMP sau deschideți imaginea pe care vreți să puneți un text folosind GIMP:

a. dacă ați realizat prima operațiune - click pe meniul File - apoi New - alegeți dimensiunea layer-ului și OK;

b. dacă ați optat prima a doua variantă nu trebuie să mai faceți nimic.

2. Click pe Text Tool (A-ul acela din fereastra Tool Box - dacă nu o aveți deschisă click pe meniul Windows apoi pe Toolbox).

3. Folosind principiul de „drag and drop”, creați o case text pe imaginea aleasă/primul layer. Introduceți textul de la tastatură. Îl puteți edita, mări, îi puteți schimba culoarea și orientarea la fel ca în pachetele tip office.

4. Creați o dublură a layer-ului text - vedeți fereastra Layers - Brushes (dacă nu e deschisă: click pe meniul Windows și alegeți opțiunea Layers - Brushes). Pentru a crea o dublură a unui layer - selectați layer-ul cu pricina și apoi click pe Create a duplicate of the layer and... (e o pictogramă care indică dublarea în fereastra Layers - Brushes!) sau click dreapta pe layer, apoi pe Duplicate Layer.

5. Lucrăm în layer-ul de sus. Deci click pe el. Mergeți pe textul intrudus, selectați-l complet (CTRL - A), click dreapta pe el și apoi Path from Text.

6. Click pe meniul Select și apoi From Path.

7. Din nou meniul Select și acum Border - în fereastra Border Selection alegeți dimensiunea conturului.

8. Selectați mai întâi culoarea conturului pe care doriți să o aplicați textului - în fereastra Toolbox!

9. Click pe meniul Edit - apoi, Fill with FG Color (sau BG Color - depinde unde ați ales voi culoarea de contur a textului).

10. Retrogradați layer-ul de sus - selectându-l și dând click pe săgeata ce indică direcția jos din fereastra Layers - Brushes.

11. Click pe meniul Select și apoi None și Voila! Simplu!

Succes!

P.S. Când am urcat pe net acest text el arăta într-un fel. De ce nu rămâne în felul în care l-am lăsat eu?!! Gata și cu partajarea între site-uri. A trebuit să-l schimb din nou pentru ca imaginile să apară așa cum îmi dorec eu...

luni, 1 august 2016

Subtitrare - Review - S2 E3 - Falsely Accused, Sleep with Your Teacher, Little Person

Subtitrare Review, Subtitrare Review S2 E3, Subtitrare Review S2 Ep3, Subtitrare Review S02 Ep03,  subtitrare Review - Falsely Accused, Sleep with Your Teacher, Little Person, subtitrare Review - 02x03, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s2 e3, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep3, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep03, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s02 ep03 download.
____________________________________________________________

- Cine-i vrând-nevrând ăsta?

- Ah, nu e o persoană!

- Și atunci de ce vorbim despre el?

- Dar nu vorbim despre el! LOL
____________________________________________________________

Știi ce-ți distruge viața, domnule MacNeil? Minciuna! Mărturisește și o să te simți mai bine! Lasă ananasul...
____________________________________________________________

- În mod normal ar trebui să-ți spun să nu te îngrijorezi, Forrest. Dar ai face bine dacă te-ai îngrijora nițel fiindcă te paște o sentință de opt ani la răcoare. După care... ieși. LOL E o ofertă chiar generoasă.
____________________________________________________________

Mă dezgustă faptul că urmăresc o femeie - care locuiește așa departe de casa mea - doar ca să fac sex cu ea... dar pentru binele umanității o să merg până la capăt! LOL Cum îi place să spună lui AJ: cele mai solide relații se nasc în cele mai grotești situații.
____________________________________________________________

Cât timp am fost un om scund mi-a crescut stima de sine întrucât concuram cu succes cu oamenii mai înalți decât mine. Din păcate, stima de sine nu stinge incendiile! LOL

Descărcați subtitrarea pentru versiunea:

Review.with.Forrest.MacNeil.S02E03.Falsely.Accused.-.Sleep.with.Your.Teacher.-.Little.Person.WEBRip.x264.AAC

duminică, 31 iulie 2016

Fair Play

Dacă vreți să știți ce a fost cel mai monstruos în fostele sisteme totalitare ale „cortinei de fier” puteți să aruncați un ochi asupra filmului Fair Play.

Și nu! Nu dopajul e lucrul cel mai monstruos. Faptul că unii sportivi - cu bună știință (sfătuiți de un medic) sau forțați de împrejurări - aleg calea trișatului se întâmplă nu doar în sisteme totalitare, ci și la casele democratice. Lance Armstrong a recunoscut că s-a ajutat de substanțe interzise ca să facă performanță. Până la urmă nu e o chestie monstruoasă asta. Ca să încerci să înșeli (la un nivel la care chiar contează) trebuie să ai un caracter murdar. Dar e uman până la urmă să vrei să câștigi, chiar și păcălind lumea!

Nu e în regulă să supui niște copii la astfel de experiente! De acord cu asta! Din păcate, sportul de performanță și exigențele de la nivel mondial împing pe unii să pună în practică programe care pun în pericol viața sportivului! Olimpiadele nu mai sunt întreceri în care se demonstrează o aptitudine, iar talentul nu mai e de ajuns. Nici măcar munca. Olimpiadele sunt acum concursuri în care se contorizează numărul de medalii... Iar când orgolii de asemenea speță intră în joc, ele aduc cu ele și soluțiile extreme!

Se pendulează între substanțe interzise și cele permise (a se vedea cazul Maria Sharapova). Iar ritmul competițiilor e din ce în ce mai alert! Abuzul de substanțe e considerat normal - dacă ele nu sunt explicit interzise!

Când cauți excepționalul cu orice preț, când competiția la care trebuie să faci față e extrem de dură ajungi să te împaci cu ideea că orice ajutor e binevenit. Viteza cu care se mișcă lumea asta ne obligă pe toți la măsuri dintre cele mai drastice. Trăim într-o lume de oameni dopați! În serialul Dark Net există un episod în care, vorbindu-se despre elita programatorilor, se aduc în discuție „nootropicele” - cocktailuri de droguri care ajută creierul să perfomeze mai bine.

Mie cel mai mostruos act al autorităților comuniste mi s-a părut șantajul: Vrei să-i sabotezi fiicei tale șansa la o viață mai bună?!!! Nu? Atunci trădează-ți un prieten. Relațiile tale cu dizidenții nu țin de domeniul privat!

miercuri, 27 iulie 2016

Jurnalismul de dezgropat Premiile Hugi

Intru rar pe Yahoo. Trebuie să-mi mai verific din când în când unele dintre conturile de e-mail - deși cred că o să văd cum se setează Mozilla Thunderbird și o să scap de problema asta... E frustrant fiindcă deși eu aleg în mod specific yahoo.com, browserul îmi afișează Yahoo-ul românesc (știu, pot să setez apoi ca browserul să-și amintească să intre pe versiunea americană a site-ului imediat, dar eu prefer să am browerele curate!).

Nu cunosc persoana care face indexul știrilor ce apar acolo, dar e clar că face o treabă destul de proastă. Azi am dat peste un text recliclat de pe descoperă.ro, care s-a inspirat de la gândul.info:




Textul a apărut prima dată anul trecut (2015), fiind semnat de către Adriana Stanca:


Site-ul gândul.info, de când a decis să concedieze fosta elită a redației - Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și alți editori care s-au reunit pe site-ul Republica.ro - a căpătat o înfățișare neplăcută în opinia mea. Sigur e dreptul lor să aleagă ce design vor...

Azi, lenea jurnalistică e urcată la grad de marketing. Dezgropăm un text general valabil la orice oră - cu toate că subiectiv - și-l așezăm în capul listei cu știri de interes cu tot cu greșeli.

Putem admite că e o simplă scăpare a unui deget care a alunecat pe tasta incorectă - într-o primă fază! - dar problema apare atunci când textul capătă alt titlu (deși destul de inexact la o numărătoare de degete!) și e promovat și pe alt site cu tot cu greșeala de rigoare. Fiindcă nu există nicio carte importantă de science-fiction care să fi obținut vreodată premiul Hugi! Căci el nu există! Există în schimb premiul Hugo - creat în onoarea lui Hugo Gernsback (sau Gernsbecher). Dar cine mai are răbdare să citească și să mai facă vreo coretură când trăim în epoca copy-paste - epocă în care oamenii copy-paste ajung premieri, procurori DNA sau miniștri?!...

P.S. În cartea sa, „Cronicile unei societăți lichide” (bine, titlul original în italiană e mult mai interesant construit, dar editura Polirom a decis să transforme subtitlul original în titlu pentru versiunea în limba română!), Umberto Eco vorbește într-un articol și despre copiatul de pe internet... Copiatul nu e chiar nociv în sine (nu întotdeauna), dar trebuie făcut cu cap remarcă Eco! Or, în cazurile Ponta sau Kovesi et. co. ... nu încape îndoială că s-a trișat fără iscusință!

luni, 25 iulie 2016

Finalul perfect nu e chiar atât de perfect

Din capul locului pot să declar faptul că nu mi-a plăcut foarte tare premisa de la care a plecat filmul A Perfect Ending. Adică, tu femeie ajunsă la menopauză, având ditamai statutul social, să te lauzi cu performanța de a nu fi avut în viața ta niciodată orgasm?! Chemați cartea recordurilor! Ce? Vibrator?! Oh, nu... grețos! V-am spus că femeia are și multe principii... Doar că are vreo trei copii proveniți din două relații... Și niciodată orgasm?!! Niciodată. Ăsta da personaj de science-fiction. Nici măcar din greșeală?! Nici...

Din păcate, viața-i scurtă - chiar și pentru personajele din sf-uri - iar când doamna cu coasa își face simțită prezența sub forma unui cancer femeia începe să aibă confesiuni față de prietenele ei lesbiene. Vă întrebați de ce are tocmai niște prietene lesbiene?! Nici eu! Presupunerea mea ar fi: ăștia cu mulți bani nu-și permit să șadă la masă cu perverși de rând, trebuie să se remarce și în relațiile pe care le au! :)

Depășim situația ce aparține fantasticului și ajungem la clișeul propriu-zis: după o viață trăită într-un lux rece, Rebecca Westridge (jucată de către Barbara Niven) conchide că n-a avut niciodată parte de pasiune. Nu ne spune nimeni ce fel de copil a fost. Nici măcar ce fel de adolescentă. Știm doar că tinde către perfecțiunea pe care n-o atinge niciodată și are mania lui Phileas Fogg legată de respectare a orarului.

Ce credeți că o sfătuiesc prietenele ei?! Exact! Să încerce și cu femeile! Fiindcă astea fac treaba ca la manual!

Ezitările nu durează foarte multă vreme - doar avem aproape două ore la dispoziție pe care să le încărcăm cu alte ezitări și cu lungi și plicticoase scene de sex... - deci Rebecca ia în serios propunerea prietenelor lesbiene, care voiau să facă puțin mișto de ea. Hazardul face ca situația să se complice: taman în clipa în care prostituata (vibrator nu, dar... prostituate de lux... da; de ce vă mirați așa?!!! vibratoarele n-au suflet!) după vârsta și asemănarea ei (așa cum solicitase Rebecca) are o problemă și e nevoită să paseze clienta unei colege mai tinere.

Paris (Jessica Clark) e ceva mai artistă așa. În sensul că ea chiar pictează (cu puncte). Și nu refuză niciun client. Nici măcar pe ăia la vârsta a treia, care sunt niște domni și-s dispuși să plătească în plus pentru plăcerile oferite de ea. Doar că asta consideră că nu e necesar să suprataxeze moșii! LOL

Urmează un joc de-a șoarecele și pisica. Cele două personaje își dau târcoale, se resping... încearcă apropierea ca doi magneți care-și caută polii... și până la un punct situația e chiar comică. Nu, dar eu nu asta am cerut. Dar... parcă totuși bruneta aia misterioasă era mai mișto. Dar... e greu! Nu... nu, mai bine nu. Oh, oh... ce greu îi să ai parte de un simplu orgasm chiar și atunci când plătești pentru el. Trebuie să fie și niște pasiune la mijloc, între două felii de orgasm...

Rebecca are o familie disfuncțională ca multe familii din filmele americane. Soțul nu se ocupă de ea, ba mai mult abuzează de fi-sa (provenită din altă relație). Fiica abuzată nu pare așa afectată de evenimentul ăla. Locuiește în continuare cu toată familia, ba chiar dă sfaturi de viață fratelui vitreg. Sfaturi care-i dau un imbold lu' mă-sa să meargă din nou în camera aia de hotel pentru multele scene de sex cu Paris. Știți voi, genul ăla de sfat general valabil: niciodată nu e prea târziu să alegi ce-ți place în viață și să nu te lași influențat de presiunile din afară. Clișeul preferat al oamenilor cu îndoieli în suflet!

Duduia Paris ar fi putut avea o viață foarte plăcută alături de fostul iubit, dar l-a împins din greșeală în fața unei mașini și Aleluia! Își manifestă durerea în pictură/desen. Sau oferindu-se în totalitate clienților... Ce știți voi despre durere?!

Probabil că personajele astea defecte se înțeleg foarte bine între ele... Sau nu. Fiindcă după îndrăgosteala de o lună (săptămână sau cât o fi fost... fiindcă am piedut șirul scenelor de sex), Rebecca decide să încheie relația. Shakespeare optase pentru moartea ambilor tineri îndrăgostiți... Deși există și aici interpretări cum că Romeo n-ar fi chiar atât de tânăr precum îl înfățișează legenda. LOL Știm cu toții că și bătrânii au nevoie de sex (mai ieri în episodul 4 al sezonului 4 din Ray Donovan am putut-o urmări pe femeia (Diane Ladd) care se oferă să-l ducă pe Micky Donovan (Jon Voight) în LA spunându-i cavalerului: „N-o să se lingă singură, flăcău!” LOL).

Dar Rebecca n-o lasă pe frumoasa Paris să vadă cum trasformă cancerul persoanele pe care le iubești în chestii insuportabile - așa cum se întâmplă în Freeheld (cică inspirat din fapte reale; există și un documentar cu același nume!)... unde locotenentul Laurel Hester (Julianne Moore) luptă până la capăt pentru a-i obține niște beneficii legale după moarte partenerei ei, Stacie Andree (Ellen Page).

Despre beneficii legale se vorbește și în filmul nostru. Adică, Rebecca se luptă pe ultima sută de metri (în clipele când nu face sex cu Paris) pentru a obține părți egale din afacerea soțului ei pentru toți cei trei copii. Chiar dacă fi-sa e provenită din altă relație.

Și fiindcă suntem într-un film american unde totul trebuie să se termine cu bine: o convinge post-mortem și pe Paris să se dedice artei plastice și să abandoneze arta prostituției. Fiindcă ea nu este precum cea pe care o înlocuise la început. E un altfel de spirit...

miercuri, 20 iulie 2016

Jurnalismul de dezmințire

Se fac vreo 6 ani de când mă rugam de reprezentanții redației Obiectiv să-mi facă și mie un locșor pe acolo. Deși nu mi-a răspuns la primul e-mail, am fost perseverent și am retrimis mesajul până am primit și răspunsul de la Monica Paraschiv (am aplicat și eu ideea lui Andy Dufresne (jucat de Tim Robbins) din filmul The Shawshank Redemption). Eram tânăr, vag entuziast să obțin o slujbă în domeniul în care dădusem licența. Era singurul cotidian din oraș!

D-na Monica Paraschiv mi-a scris atunci că a fost în vacanță și, sanchi, de asta nu a reușit să-mi răspundă la timp. Am trecut peste scuzele penibile și am dat de alea jenante: pe scurt, e criză economică, am fost forțați să micșorăm numărul de pagini de la 24 la 16 și deci nu avem locuri disponibile în redacție. Dar cu prima ocazie în care o să apară vreo oportunitate o să fiu luat în calcul spre angajare. Bine, zic... dar mă pot oferi voluntar pentru niște practică neplătită. Din nou... tăcere! Mi-am băgat și eu pula și am căutat și altceva...

Prin martie anul curent, pe site-ul ziarului a apărut un anunț de angajare: reporter/redactor la Obiectiv. Când o instituție de presă începe să apeleze la astfel de metode pentru recrutarea personalului înseamnă că e la vale. La fel s-a întâmplat și cu Monitorul de Brăila. Fiindcă e simplu să găsești oameni pentru mass-media într-un oraș în care există o facultate (fie ea și privată) având specializarea jurnalism. Printr-o înțelegere cu universitatea, se acceptă primirea studenților pentru practică în redație. Și s-o găsi unul mai răsărit (chiar la doi-trei ani) care să și rămână. Dacă ai structura de bază consolidată și din când în când mai aduci și oameni noi dispuși să învețe cu ce se mănâncă jurnalismul, atunci nu ai de ce să dai anunț în propriul ziar pentru angajare de personal. Fiindcă e greu să faci dintr-un cetățean care a lucrat în alt domeniu jurnalist. Nu imposibil! Ca instituție de presă ai, de asemenea, contacte cu toată tagma jurnalismului. Pentru performanță se alege un veteran cu priză la public, nu un novice amator!

De curiozitate, am trimis un CV online. Am primit și un telefon prin care eram chemat la un interviu de angajare! M-am și prezentat în ziua și la ora corespunzătoare. Ba chiar mai devreme. E adevărat, nu cu entuziasm. Am fost admonestat de d-na Cati Lupașcu (d-na Monica Paraschiv era și dânsa de față și trăgea serios din țigările subțiri... plângându-se de legea antifumat: „Pe noi ne dau afară ca pe animale” - puteam să amintesc și eu despre bun simț și civilizație... despre faptul că un nefumător nu are de ce să fie obligat să suporte efectele viciului altcuiva, dar chiar m-am abținut. Halal lumină care mestecă aceleași clișee de pe internet. Nimeni n-o dădea afară din propria casă când voia să se afume, ci o ruga frumos să iasă afară atunci când afuma și pe alții public!) că de ce nu citesc ziarul... Pentru că nu merită, doamnă. Nu merită! Fiindcă prezintă doar punctele de vedere ale instituțiilor publice. M-am plâns de comunicatele de presă de la poliție... având în cap numele Alina Mihai. De faptul că nimeni nu verifică sau nimeni nu prezintă și punctul de vedere al „inculpatului”! Presupusul infractor e infractor, chiar de n-a fost condamnat.

„Ah, dacă se întâmplă să dăm o informație greșită, ne sună oamenii la redacție! Și facem rectificarea a doua zi” LOL!!! Asta mi-a spus d-na Monica Paraschiv!! Care pretinde că îți câștigă existența îndeletnicindu-se cu scrisul materialelor de presă! Sau conducând o gazetă. Eu în facultate am învățat că un bun jurnalist privește cu specipticism punctul de vedere oficial și încercă să-l contrazică. Așa iau naștere investigațiile. Asta mi-ar plăcea să citesc în presă: materiale în care se dovedește cu probe indubitabile că cineva minte sau încercă să-și ascundă urmele fraudelor... Nu ce spune un procuror despre o speță pe care o investighează!

„Eu nu pot să arunc cu rahat în justiție”; dar cine vă cere asta, doamnă?!!!! Faptul că aduci probe când s-a comis o nedreptate și că statul a abuzat un cetățean nu e sinonim cu aruncatul rahatului în justiție! Ci doar semnalarea unei nedreptăți! Orice explicație am încercat să-i aduc a fost în van! Dânsa purta flamura DNA cu credință, iar în loc de creier avea o serie de clișee legate de „justiție” și „stat de drept”. Asta în ciuda faptului că în urmă cu câteva minute vorbea despre implicarea afectivă în comunitatea locală - eu remarcând că evenimentele de caritate se află mai ales pe tarlaua fundațiilor de specialitate. Ziarele doar prezintă informații; nu e treaba lor să se implice afectiv! Ci să vâneze fapte de corupție și abuzuri... să facă anchete care implică muncă nu doar lamentări: „Cum afli tu informațiile astea?” Nu știu, doamnă! Eu nu m-am lăudat că fac presă; poate că-s la fel de leneș ca dumneavoastră și tocmai de asta n-oi fi bun de jurnalist, dar în calitate de cititor sunt al naibii de exigent. Și consider eu... pe bună dreptate!

Azi, ziarul a rămas cu doar 12 pagini de rahat. Iar prețul a fost ridicat la 1,50 lei! Cristina Dosuleanu a părăsit barca. Alina Mihai e tot acolo. Să copieze comunitate de presă de la poliție. Iar numele noi nu întârzie să dea cu bâta în baltă. Iată, domna Monica Paraschiv, de ce e bine să verifici înainte să publici o informație:


Findcă reacțiile publicului dezamăgit de Alexandru Necula sunt următoarele:




P.S. Dar dacă o să vi se facă dumneavoastră personal o nedreptate cum o să reacționați, am mai aruncat eu la întâmplare? „Vorbim de sefeuri acum?” Am părăsit redacția atunci...

miercuri, 29 iunie 2016

Școala românească scoate părinți tâmpiți

Nu știu de ce când vine vorba de școală crește interesu-n mine! Astăzi a fost proba la matematică în cadrul Evaluării Naționale. Și ce-am auzit la televizor? Că un subiect de 5 puncte (0,05 în cadrul notei finale) a fost formulat incorect.

M-am interesat și eu să văd despre ce e vorba:

N-am fost un elev eminent. În liceu am reușit să încasez note de la 1 la 10. Și treceam clasa fără să mă chinui. Eram doar atent la ore, în clasă. Fac o grămadă de greșeli în viață. Unele elementare.

Dacă astăzi ai fost examinat la matematică și ai greșit la subiectul ăsta nu te duce la mă-ta să-i spui că au formulat profii subiectul alandala! Ci învață ca pe viitor să caști ochii mari și să pui nițel mintea la contribuție! Că în viață nu ți se dă totul mură-n gură!
Argumentul părinților de copii care nu au reușit să rezolvă acest banal subiect: „Nu poți cere unui copil ca în condiții de examen să gândească precum un adult”. Eu zic că de acum înainte ar fi bine ca pe foia de examen să fie trecute și rezolvările ca să fie toată lumea mulțumită!

Subiectul era 100% rezolvabil de către un copil de 14 ani! Logică elementară:

1. notele sunt de 1 la 10 - pe ce axă avem numere de la 1 la 10? pe orizontală! notele nu se opresc niciodată la 8; chiar dacă nimeni nu a luat nota 10 sau 9, acestea trebuie să apară în grafic! la fel cum apar notele 1 și 2!!!! :)

2. de asemenea, există o legendă în dreapta! aceasta sugerează clar că notele sunt reprezentate prin liniile groase gri!! la disciplina geografie înveți cum să citești o legendă!!!! în clasele V-VIII! :)

Au apărut pretenții deja: cică să se dea o dispoziție către toate centrele de corectare prin care să se ceară profesorilor să ofere punctaj maxim la acest subiect indiferent dacă elevii examinați au citit corect graficul sau au interpretat datele de-a-ndoaselea! Lucru care ar fi nedrept față de un copil care a înțeles corect și a gândit just! Trebuie să înțeleagă oricine că se mai poate înșela, că nu e atent câteodată, că poate greși! Nu e nicio nenorocire. Așa înveți din greșeli. Data viitoare când te rătăcești în pădure și ai o hartă la tine ai să știi să citești mai bine legenda hărții.

Părinții din ziua de azi sunt disperați. Ei îi bagă în cap copilului că el e geniu și toate eșecurile lui pot fi puse în cârca altora. În general, a profesorilor incompetenți. E adevărat că mulți sunt așa cum îi cataloghează toată lumea. Dar nu e cazul aici! Nimeni nu vrea să vă pună bețe-n roate, dragi elevi! Aveți grijă să nu-i lăsați nici pe părinți să o facă!
Nu e nicio nenorocire dacă ai citit greșit graficul. E o greșeală de care peste câteva timp vei râde. Iar dacă n-o să poți să faci niciodată asta înseamnă că nu ai evoluat deloc! :) Prin liceu la lucrările de la informatică mereu uitam să trec pe foaia de test rezultatele de la grile. Pe unele dintre ele. Chiar dacă le rezolvasem! Și știam rezultatul. Le lăsam pe ciornă și mă concentram pe programarea propriu-zisă. Și pe ciornă rămâneau! Puteam să o cert pe profă că mi-a dat și grile la test? Deși mă știa uituc? Nu. O clipă de neatenție te poate costa. Iar aici nici nu sunt puncte multe în joc. Nu mai intri la un „liceu bun”? Așa înveți că pentru facultate trebuie să te concentrezi mai bine! Fiindcă mă-ta oricum o să plătească din nou tone de meditații ca să iei bacul cu brio...

luni, 30 mai 2016

Vânătoarea de electori - faza pe arhitectură

E adevărat că această campanie a fost foarte plicticoasă până în prezent. Însă... nu trebuie să minimizăm importanță umorului involuntar! El poate schimba starea de spirit a unui om. E ca un medicament care poate vindeca și cancerul,, dacă acesta se lasă vindecat de râs...

Eram ieri - tot pe la ora asta - prin curte când l-am zărit pe tata întorcându-se de la poartă cu ceva în mână. Părea că cercetează foarte atent acel lucru, iar asta mi-a stârnit și mie curiozitatea. Când s-a apropiat de mine, tata a făcut o remarcă răutăcioasă: „Ce de cartoane mi-a pus ăsta aici”... și mi-a întins indiferent pliantul pe care-l aveți mai jos:

veso:

Știu că sunt un pic cam... deplasate părțile, dar am denaturat materialul doar fiindcă pliantul nu încape pe o foaie A4, iar scannerul a avut nevoie de două etape pentru a cuprinde totul. Unirea am făcut-o în GIMP. Să zică merci, domnul arhitect, că-i fac reclamă gratuit!

În general, pliantul spune ce spun și celelalte. Să fie bine, să nu fie rău! Vorbe pe care și eu le pot promite pentru a fi votat. Doar că aici avem de-a face și cu o formă interesantă... decupată parcă pentru niște copii de clasa I! Când vine vorba de conținut, însă, pliantul se adresează celor de la grupa pregătitoare.

Luăm, spre exemplu, punctul 4: nu mai parchezi mașina în diagonală, ci drept! Și așa cică faci loc pentru încă două autovehicule. Da, bre, dar asta nu aduce așa multe locuri de parcare. Tot două în plus pentru fiecare parcare! Mai știm și noi nițică geometrie! Așa doar aglomereazi un loc aiurea și extinzi parcarea în carosabil. Se parchează în diagonală din rațiuni practice! Dacă mai adaugi și niște mașini de-a curmezișu' o să blochezi complet locul. Dar tu ești arhitect, ce-ți pasă de lumea reală? Într-o lume în care parcările sunt etajate, noi ne chinuim tot cu varul pe asfalt... Mai multă imaginație, domnu' arhitect!!

Punctul 3: transparență totală prin difuzarea la tv a dezbaterilor din CLM. De parcă asta i-ar împiedica pe policieni să se întâlnească între ei (pe ascuns) și să se pună de acord ca să-i facă viața nasoală primarului. Cu argumente solide! Și perfect valabile. Făcându-l chiar pe primar să pară un măscărici la televizor. Îmi amintesc de o ședință de prin 2009 la Consiliul Județean Brăila. Și... de felul cum se adoptau fulgerător deciziile. D-nul Bunea Stancu citea decizia - întreba cine e de acord - cine e împotrivă - cine se abține - după care spunea că se adoptă! Dar așa... la nivel de minut! Mai mult îi lua să citească de pe foaie decât să se uite în sală. Doar că erau și lucruri mai complicate pe ordinea de zi. Adică, excluderea unor persoane din CJ. LOL. Și ridicătorii de mână la comanda lui Stancu au fost atât de proști în înțelegerea sistemului de vot încât au reușit să elimine din CJ doar o persoană... nu pe ambele. Ce față a făcut nentu' Stancu în clipa aia: „Cine, mă, Gore?” LOL El știind că jocurile fuseseră deja făcute nu prea putea să accepte ideea că ăla rămânea încă în CJ...

Marian Ion e independent și el nu răspunde unui partid. Ci alegătorilor. Și, aș adăuga eu, celor care l-au susținut. Adică, unor privați! Și dacă ar fi să speculez... faptul că dai internet la tot orașul... mă poate face să cred că în spatele acestei manevre se află deja un contract pe bani mulți semnat cu o companie de telefonie mobilă. Ca să fie bine, să poată toată lumea să-și exprime nemulțumirle pe mobil. Și poate chiar un serviciu special să monitorizeze mai simplu activitatea de zi cu zi a oamenilor. Pui aplicația voluntar pe mobil... și crezi că participi activ la viața cetății.
Democrația asta participativă o să aducă foarte multă nemulțumire. Fiindcă vor fi plângeri căcălău! N-o să poți să le rezolvi pe toate! Trebuiesc prioritizate. Și atunci... să vezi distracție! :)

„Mai știi melodia aceea cu «noi în anul 2000»?” după care urmează internetul la tot orașul. Care-i legătura?!!! Erai pregătit să oferi internet Wi-Fi încă din anul 2000? Bine, boss... cu ce mă încălzește asta? Deja există net ieftin peste tot! Sigur ar fi mișto să fie gratuit, dar... când ceva e gratuit însemnă că de fapt nu-i vezi prețul!

Astea fiind spune... duminică o să op-op-heroina... STS-ul a zis că nu-s eligibil decât pe banca de rezerve! LOL

joi, 26 mai 2016

Vânătoarea de electori - faza pe Campionatul European de Fotbal

Acum câțiva ani, când au fost alegeri locale, mamă-mamă ce distracție a fost în campanie. Primeam constant bilețele colorate în care candidații se dădeau în gât unii pe alții.

Vânătoarea asta de electori se vrea una profesionistă. Oamenii se întrec în promisiuni: că ne scapă de câinii comunitari, că after-school, că facilități pentru investitori ca să... locuri de muncă, curățenie cu lapte și miere pe străzi etc. Și toți or să constate după o lună la primărie că nu-s bani, că dificultăți în implementare, că au nevoie de mai multe mandate, că... e mai greu decât pare sau că așteptările noastre sunt nerealiste. LOL Sunt și ei oameni și sigur-sigur pentru cei noi va exista o moștenire grea, care nu-i lasă acum să-și pună în aplicare planurile!

Despre domnul Marian Dragomir am mai scris. Cei care-i dirijează campania se străduiesc să mi-l înfățișeze ca pe un capabil, un minunat creștin, care... poate munci la privat, dar se sacrifică pentru mine la primărie fiindcă vrea să-mi fie bine! Eu îi cred, dar nici ei să nu mai facă!

Ieri... pe seară... a poposit în cutia poștală un pliant cu d-nul Dragomir, care m-a pus pe gânduri.

Față:

Verso:
 
Bun, și acum care-i legătura?! Că m-a luat pe nepregătite. Mă așteptam la alte promisiuni frumoase. Voiam să văd de ce am să mai râd... când colo... calendarul Campionatului Europen de Fotbal 2016. Asociat cu mecla lu' Dragomir Viorel Marian.

Și apoi mi-a picat fisa: „Aproape de oameni”... creștin... și microbist, bă! Și el se uită la fotbal! De parcă pe mine mă interesează că e om de-al nostru, care crapă floarea soarelui pe stadion. Nu mă preocupă treburile astea. Poate să fie și un extratestru ateu-iluminati-șerpilian în funcția de primar. Dacă promite lucruri benefice și se și ține de cuvânt atunci e cel mai „aproape de oameni”! Populismele lui Dragomir doar mă amuză vag. Fiindcă nu-s chestii interesante precum cele din campania precedentă...

luni, 23 mai 2016

Ne-am dat dreacu', wieder!

După ce ne-am tras președinte de etnie germană... umblăm cu finețuri nemțești și în cazul publicității:

Ia-o p'asta: „mobilier und decorațiuni”... Acum câțiva ani am fi putut găsi între cele două substantive în limba română semnul englezesc &... acum deja trecem la nivelul următor!

Și încet-încet o să includem în limba română nu doar cuvinte englezești, franțuzești... ci și nemțești und, probabil, japoneze! Kawaii! LOL

duminică, 22 mai 2016

Ați accepta un job de la un analfabet?

Deja problema i-urilor care se pun sau nu se pun unde trebuie să fie puse e ca și rezolvată. În sensul că o sesizăm, dar nu se mai poate face nimic în privința ei.

Acum a apărut o altă problemă: cea a cratimei.

a accepta - condițional, prezent, pers. a II-a, plural.

Am mai explicat fenomenul cratimei când vine vorba de construcții gramaticale de genul: ați plecat, ați acceptat, ați accepta, ați mânca, ați visa etc. Chiar dacă nu știi conjugarea verbului la perfecție, poți face mental următorul exercițiu: a îți accepta? Fiindcă acea pârdalnică de cratimă nu face altceva decât să-l înlocuiască pe î... Sună românește a îți accepta?

Dacă te zgârie pe creier și pe timpan când rostești o enormitate atunci e clar că e greșit să pui cratimă! Doar că oamenii de la resurse umane nu consideră important să cunoscă limba pe care o vorbesc de mici. Mă întreb ce altceva nu mai știu? Te pomenești că nici legislație?!

vineri, 13 mai 2016

Selectarea operatorilor de tabletă pentru secțiile de votare nu se face transparent

Nici nu mă așteptam să fie altfel. Cu lucrurile sfinte nu te joci. Și interesele partidelor implicate în bătălia electorală sunt lucruri cât se poate de sfinte!

Până la urmă nici nu știu de ce m-am înscris. Mirajul unui câștig financiar obținut simplu... bănuiesc. Ce am obținut? Un loc de rezervă și drumuri... în caz că s-o accidenta cineva să intru și eu în acțiune. LOL Deci... cel mai probabil, în duminica sfântă a alegerilor, voi ședea la mine acasă fiindcă între Monosprânceană Boboc și Dragomir n-am pe cine să aleg.

Culmea e că la prima convocare - la o zi după ce am depus cererea - ni s-a comunicat că suntem cam mulți aplicanți. Deci, pentru a se face o selecție, va trebui să fim testați! Doar că... până săptămâna asta, când am primit mesajul unei noi convocări de la STS, nu m-a mai căutat nimeni să mă testeze!!!!! Iar în mesaj eram doar rezervă... De ce? Cum așa? Nicio explicație. Care-au fost criteriile? Plm, testul ăla promis... de ce nu s-a mai dat?!!! Nimic.

În schimb, am observat că:

1. ok, unii dintre oamenii de acolo se pricepeau, dar era sigur o doamnă - mai în vârstă (nu foarte!) - care se mișca mai încet... și a cerut suport suplimentar de la generalul STS aflat în sală în caz că „nu ne descurcăm”; sunt câteva acțiuni, nu ai cum să greșești prea tare. Doar belești ochii și citești cu atenție mesajele pe care le primești de la tabletă. Un computer face, din nefericire, doar ceea ce-i spui tu să facă! Dacă sistemul ăsta cu tablete nu e făcut de mântuială ca sistemul cardurilor de sănătate atunci e foarte greu să nu te descurci! Doar în cazul în care se blochează e nasol!

2. una dintre doamne a coborât odată cu mine la etajul trei și s-a dus la biroul dânsei... prin urmare lucrează la Primărie! Cine altcineva să aibă chei de la un birou din Primărie?!! Eu? Nicidecum. LOL

Multă transparență! Ah, să nu uit: cum am fost admis prima dată? Simplu... m-am prezentat acolo! LOL

luni, 9 mai 2016

Cosmin Zamfirache de la Adevărul violează limba română cu cratima

Violul limbii române se practică pe online-ul românesc mai ceva decât se practică incestul în județul Vaslui!

E și mai jos în corpul textului, ca să nu se creadă că am eu ceva cu omul! Să-i explicăm marelui jurnalist, care semnează materiale ce se publică într-un ziar care se pretinde de calitate, când și de ce se pune cratima, fiindcă, așa cum vă puteți da lesne seama, el nu știe:

- voi ați stat - verbul a sta, la indicativ, perfect compus, pers. a II-a, plural; nu avem cratimă. Particula ați e de sine stătătoare. Nu e o comprimare a construcției a îți... voi a îți stat? Cum sună asta, nene Zamfirache?

- s-ar fi putut pune cratimă în cazul în care apărea o expresie de genul: a îți da demisia - se comprimă - a-ți da demisia.

Culmea e că în titlu... aceeași construcție e scrisă corect! Păi, ce făcuși, nene Zamfirache? Adică, nu ești sigur de lucruri elementare, dar, ca să te scoți, o dai o dată așa, o dată cotită... ca să nu greșești de două ori? Păguboasă strategie! Sau te-a făcut de baftă omul de la titlu?

vineri, 6 mai 2016

Din nou. în atenția lui Radu Alexandru, ex-Cațavencii

Centaure, ăsta e pamflet, așa-i? Că dacă e pe bune, e doar o naivitate. Ce om cu o viață cât de cât obișnuită, cu serviciu de 10 ore pe zi, plătit de-a-n pulea o să mai aibă răbdare să fie cetățean model? Să presupunem că vede că d-na de la ghișeu o arde bășinos și tratează cetățeanul cu curul (sic!)... ok. Te iei de ea, țipi... te revolți... nu se rezolvă nimic... aia o să-ți spună că și ea e la fel ca tine, că e stresată și că nu-i place ceea ce face... și pierdeți amândoi timp aiurea. O să-ți facă hatârul ție și următorul o să fie tratat și mai nasol fiindcă vrea și aia să-și ia revanșa. Că așa funcționează oamenii stresați și sictiriți de rutină. N-o să te duci tu să-i faci morală din nou... că ai și altă treabă. Dacă ală nu se apară și preferă să-i lase o ciocolată ca să-l rezolve mai repede, sistemul tău s-a dus de râpă. Asta ar putea să meargă dacă fiecare ar fi dispus să facă ceea ce trebuie... altfel, omul cu principii nu e decât un naiv într-o lume de hiene. Ia zi și tu cine o să fie mâncat cu tot cu cadavru?

Pe când dacă ieși în stradă noaptea, după ce ai muncit ca un sclav și strigi niște chestii alături de o gloată asemanatoare ție măcar te răcorești. Știi, ca momentele alea din cartea 1984 de Orwell, când se adună oamenii să se descarce... ei vin acolo și strigă împotriva dușmanului comun, dar în capul lor acest dușman devine unul concret. Pentru un corporatist, protestul ar putea să fie și o cale de a se răzbuna în capul lui pe șeful lui arogant, care seamănă cu un ministru cu privilegii.

Soluția trebuie căutată altcumva. Intransigența ta e naivă. Fiindcă îți dai singur argumente pentru naivitatea asta: ai spus că pe prost n-o să-l fută grija de el, ci de altul. N-o să stea el să schimbe sistemul, iar tu s-ar putea să n-ai timp să rezolvi în fiecare zi problemele alea mici pentru că o să preferi să vrei să ieși cu copilul în parc, cu prietenii la o bere, să vezi un film, să vacanță sau pur și simplu să te uiți la pisici pe net fiindcă e o activite mai relaxantă decât să faci pe idealistul.

Și uneori strigatul la aer are efecte mai concrete. Cade un cap. Dacă s-ar striga la aer de fiecare dată când treburile merg cu adevărat prost, capul ăla care vine în loc va trebui să ia și măsuri bune... măcar să mai scape de gura lumii. Și așa vede că lucrurile pot fi bune și pentru el și urmașii lui și... le păstrează.

Omul concret, obișnuit n-are timp să se gândeacă prea mult la chestiile complexe. Că de aia există funcționari publici și specialiști. El vrea să trăiescă. Și să-și vadă de activitățile lui!

P.S. L-am văzut azi pe d-nul Viorel Botea - candidat la Primăria Brăila din partea PMP - vorbind la TV Brăila. Și dânsul spune că proiectele cu after school-ul ale celorlalți sunt ridicole, dar el cunoaște sistemul de educație și o rezolvă! Nu prea mi-am dat seama din ce bani se susține acest proiect (de comasare, de construire de cantine, poate chiar de cămine de dormit... etc.)... S-a ajuns și aici, candidații chiar au început să vorbească despre proiecte, care mai de care mai stiințifico-fantastice. Întrebări concrete:

1. cine susține financiar haleala copiilor? că... dacă le dăm pruncilor de om un prânz cu valoare calorică zero... nu rezolvăm situația. tot flămânzi or să fie.

2. cine susține financiar personalul care se ocupă de supravegherea copiilor? că eu nu mi-aș lăsa copilul încă patru ore pe zi pe mâna unor oameni plătiți cu salariul minim.

3. cine susține financiar personalul de la cantină?

luni, 25 aprilie 2016

Marian Dragomir a început vânătoarea de electori și folosește toate armele populiste

Suntem din nou în acea perioadă a anului. Cum care an?! Anul electoral! Personal, am două variante: dacă se întâmplă să fiu convocat pentru a lua parte activ... mă voi prezenta la vot și-mi voi anula buletinul sau, dacă STS-ul zice că, în cele din urmă, nu-s eligibil, îmi văd frumușel de treburile mele... imitându-l pe Ludovic Orban la alegerile prezidențiale în propria curte, așteptând ca vecinii să-mi dea replica taman ca la jocul „op-op-heroina”.

Pe distinsul Marian Viorel Dragomir l-am întâlnit în această viață față în față. Ba aș putea spune că am purtat cu dânsul o conversație profesională. Prin 2009, vara... mă aflam în redacția ziarului Monitorul de Brăila. Întrucât dădeam impresia că-s băiat serios și era o lipsă cruntă de subiecte - ca apa în deșert - ce-mi propune d-na Gabriela Rusu - în clipa aia redactor-șef? Ia du-te tu, copile, la Garda de Mediu. Marian Dragomir împlinește două luni de activitate, facem un material despre el. Eu la facultate învățasem că înainte de interviu trebuie să te documentezi, să știi cu cine o să ai de-a face, să ai o listă clară de întrebări... în orice caz, să poți stăpâni cumva situația. Ei, aș! Ne proptim noi în chestii din astea?! Nu trebuie să știi mare lucru, băiete! Facem un material despre omul Marian Dragomir! Gata, șefa. M-am liniștit. Doar curg apele de pe mine de la căldură. Să nu-ți faci nicio problemă. Marian e pâinea lui D-zeu! O să vezi că o să fie bine! Ce? Nu știi unde-i Garda de Mediu? N-are nimic! Uite ai și șofer! Te duce Mihai Duțescu - omul lucrase prin presa din oraș, era agent comercial, dar, fiind în concediu sau ceva, mai dădea pe la redacție fiindcă prima dragoste profesională nu se uită niciodată. A fost cel care mi-a mărturisit un secret legat de jurnalism: nu se fac bani din așa ceva, puișor! Singurele clipe când apare banul sunt scurte și se numesc campanii electorale. În rest, bătaie multă de cap și satisfacție financiară scăzută.

Zis și făcut! Îl sună d-na Gabriela Rusu pe d-nul Dragomir și-l anunță că-i vine un copil să se joace cu el de-a jurnalistul cu politicianul. Conversația se încheie cu sintagma „Te pupăcesc!” - Doamne! cât de mult uram construcția asta verbală și modul în care era rostită! Am ajuns repede la Garda de Mediu. Mihai D. avea cu el un aparat foto destul de bun și i-a făcut o poză pentru ziar distinsului Marian Dragomir - care a ținut să vadă dacă a fost prins bine în poză... Ok, nimănui nu-i place să apară șifonat în ziar! Și-s lăsat singur ca să încep interviul.

Scot reportofonul, pornesc casetuța și discutăm. Avem niște întrebări stupide pregătite așa ca să nu par că mă bag și eu aiurea în seamă pe acolo. Omul vorbea mult. Am început să mă simt bine. Chiar îi plăcea să vorbească, nu trăgeam cuvintele de la el cu cleștele. Zeii care protejează jurnalismul erau cu mine în clipa aia... Nu spunea mare lucru, dar aveam multe cuvinte pe care să le aduc în redacție. După vreo două minute casetuța reportofonului s-a deteriorat. Se rupsese banda și rotițele alea se învârteau în gol. Vulpoiul a observat și mi-a atras atenția. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva cu reportofonul, dar n-am înțeles ce mi-a spus politicianul. Iar atunci când mă pregăteam să verific aparatul... cel din fața mea a făcut un gest care mi s-a părut deplasat (și pe care-l consider și acum la fel): mi-a dat la propriu peste mână. Gen: lasă-l! Fii atent la ce-ți spun eu! Bine, când m-am întors în redacție și am făcut efectiv constatarea că nu înregistrasem nimic pe bandă... mi-am dat seama că de fapt zeii jurnalismului nu fuseseră cu mine. Ghinion, cum ar zice d-nul Președinte! Noroc că îmi notasem niște chestii pe foile pe care le căram după mine și m-a ajutat și memoria. Nu poți să-l faci ca un interviu? Na belea! Asta e! Îl scrii oricum! Materialul - retușat la modul grav de către d-na Rusu - a apărut într-un număr din ziarul Monitorul de Brăila cu semnătura mea. Îl găsiți pe la biblioteca din oraș, e printr-un număr din iulie dacă nu mă înșeală memoria.

La un moment dat, în timp ce discutam - d-nul Dragomir vorbea mai mult decât îl întrebam eu! - văzând că situația cam băltește zic: știi, amice, pe mine m-au trimis ăștia să scot un material despre omul Marian Dragomir. Dă și tu niște informații despre viața ta personală. Parcă lucram la Libertatea sau Cancan în vremea aia: bagă și tu indiscreții să am ce scrie. Imediat și-a dat seama cu cine are de-a face! Cât de prost e ăsta! N-a realizat nici în clipa de față de ce se află el aici! Și, neîntrebat, a început să vorbească despre ferma de porci a lui Caruz. S-a plâns că el nu poate face mare lucru în cazul ăsta fiindcă nu se poate băga peste comisarii Gărzii de Mediu. (voiam să-l întreb: Nu-s în subordinea ta, amice? Doar că... eram trimis să fac un material prietenos... recunosc că nu m-am comportat ca un profesionist, dar acceptând sarcina cu pricina, fără să fac o documentare prealabilă, am făcut un gest de neprofesionist, deci... o scăpare în plus...) Și că nu prea are autoritate în instituția pe care o cârmuiește întrucât conducerea adevărată se află la Galați, la Brăila nefiind decât un fel de sucursală. Îmi dădea impresia că el vrea să fie bine, dar i se pun bețe-n roate. El chiar vrea să-i închidă ferma puturoasă lui Caruz, dar are atât de multe obstacole cu care să se lupte care-l copleșesc pur și simplu. Aproape că mi se făcuse milă.

Am observat recent că s-au umplut panourile orașului cu chipul său! Se pare că vecinul Simionescu nu mai vrea să fie primar după ce a dat cu subsemnatul la DNA. Privind ideile promovate pe panouri aș avea următoarele nelămuriri:

1. din ce bani va susține after-school-ul în cazul familiilor sărace?

2. parcări moderne înseamnă alte dungi pe asfalt sau chiar se pregătește să construiască pe bune ceva? fiindcă din imaginile asociate eu nu văd altceva! pare că rămânem la modernele dungi pe asfalt! poate nu văd eu bine!

3. care alte investiții? fiindcă imaginea asociată cu vorbele astea este una de la Yazaki; iar Yazaki deja a făcut investiția. ce, vrea să se laude cu o investiție deja făcută?
Acum ceva zile în cutia poștală am găsit și un pliant al distinsului domn. Zic să fiu blând cu proiectul de campanie. Sunt multe promisiuni, dar la nivelul imaginilor - cu mici scăpări - ideea poate fi considerată bună (PR-iștii și-au făcut treaba):

Cică: proiectul lui:

Și apare asta:
1. Ce avem noi aici? O poză în care se vede o icoană! Deci omul e creștin. Credincios. Gata, șefu'! M-ai convins să nu te votez. Fiindcă asta e pusă acolo doar de fațadă. Nu dai doi bani pe credință. D-zeul tău este câștigarea acestor alegeri! Credința înseamnă altceva. Nu fățărnicie ieftină! Și ostentativ scoasă la vedere!

2. Dacă aș fi copilul lui și aș ajunge la vârsta la care aș putea să înțeleg lucrurile într-un mod critic i-aș reaminti în fiecare zi a vieții lui ce jigodie politică a fost/este. Știi tată ce mizerie ai făcut tu în campania electorală din anul 2016? Aș pune întrebarea asta în fiecare zi! Chiar de m-aș muta în altă parte a lumii, l-aș suna zilnic să-l întreb de sănătate și să-i reamintesc că s-a folosit de propriul copil ca de o trambulină electorală!!! În fiecare zi!
Copiii dânsului or să facă facultate la „Brâncoveanu” sau la „Dunărea de Jos” în oraș la noi? Sau la București? Sau poate în străinătate? Că-mi spune că el vrea să construiască un oraș în care să trăiască frumos copiii lui!

3. Se lăuda și-n 2009 că el a lucrat în privat. Ba chiar atunci mi-a zis că-i cam lipsește modul în care se fac lucrurile în privat! Serios! Doar că în pliantul ăsta în care pune icoane nu spune exact la care privați a muncit! De ce, domnu' Dragomir? Vă e rușine?! Cum se numesc firmele la care ați lucrat?! Și câte contracte cu statul român au/au avut?! Că instituțiile pe unde ați fost văd că le amintiți fără rețineri! De ce țineți secrete firmele la care ați lucrat?! Găsim cumva scheleți în dulapurile de pe-acolo? Întreb și eu!

4. Și ca să închei: dacă tot se laudă că s-a descurcat așa de bine în mediul privat... de ce n-a rămas acolo?! Că la stat salariile nu-s așa impresionante! Ah, pensii speciale? Dacă vrea să le facă viața ușoară copiilor lui... eu zic să rămână în privat! Ce? Vrea să-mi facă mie bine?! Oh, da... vrea fără niciun dubiu, dar să vezi că or să-i pună alții bețe-n roate: sistemul de vot, birocrația, necooperarea celor de la Galați, lipsa fondurilor, Cosiliul Local, Consiliul Județean și în general oamenii răi care pun bețe-n roate oamenilor buni și creștini ca el.

Doamne ajută!