duminică, 29 iunie 2014

Subtitrare - Spider Lilies

Se spune că fiecare tatuaj are poveste sa. Un artist trebuie să cunoască această poveste, dar nu o poate spune!
Dacă nu dormi începi să confunzi iluzia cu realitatea...

De acum nu mai am nicio altă soluţie! O să trăiesc doar în lumea virtuală, aşteptându-te zi şi noapte...

Din păcate, Takeko adolescentă pare mult mai bătrână decât Takeko la maturitate.
Filmul e realizat undeva prin 2006 şi lansat la începutul lui 2007. Pe atunci Microsoft încă era într-o poziţie dominantă şi Windows XP era cel mai important sistem de operare al lor. Ah, şi telemobilele cu clăpiţă erau o mare şmecherie. Deşi nu ştiu dacă la fel stăteau lucrurile şi când Jade era micuţă şi umbla cu peruca ei verde pe stradă...

Dacă vreţi să vedeţi filmul Ci Qing - Spider Lilies - aveţi subtitrări în limba română mai jos:


luni, 23 iunie 2014

marți, 17 iunie 2014

Amintiri din copilăria de suporter

De fiecare dată când aud huiduit în tribună (la televizor mai ales în ultima vreme) îmi aduc aminte de momentele în care fiind băiet stadioane cutreieram şi mă aşezam adesea cu fundul pe spătarul scaunului - de se luam moşii de mine să şed frumos ca toată populaţia care şi-a adus ziar de acasă.

Aveam 10-12 ani pe atunci, echipa locală se numea Dacia Unirea Brăila şi juca în Divizia C, învingând câteodată cu 8/9-0 contracandidate de care n-a auzit nimeni. Mă duceam singur la stadion - nu-i înţelegeam pe ăia care mă târau după ei ca să-i cumpere lu' mă-sa pâine! luaţi-vă, în plm, fraţilor, un câine şi ăla e credincios ca un creştin cu frica lui D-zeu - că era aproape şi eu eram deja iniţiat... fusesem de câteva ori cu prietenii... apoi, când ştiam că e meci, nu aşteptam să aduc oastea cea mare... mă duceam singur!

Îmi amintesc şi acum de senzaţia aia de copil cu teamă de înălţimi când am păşit prima dată pe poata din faţă a Stadionului Municipal din Brăila. În faţă erau ăia care se chinuiau acolo să ducă mingea dintr-o parte în alta a terenului... dar eu nu prea puteam să fiu atent că îmi era teamă să nu calc pe undeva aiurea şi să nu ajung bilă de bowling. Cu timpul m-am obişnuit...

Noaptea trecută, Germania lui Thomas Muller a bătut - cu suportul grav al arbitrului - Portugalia lui Cristiano Ronaldo. Probabil, cavalerul fluierului a fost intimidat de prezenţa lui madam Merkel în tribune şi a acordat 11 metri (cel puţin discutabil) doar Germaniei... că dincolo atacul întârziat era perfect regulamentar când Portugalia nu trebuie să-şi salveze nici măcar onoarea! Dă-i în mă-sa că-s periculoşi. Lasă-l pe Cristiano - care am înţeles că trebuie să facă striptease pe teren înainte de a executa o lovită liberă ca să vadă gagicile şi gheii din tribună ce mândreţe de băiat avem în prim plan... altfel freza nu  e de ajuns! - să prindă puţină vlagă dată de adrenalină - că altfel  părea aşa de sleit de statul la pomană în soarele brazilian că nici să protesteze covingător n-a putut, remarcându-se fotbalistic printr-un dans şi un şut în zid - şi devenea periculos.

Acum înţelege-ţi de ce sunt brazilienii aşa de buni fotbalişti? În plm, priviţi ce condiţii au ăştia... meci de meci.

Şi aşa mi-am amintit eu de copilăria de "suporter". Cum spuneam, aveam vreo 10-12 ani... şi mă găseam în tribuna I a Municipalului. La un moment dat arbitrul - ca un veritabil muist - a dat penalti echipei adverse. Linişte în tribune, eu întreb: Penalti?... aşa părea... linişte totală. Bă, cine deschide corul de huiduieli?! Şi se ridică ăla micu'  de (probabil) 11 ani şi bagă din toţi bojocii un UUUUUUUUUUUĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! A urmat un moment de confuzie! Am fost şocat de mine şi mi-era să nu devin penibil. Era tot linişte! Clipa aia a ducat ceva şi m-am scoborât la loc în scaun să mă fac mic cât un punct trasat cu creinul pe hârtie, să nu mă zărească vreunul... Dar în urma mea toată lumea a început corul de fluerături şi huiduieli. M-am liniştit şi m-am aruncat şi eu în gloată.

Senzaţia aia că eşti prea devreme, contra timp... Toată viaţa am fost cam prea târziu... în urmă. Atunci am fost eu cel dintâi. A fost ciudat.

Acum nu mă mai duc pe stadion. Am crescut. Nu mai sunt aşa entuziast. Nu-mi mai pasă.

duminică, 15 iunie 2014

Cum să creezi o arhivă .rar cu parolă

Dacă există vreun împiedicat tehnologic - care abia s-a trezit din era evului mediu tehnologic cumpărându-şi un calculator - trebuie să ştie că înainte de a urma acest tutorial să instaleze dreacu' programul WinRar! Îl găseşte pe net: se descarcă repede şi se instalează cu câteva click-uri pe butonul Next.

Eu am să fac demostraţia pe un director, dar la fel de bine se poate întâmpla această magie şi asupra unui fişier de orice natură. În acest mod te asiguri că nu toată lumea se va uita la scrierile tale (poate scrii un roman secret despre comunism şi nu vrei să afle nimeni), la pozele pe care le faci sau la filmele cu tine şi cu amanta/amantul ca să o/îl poţi şantaja când va fi cazul.

Dacă aveţi instalat WinRar, căutaţi folderul sau fişierul pe care doriţi să-l arhivaţi şi daţi click dreapta pe el:

Aşa cum se poate observa mai sus, se alege opţiunea Add to archive... - acţiune ce va duce la deschiderea ferestrei de mai jos:

Sus la câmpul Archive Name, dând click pe butonul Browse... puteţi alege unde anume va fi salvată arhiva şi evident denumirea acesteia. Câmpul Archiving options permite userului să aleagă o sumă de modalităţi de salvare a fişierului .rar (în cazul de mai sus am ales să creăm o arhivă "cu lacăt pe ea" şi care va permite recuperarea datelor prin intermediul unei tabele, dar mai există şi posibilitatea de a şterge fişierul sau directorul ce se doreşte a fi arhivat după ce a procesul se încheie - nu e întotdeauna o variantă comodă mai ales dacă a fost setată o parolă greu de memorat... în plus, puteţi citi şi singuri care sunt opţiunile de care mai dispuneţi).

Pentru a seta o parolă pentru arhivă alegeţi opţiunea "Set password..."; veţi avea de-a face cu fereastra de mai jos:

De aici lucrurile or să meargă foarte simplu. Tastaţi parola şi retastaţi-o în cele două câmpuri aferente - ca atunci când v-aţi creat cont de e-mail sau Facebook. Puteţi să alegeţi să criptaţi numele fişierului sau nu... şi click pe opţiunea Ok. În funcţie de cât de imens e directorul veţi avea de aşteptat până când se va termina întreg procesul de arhivare. După asta o să aveţi un fişier .rar pe care să îl salvaţi în cele mai bizare locuri, ca să fie nu doar protejat de parolă, ci şi greu de găsit... fizic.

vineri, 6 iunie 2014

Cum să scapi de ban pă omegle

În mod normal aş fi scris despre şansele ca să avem în finala masculină de la Roland Garros şi anul acesta pe cei doi atleţi desăvărşiţi ai tenisului, Nole şi Rafa, adică încă un meci din lungul şir al celei mai mari rivalităţi din lumea sportului alb. Dar când am văzut că Acces Direct şi-a făcut tricou cu Simona Halep şi toată lumea trimite mesaje de susţinere pentru o fată despre care ieri nu ştia mai nimic am zis să mă depărtez că pute! Pute a ipocrizie!

Oricum cred că Maria Sharapova o să piardă primul set (aşa cum s-a întâmplat în multe meciuri de la acest turneu şi chiar şi în finala de la Stuttgart), după care o să înceapă să strige din ce în ce mai tare, o să meargă mai des la prelată să se roage la zeii tenisului, o să lovească cu racheta şi mai grozav şi mai fără milă în gămălia aia gălbui-verzuie şi o să găsească mai repede linii terenului şi adversara care până atunci părea că face totul cum trebuie să se piardă şi să nu mai găsească soluţii. Deci bănuiesc că Simona Halep o să piardă.

Nu mă înţelegeţi greşit: mi-ar plăcea să câştige. Nu sunt neapărat un fan al ei (dacă joacă cu Aga Radwanska ţin cu poloneza şi mi-aş fi dorit să văd mai mult în turneu scurta urmată de lob executate impecabil şi inteligent de către Aga), dar acum mi-aş dori să ia trofeul pe care l-a câştgat la junioare!

De cealaltă parte, Nole are un meci complicat cu Ernests Gulbis. O apariţie inedită, l-a bătut clar pe Roger Federer, Gulbis îi poate bloca drumul către visul de a-şi trece în cont măcar o dată trofeul din praful parizian. Oricât de serios o să fie Djokovic - şi până acum a fost (doar cu Raonic era să scape ultimul set din braţe) - o să-i fie greu să joace împotriva unui ins imprevizibil şi talentat... care n-are absolut nimic de pierdut.

Rafa are de-a face cu un vechi cunoscut - bătrânul Murray. Ştie că-l poate bate, dar Andy nu se predă uşor. Şi o să-i întoarcă înapoi câte mingi o să fie capabil...

M-am luat cu tenisul şi nu v-am spus de fapt cum se scapă de ban pe omegle. Simplu:

1. ştergeţi istoricul din browser. Eu folosesc CCleaner - care face curăţenie nu doar în browser, ci pe întreg HDD-ul;

2. restartaţi modemul. Folosesc ca provider Romtelecom... la mine metoda a mers de mai multe ori! Deci încercaţi şi voi! :)