miercuri, 19 februarie 2014

Aura boreală

Am asistat, nu de mult, afişând o mutră sceptică, la un discurs care voia să mă convingă de faptul că unii indivizi (pictorii) din trecut au intuit sau chiar ştiau că oamenii deţin aură. Nu au nevoie să-şi cumpere aşa ceva, întrucât fiecare corp are un câmp electromagnetic... şi s-au făcut poze speciale cu aura ipochimenilor de diferite speţe. Un fel de Extratereştrii antici ai lumii parapsihopatetice. Adică icoane, sfinţi... până la Fecioara Sfântă, care era reprezentată nu ştiu pe unde într-o baie de lumină. Deci, pe scurt, câmp electromagnetic = aură... şi cei din trecut erau mai deştepţi decât noi cei care ştim fizică cuantică. Sau măcar la fel de deştepţi.

Eu încerc să merg pe mâna unui raţionament mai simplu. Aţi citit Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco? Nu? Nici nu vi-l recomand dacă nu aveţi răbdare şi cunoştinţe temeinice de istorie! Acolo personajul principal găseşte un fel de bilet care deţine, în opinia sa, un mesaj secret al templierilor. Şi porneşte într-o călătorie complicată şi complexă prin toată istoria umanităţii căutând persoanele la care ar fi trebuit să ajungă biletul... Şi vine la sfârşit soţia lui şi face şi dânsa propria "cercetare" asupra bucăţii de hârtie şi concluzia ei este: Nu-i, bre, decât o simplă listă de cumpărături a unei gospodine din trecut! Simplu şi eficient...

Sfinţii sunt persoane care au har, speciale. Luminate am putea spune (la cap şi la suflet). Sunteţi de acord, nu? Prin urmare, cum ar fi putut să fie pictaţi pentru a se distinge faţă de oamenii obişnuiţi? Păi, le punem o aură... o chestie luminată în jurul scăfârliei. Simbolic! Ca să se distingă în poza de grup. Nu e mai corectă explicaţia mea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu