joi, 27 februarie 2014

miercuri, 26 februarie 2014

Primul şi singurul meu joc pe televizor

Uitaţi ce am găsit în magazia de lemne. E jocul meu pe televizor. Nu aveam un "Terminator" ca toată lumea. Al meu se numea Kyoto... S-a futut în timp ce jucam Mario. Am încercat să folosesc butonul Reset şi doar s-a mai albit puţin ecranul, imaginea a rămas la fel. Atunci am continuat să joc. Când am apăsat din nou Reset îmi apăreau secvenţa de 0 şi 1 pe ecran. Am încercat altă "disketă"... La fel. Şi uite în ce hal a ajuns:


Intrări joystick-uri şi pistolul de împuşcat raţe şi nori zburători (ce enervant era câinele ăla care râdea când ratai!); şi astea erau diferite faţă de "Terminator" (aveam 9 pini pentru joystick-uri):


Intrări pentru conectori audio-video, cel de la transformator şi cel care se conecta de fapt cu TV-ul:


Şi mai de aproape aceeaşi idee ca mai sus:

marți, 25 februarie 2014

Mărturie (un fel de P.D.J.)

Citeam oarecum cu invidie în Istoria presei lui Pamfil Şeicaru despre generaţia tinerilor din perioada interbelică adunându-se în cârciumi şi făcând politică. Socializau şi aveau idei, susţineau doctrine... luptau pentru anumite lucruri. Şi am presupus că îmi lipseau treburile astea. Că sunt străine de mine şi că mi le doresc! Am presupus chiar că generaţiei tinere îi lipseşte o idee în care să creadă... ceva!

Şi recent a apărut Roşia Montană. M-a lăsat indiferent. Pentru că aveam impresia că oricât de bine intenţionaţi ar fi tinerii sunt exploataţi politic de unii sau alţii. Şi liderilor li se plăteau bani grei ca să se ţină de cauză. Plus că era şi partea adversă care nu dorea „decât să muncească”.

A fost la un moment dat protestul anti-Băsescu. Şi mi s-a părut haotic şi fără sens ca unii să strige despre taxa auto, iar alţii despre pensii. Nimeni nu ştia ce voia de fapt. Şi devenise la modă. Până a biruit generalul ger.
Am văzut „maidanezii” ucrainieni. Şi apoi plânsul blond cu împletitură tradiţională-chic. Şi am zâmbit. Ba chiar i-am maimuţărit scheunatul.

Azi, dacă vrei să susţii o cauză, trebuie să fii înregimentat politic. Idealismul nu ţine de foame.

Multe din astea sunt doar justificări. Pe mine mă lasă indiferent lumea asta din multe puncte de vedere. Nu mă regăsesc în trăiri aşa zis fireşti... am citit despre un astfel de personaj în Pythia lui Cristian Tudor Popescu. Dar nici acolo nu m-am regăsit până la capăt. Iubesc computerul nu zic nu... dar uneori şi el mă dezamăgeşte tare... pentru că a devenit un instrument care-mi poate mânca timpul inutil.

Eu sunt un artist. Ca acel marinar din filmul The Curious Case of Benjamin Button (până ieri îl confundam cu Lt. Dan din Forrest Gump). Care-i arta mea? Nu ştiu exact. Ştiu doar că sunt artist...

Chiar dacă sunt copilul mijlociu al istorie, crescut şi educat de societate şi mass-media să cred că într-o zi am să ajung cineva (aşa cum scria Palahniuk în Fight Club)... şi mi-am dat seama la un moment dat că asta nu o să se întâmple, n-o să vreau să dărâm nimic din temelii. Pentru că simt că nu am puterea să dau peste cap lumea. Şi că nici nu merită. Ea nu vrea să se schimbe oricum.

Şi în definitiv... nici nu-mi pasă! Sunt egoist. Şi nu-mi doresc decât foarte puţine chestii... care îmi aduc bucurii şi relaxare. În rest, ştiu că sunt afectat de deciziile la nivel înalt, dar nu mă regăsesc în nicio mulţime. Dorinţele mele sunt străine celorlalţi...

luni, 24 februarie 2014

Dilemă

Care va să zică astăzi este Dragobetele... şi uitaţi ce dilemă am:



Ce naiba a vrut să comunice scriitorul... poetul... eul liric?? Dacă este vreun cititor luminat pe fază să lase un mesaj! Va câştiga o porţie de respect din partea mea şi nu va mai fi nevoit să-mi cumpere respectul...

duminică, 23 februarie 2014

lucica, hotărăşte-te! Era franţa sau italia?

P.S. Vedeţi ce probleme am şi eu. Mă interesează coerenţa în comunicare a celor care nu au bani să-şi plătească anunţurile când piaţa de capital se duce în cap cu 50%, iar specialiştii ne îndeamnă să băgăm banii la saltea; nu ştim dacă Cioacă este sau nu criminalul diabolic; nu ştim dacă Ucraina se stabilzează ori ba; sau nu ştim care e fluctuaţia bitcoins pe internet... Să vedeţi totuşi ce dilemă am pregătit pentru ziua de mâine! Merită aşteptarea!

sâmbătă, 22 februarie 2014

Bă ejnebun (2)?

În ziua de azi, ca să exişti pe facebook trebuie să:

1. încarci poze cu odrasla proprie;

2. încarci poze de la nuntă şi botez;

3. ai un nume şucar la cont (pe sistemul Schengen).

Dar asta le întrece pe toate:

 
Şi vedeţi "lui" nu are apostrof... cum scriu toţi cretinauţii... şi nici Briliantu nu are! E precum numele propriu al insului care o deţine pe insă. Nu e a briliantului... ci a lui Briliantu. Dacă mai pui şi Shakalitza arată sublim!

vineri, 21 februarie 2014

Cu mutră de borfaş

Vreţi confort? Mergeţi cu maşina personală sau luaţi taxiul! Aici plătim toţi la fel pentru aceleaşi condiţii mizere. Nu-mi mai atrage atenţia "simbolic" cu nesimţire că m-am prins din prima! Trebuia să te prinzi şi matale că NU! Resemnează-te!
Nici nu te-a preocupat motivul pentru care aş putea să fac asta... poate am şi eu problemele mele... dar nu... povestea din clasa a doua se aplică peste tot standard. Dar văd energie de vocifecat clişee aveţi cât cuprinde.

joi, 20 februarie 2014

Vedete de hârtie

În ţara noastră pentru a primi o simplă hârtie de la vreo instituţie publică trebuie să faci dovada că tu chiar îţi doreşti acea hârtie! Să te lupţi cu aşteptarea şi să faci o excursie pe la toate ghişeele - nu-i vorba cică face bine la sănătate!

miercuri, 19 februarie 2014

Aura boreală

Am asistat, nu de mult, afişând o mutră sceptică, la un discurs care voia să mă convingă de faptul că unii indivizi (pictorii) din trecut au intuit sau chiar ştiau că oamenii deţin aură. Nu au nevoie să-şi cumpere aşa ceva, întrucât fiecare corp are un câmp electromagnetic... şi s-au făcut poze speciale cu aura ipochimenilor de diferite speţe. Un fel de Extratereştrii antici ai lumii parapsihopatetice. Adică icoane, sfinţi... până la Fecioara Sfântă, care era reprezentată nu ştiu pe unde într-o baie de lumină. Deci, pe scurt, câmp electromagnetic = aură... şi cei din trecut erau mai deştepţi decât noi cei care ştim fizică cuantică. Sau măcar la fel de deştepţi.

Eu încerc să merg pe mâna unui raţionament mai simplu. Aţi citit Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco? Nu? Nici nu vi-l recomand dacă nu aveţi răbdare şi cunoştinţe temeinice de istorie! Acolo personajul principal găseşte un fel de bilet care deţine, în opinia sa, un mesaj secret al templierilor. Şi porneşte într-o călătorie complicată şi complexă prin toată istoria umanităţii căutând persoanele la care ar fi trebuit să ajungă biletul... Şi vine la sfârşit soţia lui şi face şi dânsa propria "cercetare" asupra bucăţii de hârtie şi concluzia ei este: Nu-i, bre, decât o simplă listă de cumpărături a unei gospodine din trecut! Simplu şi eficient...

Sfinţii sunt persoane care au har, speciale. Luminate am putea spune (la cap şi la suflet). Sunteţi de acord, nu? Prin urmare, cum ar fi putut să fie pictaţi pentru a se distinge faţă de oamenii obişnuiţi? Păi, le punem o aură... o chestie luminată în jurul scăfârliei. Simbolic! Ca să se distingă în poza de grup. Nu e mai corectă explicaţia mea?

marți, 18 februarie 2014

Lesă wireless

Aţi văzut filmul Father of Invention? Nu? Nici nu trebuie neapărat pentru a înţelege postarea asta!

Personajul interpretat de Kevin Spacey e un individ care combină invenţii deja existente creând ceva nou şi, spune el, util. Întrucât consideră că e importantă siguranţa copiilor propute realizarea unei lese wireless... care să arate locul exact unde se găseşte pruncul, dar să fie şi ca un dispozitiv gen ceas Ben 10, care să distreze puiul de om (muzică, jocuri, chestii etc.).

Mă gândeam că mulţi copii, de diferite vârste, deja poartă la ei astfel de lese wireless... şi părintele care controlează internetul le poartă de grijă. Nu credeţi? Deşi când utilă chestia... nu pare să funcţioneze!

Şi cum ajunge să se vândă astfel de chestii? Cu discursuri emoţionante despre rătăcirea omului faţă de semenii lui, faţă de familie, faţă de fiică...

luni, 17 februarie 2014

Războiul Clonelor lui Mihai Bendeac (specii de cretinauţi)

Îl ştiţi pe Mihai Bendeac... tipul ăla care imită caricaturi de oameni pentru că nu are umor ca să creeze el personaje comice - inspirate din viaţa reală... dar pesonaje totuşi, nu imitaţii. Ei bine, netul e încărcat de conturi false, în fapt clone ale lui Mihai Bendeac! Un fel de Războiul Clonelor lui Mihai Bendeac!

Inşi care nu au umor la rândul lor - fiind nişte copii ale unei copii - se dau drept ipochimeni deja comici şi le repetă clişeele crezând că uite ce mare glumă au spus dânşii... Dacă vrei să râzi de anumiţi oameni te duci direct la sursă! N-are sens să te uiţi la clonele lui Mihai Bendeac!

Personaje precum:


Sau:

duminică, 16 februarie 2014

Proiect moca (5)!

Ştiu că sunteţi proşti şi leneşi sau Ponta, Mang ori Kovesi. Aşa că na d-acia!

P.S. Mulţumim din nou pentru găzduirea de fişiere pe contul dânsei lui Katy.

P.P.S. Contribuţia la acest proiect a fost totală. De la căutatul surselor, tradus din engleză în română, parafrazări şi aşezare în pagină... totul a fost făcut de mine. Şi a fost complicat şi stresant. Dar şi interesant pentru că aşa afli lucruri noi. Dacă e să mă întrebaţi pe mine structura proiectului ar trebui să fie alta, iar unele informaţii ar trebui să lipsească cu desăvârşire. Dar profii au fixurile lor, iar eu nu pot să mă lupt cu sistemul! E plagiat pentru că ultimul capitol mi se pare că ar fi fost bine să lipsească... aşa că am copiat şi eu direct de pe un site... capitolul întreg! Dar nu numai de asta.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Proiect moca (4)!

Ştiu că sunteţi proşti şi leneşi sau Ponta, Mang ori Kovesi!
P.S. Mulţumim din nou pentru găzduirea fişierelor pe contul dânsei lui Katy.

P.P.S. Contribuţia mea la acest proiect a fost destul de însemnată: în sensul că am luat mai multe materiale de pe net şi le-am lipit laolaltă într-un proiect omogen. Şi să ştiţi că treaba nu e aşa uşoară precum pare. Că trebuie să aşezi lucrurile ca să se potrivească în pagină!

vineri, 14 februarie 2014

Proiect moca (3)!

Ştiu că sunteţi proşti şi leneşi sau Ponta, Mang ori Kovesi!
P.S. Mulţumim din nou pentru găzduirea fişierelor lui Katy!

P.P.S. Contribuţia mea la acest proiect a fost majoră! Adică, e făcut de mine cap-coadă prin lipirea laolaltă a unor bucăţi de materiale de pe internet! Plus anumite reformulări...

joi, 13 februarie 2014

Proiect moca (2)!

Ştiu că sunteţi proşti sau leneşi sau Ponta, Mang ori Kovesi!
P.S. Mulţumim lui Katy pentru găzduire de fişiere pe contul dânsei.

P.P.S. Contribuţia mea la acest proiect este iarăşi minoră... în sensul că doar am aşezat un text în pagină, fără să-mi pese de ceea ce scrie în interior său!

miercuri, 12 februarie 2014

Proiect moca!

Ştiu că sunteţi leneşi şi proşti sau Ponta, Mang ori Kovesi!
P.S. Mulţumim încă o dată lui Katy că ne găzduieşte fişierele pe contul ei.

P.P.S. Contribuţia mea la acest proiect este una minoră. Nu am făcut decât să pun diacritice... acolo unde textul avea sens!

marți, 11 februarie 2014

deconectat



realitatea ne pare o mâncare râncedă
o supă searbădă pe care o înghiţim de nevoie
plănuind în secret să evadăm

suntem la fel
vânători de defecte
oglinzi cu măşti şi perversiune
vrem să glumim căutând nemurirea
sportul nostru extrem este reţeaua
cele mai tari senzaţii se găsesc aici
suntem siguri pe click
plănuim să exploatăm bitcoins
pare ecologic
nu ne credem exploataţi
ci salvaţi din braţele singurătăţii
ne spânzutăm de circuite şi povestim diavolului
cât de fericiţi putem fi
câte vise are anonimul ăsta
câte fantome îi calcă pragul
câte aşteptări
suntem detectivi doar cât să ne acoperim urmele
suntem la fel
impresionaţi de pericole
animale bolnave rătăcite în jungla informaţiilor
eronate
drumul către afară îl mai găsesc puţini

suntem la fel
când punem pixul jos

luni, 10 februarie 2014

(fără titlu)



gestul de implorare
s-a aşezat cuminte pe scaun
curând îşi va lua bagajele şi se va
pierde în ceaţă
precum chipurile
cuvintele
literele
şi se prefac în foc
închisoarea nu e decât un refugiu
toată viaţa ai fugit de colo-colo
aşteptând trenul în care
cineva să-ţi ofere ţigara
care să-ţi aprindă suflarea
să te sufoce
ca o sinucidere
ca un vis...
ca un război mondial.

duminică, 9 februarie 2014

Nu sunt PR-ul nimănui

După ce ai clocit un film de desene animate cu umor zero - făcut după copia unui banc sec - şi îmi spui că singurul tău merit este munca (ce-i drept, grea) pe care ai depus-o cu detaliile tehnice (însemnând să faci personajele să-şi mişte buzele în ton cu sunetul şi să mai dea anemic din labele superioare), ei bine, după asta nu mă pune pe mine să mă abonez la prostiile tale de pe net şi să fac propagandă ideii tale stupide, spamându-mi lista de prieteni.

Că nu sunt PR-ul tău, meştere!

Nu toţi pot fi celebri. Pentru că nimeni nu ar mai fi în felul acesta.

P.S. dacă propunerea ta vine în felul următor: Am produsul cutare (film, text etc.) şi sunt dispus să investesc suma asta pentru a-l promova... atunci alta este discuţia!

sâmbătă, 8 februarie 2014

Desculţă

Când eram mic - la grădiniţă - educatoarea ne-a spus că fiecare floare are o zână protectoare. Iar eu am crezut că asta chiar este de-adevăratelea!

În toamna lui 2010 am găsit asta la linia de tramvai - în staţie:



sau:

P.S. Dacă vreo Cenuşăreasă zână se uită cu speranţă pe acest blog atunci o anunţ că încălţămintea nu e la mine! Pantoful s-a rătăcit definitiv...

miercuri, 5 februarie 2014

Cum să creezi un stick USB bootabil

1. Descărcaţi programul care poartă denumirea Universal USB Installer. E folosit pentru a crea în general stick-uri bootabile pentru distribuţiile Linux cele mai importante. Dar are opţiuni şi pentru crearea unui stick UBS bootabil cu Windows 7 sau 8!

2. Rulaţi progeamul. Nu e nevoie să fie instalat nimic! Sunteţi întâmpinaţi de o fereastră care vă cere să fiţi de acord cu termenii de folosire a acestui software. Click pe Agree.


3. Aşa cum scrie şi în fereastră: se alege distribuţia Linux pe care o veţi folosi în continuare de pe stick (sau Installer-ul Windows 7/8) - Step 1; urmează să fie folosit fişierul imagine (.iso) extras de pe un CD/DVD bootabil sau descărcat de pe internet (Step 2);se alege litera unităţii USB (care se găseşte deja într-un port USB!) - Step 3; şi - dacă e cazul - se atribui dimensiunea nişte Megaocteţi pentru eventuale modificări ulterioare (Step 4).

4. După ce sunt îndeplinite toate condiţiile necesare se face click pe Create. Şi se aprinde o ţigară pentru că - în funcţie de cât de rapid e computerul - procesul o să dureze. Răbdare!

marți, 4 februarie 2014

Cum să extragi un .iso de pe un CD/DVD bootabil

1. Dacă nu v-aţi prins deja (pentru că am mai scris despre lucruri asemănătoare) descărcaţi şi instalaţi ImgBurn. E gratuit şi bun la multe.

2. Introduceţi CD/DVD-ul bootabil în unitatea aferentă!

3. Rulaţi (ştiu că vă gândiţi deja la jointuri, dar nu!) programul indicat la pasul 1.


4. Alegeţi opţiunea Create image file from disc. Se va deschide o fereastră asemănătoare cu aceea de mai jos:


5. Trebuie selectată destinaţia unde va fi salvat fişierul .iso (click pe simbolul lupă de la categoria Destination), iar apoi click pe simbolul care indică - destul de sugestiv - acţiunea de transfer a conţinutului discului optic pe HDD.

P.S. Având pe HDD fişierul .iso veţi putea crea câte CD/DVD-uri bootabile doriţi. Fără număr!

luni, 3 februarie 2014

Cum să creezi un CD/DVD bootabil

1. Descărcaţi şi instalaţi programul ImgBurn.

2. Deschideţi aplicaţia:





3. Să vă mai spun să aveţi introdus în unitatea optică CD/DVD-ul? Sper că nu! Să vă mai spun, de asemenea, că trebuie să aveţi pe computer un fişier tip imagine (.iso, .daa etc.) cu sistemul de operare pe care doriţi să-l puneţi pe CD/DVD? Iarăşi sper că nu e cazul!

4. Alegeţi Write image file to disc. Se deschide fereastra:


5. La secţiunea Source - veţi selecta fişierul imagine (de regulă, .iso) navingând către acesta cu ajutorul ferestrei care se va deschide după ce daţi click pe simbolul lupă. Alegeţi viteza cu care va fi scris discul optic (la Settings - Write Speed). Când sunteţi mulţumit cu alegerile făcute, click pe acea pictogramă care indică faptul că imaginea va fi scrisă pe disc. Şi asta a cam fost tot! Simplu, nu?


P.S. Programul mai are o fereastră care indică starea, fereastră pe care nu am exemplificat-o aici. Asta pentru că dacă nu ştiţi în anul de graţie 2014 cum se crează un disc bootabil (nu e nicio ruşine asta!)... mă îndoiesc că vreţi să înţelegeţi ce scrie acolo! Şi oricum nu e foarte important!