sâmbătă, 18 august 2012

Apocalipsa de inspirație - 2012: Ice Age

Există printre noi semeni (altminteri respectabili) care, având înclinația către cele casnice, în speță bucătăria după rețete deja celebre, simt la un moment dat nevoia să schimbe boneta și șorțul cu papionul lui Scorsese. Anvergura specifică lui Patapievici pe care ți-o procură distinsul sugrumător (care sufocă grav orice urmă de imaginație) e de inspirație divină și deja te simți chemat către îmbogățirea artei cinematografice de la nivel mondial.

Este prin urmare de la sine înțeles că nu te poți ocupa de drama unui tinichigiu care are parte de o viață mult prea interesantă față de aspirațiile lui sau de un tractorist singuratic cu un fiu autist, locuitor la marginea deșertului... care ascultă noaptea cu bucurie cântecul fiarelor sălbatice. Nu! Tu ești mai presus de acestă mojicie, această banalitate, acest lucru comun, acest tragic de duzină... Omul de rând nu te poate înțelege. Tu tinzi către eternitate, către un subiect etern. Nu contează că orizontul nu se zărește din cauza faptului că e acoperit de cei care înaintea ta s-au ocupat de același lucru. Tu te bagi ca bizonul cu capul înainte dorind să abordezi cu propriile forțe (era să scriu coarne) APOCALIPSA.

De fapt, probabil că nu te-ai prins că mayașii au făcut o glumă atunci în trecut și că 2012 e un sfârșit fals, dar privind precum Băsescu în paharul cu whisky observi gheața și înainte să vomiți apuci să notezi pe hârtie: 2012, epoca de gheață.

Apoi, iei o familie de intelectuali - el, american care pare că se ocupă de cercetare - ea - o ființă urâtă și acră care lucrează la Casa Albă pentru președintele Statelor Unite... și doi copii. O ea... și un el. Părintele e mai mult preocupat de slujbă decât de fiică - cum se putea altfel? De câte ori nu ați văzut asta?

Bineînțeles, nelipsita catastrofă își face apariția când cei patru sunt despărțiți sau sunt pe cale să-și ia rămas bun unii de la alții. Pentru că adolescenții trebuie să plece, iar tatăl... e așa de imprudent că nu are vreme nici măcar pentru un rămas bun. Trist și plictisitor până la lacrimi.

Și urmează goana printre ghețuri după recuperarea membrilor familiei. Nu-i pasă nimănui că trei dintre membrii ei trec prin câteva accidente cu diverse vehicule - fie ele de teren sau aeriene - asta creează suspansul! Tatăl are la un moment dat probleme de moralitate: sunt unii pe drumuri care tremură de frig... dar totul se rezolvă cu o banchiză în cap! Soarta! Același tată... salvează un alt individ în casa căruia intra să fure (ca să fim sinceri împrumuta! o făcea de nevoie, nu cu răutate, mă înțelegi?) și duce la pieire un ins care vrea să-l prade pe el. Căci cine sapă groapa altuia... cade singur în ea! Pricepi? Tot timpul egoiștii trebuiesc trași la răspundere în filmele americane, că așa este moral!

Ca să fii propagandist până la capăt pentru valorile glorioase ale americanilor o bagi și pe aia cu: „Tare aș fi vrut să am acum un sistem prin care să-mi pot urmări membrii familiei... De ce nu m-am îndeletnicit cu crearea unui astfel de dispozitiv?!” Chiar... oare de ce? Pentru că după cum vezi... nu e nici pe departe o formă de sugrumare a intimității individului, ci e doar pentru momentele neprevăzute, pentru vremurile unei catastrofe... când ai nevoie să fii salvat de către familia ta! Normal că așa ceva nu se va întâmpla niciodată (hai totuși să spunem că poate doar extrem de rar)... dar prinde pentru creierul standard, al indivizilor care reacționează emoțional! Personajul primește o replică de la fiul cu căciulă: există deja! Putem să următim telefonul mobil! „E legal?” „Nu întreba!” - în asta ne promptirăm noi, când e vorba de siguranța fiicei noastre... pe care nu suntem siguri că o putem salva?

Și tot timpul trebuie să închei apoteotic, chiar și un film în care subiectul este Apocalipsa (cu majusculă): gheața dărâmă tot, numai Statuia Libertății rămâne în picioare. Nu știm dacă familia reunită a supraviețuit în nămeți, dacă avioanele de la final nu erau ale lui bin Laden trimise special să-i extermine sau doar semnificau speranța salvării... atâta vreme cât Statuia Libertății supraviețuiește (chiar și sub nămeți până la gât) nimic nu e pierdut!

P.S. Efectele speciale au fost foarte făcute pesemne de vreun ageamiu. De vreme ce un miop ca mine putea să-și dea seama că în spatele personajelor era un ecran cu gheață... și nu ceva care să semene măcar a autentic!

P.P.S. Se spune că o tragedie unește familia. Și ca această reuniune să fie completă și profundă... tragedia trebuie să fie de nivel mondial, planetar, dacă nu chiar... universal! Altminteri... ce fel de reuniure a familie să avem? Una superficială... bineînțeles.

luni, 6 august 2012

Incredibil! ȘOCANT! „Cap de porc” s-a dat în fapt!

„Cap de porc”, „este un bolnav mintal, care arată ca un crenwurșt și care este obsedat de mine și umblă cu mine-n gură (adicătelea cu Mircea Badea în gură - n.m.)”, „un homuncul”... mai pe scurt Radu Banciu... în emisiunea de noaptea trecută a dovedit că visul său este să fie Mircea Badea.

Neoficial, doar pentru acest blog, Radu Banciu a spus: „Ați observat bine, e adevărat. Gestul în care mă prefac că îmi verific mesajele („securiștilor” - n.m.) de pe telefonul mobil, după care remarc dezamăgit «Credeam că era ceva important» este luat de la Badea. Deși îl fac cu ou și cu oțet la televizor, eu visez să ajung într-o zi Mircea Badea: să-mi crească și mie părul și să-mi dau freza într-o partea așa cum face el, să am succesul lui și să mă plătească mogulul să spun nasoale de Băsescu - ce săpuneală i-aș trage jupânului! ah!, să am o gagică ca fufa aia de Brumă și să-mi crească audiența precum cariciul când mă uit la pozele cu ea prin reviste. Ce altceva aș putea să fac? Mircea Badea e un ideal pentru oricine, gesturile lui îmi vin mănușă... e drept nu sunt la fel de talentant ca el când vine vorba de emisiuni pamflet, dar mă străduiesc să jignesc cât mai multe persoane în fiecare zi ca să devin măcar celebru. Să mă fi băgat și pe mine în seamă Alina Dumitru... o medaliată olimpic, o făptură blondă... mult mai frumoasă ca Elena Udrea... Asta ar fi fost ceva! Și să știți că i-aș fi dat o replică...”

duminică, 5 august 2012

Novak, în tribună plângea fiul Brăilei... că nu s-a ales președinte CJ!

Dacă Novak Djokovic va fi întrebat vreodată de către Jelena (sau vreo viitoare Jelena) dacă-și dorește un copil... va fi foarte atent la ce răspunde după bronzul olimpic pierdut astăzi în fața lui Del Potro (7-5, 6-4). Căci l-au scos din sărite serenadele „micuților” din tribună, care-și exprimau talentele artistice taman când Nole servea.
 
Frustrările sârbului mi s-au părut îndreptățite pentru că nu există niciun motiv rezonabil pentru care să iei un copil de țâță la un meci de tenis! Acesta nu are maturitatea necesară ca să înțeleagă ce se petrece în iarbă. Persoanele care au adus în tribună adorabilele odoare sunt NESIMȚITE!

Ce-i drept, Del Potro și-a văzut de treabă, a rămas concentrat și nu s-a speriat nici măcar în momentul acela de pe finalul meciului când... în disperarea recuperării break-ului... Djokovic l-a imitat pe atletul Nadal recuperând mingi puse decisiv pentru aproape toți jucătorii planetei!

Novak Djokovic mi se pare că se lasă distras prea ușor de la un meci de lucruri exterioare: un plâns de copil în tribună, un strigăt aiurea al unui arbitru de linie care-i ia din mână un punct ce i se cuvenea, un copil de minge care se mișcă precum melcul, alunecă sau se bâlbâie, un fir de iarbă care s-a încăpățânat să crească strâmb, zgura care alunecă etc...

După ce anul trecut și-a dominat toți rivalii (mai ales pe Nadal), anul acesta nu a reușit nici măcar să-și apere bronzul olimpic.

Iar visul lui Roger Federer a fost spulberat de Murray, care, de pe poziția a patra a clasamentului ATP, a cucerit medalia de aur după două victorii consecutive la Djokovic și apoi la Federer. Cred că elvețianul se va retrage după turneul acesta... A ajuns la o vârstă și visa să cucerească și aurul olimpic. E o mare dezamăgire pentru cel mai mare jucător de tenis din istorie să rateze în felul acesta, chiar atunci când rivalul său „de moarte” (Rafael Nadal) n-a putut să participe la confruntare! Și Andy Murray l-a învins categoric!

P.S. Am convingerea că unul dintre acei prunci care se manifestau zgomotos în tribună... era Diacomatu - fiul orfan al Brăilei - și nu plângea degeaba, ci pentru că nu s-a ales președinte CJ.

ȘOC! Computerul meu a avut nevoie de un transplant de placă video! Imagini incredibile de pe masa de operație!

Exact! Computerul prezenta următoarul simptom: iniția secvența de bootare, dar în momentul când trebuia să încarce efectiv sistemul de operare... eșua! Iar monitorul devenea negru ca noaptea.

Am încercat varianta safe mode (Windows XP), iar pe ecran pictogramele parcă fuseseră înțepate de o rădașcă (deveniseră obeze), iar bara de sarcini/taskuri arăta de parcă aș fi utilizat un sistem de operare preistoric (Windows 95). Ubuntu 12.04 în recovery mode se comporta aproape normal dacă nu eram prea pretențios și-mi plăcea cum șade Dr. House pe desktop, fără să abuzez prea tare de toate programele instalate.

În plus... nu aș fi putut instala în veci un nou sistem de operare: la Windows XP dădea greș după ce ajungea chiar aproape de „finalizare instalării”...

M-am uitat nițeluș pe internet să văz care ar fi boala în cazul simtomelor acestea... și majoritatea dădeau ca sigură varianta plăcii video. Când m-am uitat atent la a mea... aproape toți condensatorii aveau capul spart:

Așa că am recurs la operația de transplant de placă video, care s-a terminat cu succes, pacientul s-a recuperat repede... și astăzi mă ajută chiar să scriu acest text.

Cât despre organul afectat... cineva m-a sfătuit să încerc să-i schimb condensatorii și pentru încă vreo perioadă să mai trag foloase de pe urma ei. Cu toate că la început îi cântase deja Aleluia!

joi, 2 august 2012

Ministerul Educației a decis scoaterea din manualele școlare a tuturor basmelor cu Traian Băsescu

Un comunicat al Ministerului Educației, Tineretului și Sportului trimis în această dimineață pe adresa noastră susține ideea eliminării tuturor basmelor cu Traian Băsescu din manualele școlare:

„Păi, ce înseamnă asta, dom'ne!? Adică, nu e de ajuns faptul că celelalte basme sunt încărcate de răzbunări în manieră mafiotă, clanuri de borfași și interlopi, pițipoance deghizate în prințese, sânge, otravă și ochi dați peste cap?! Mai apare și personajul acesta dubios, cu tricou său albastru-turcoaz, de la care copiii învață că necinstea și demagogia înving până la urmă și șapte milioane de oameni! Asta este de-a dreptul inadmisibil!” a explicat Ecaterina Andronescu.

miercuri, 1 august 2012

Comitetul Olimpic a decis excluderea lui Traian Băsescu din competițiile politice pentru comportament nesportiv

Azi, Comitetul Olimpic s-a întrunit într-o sesiune extraordinară pentru a lua o decizie în cazul Traian Băsescu. „Acesta, prin îndemnul la boicot, nu și-a apărat corect șansele la referendum, au argumentat membrii comitetului. Iar rezultatul s-a văzut: a fost învins 89 la 11 (procente)”, au conchis aceștia.

C.O. ia în calcul excluderea pe termen nelimitat din orice competiție politică a președintelui (încă suspendat al României)!

În plus, există dovezi clare conform cărora la casele de pariuri din Rusia s-a mizat masiv pe înfrângerea președintelui!

Spectatori ai acestei rizibile întâlniri, membrii Comitetului Olimpic au încercat să huiduie din tribună mizeria electorală, dar purtătorul tricoului albastru-turcoaz n-a ținut seama de ei. Cum de altfel n-a ținut seama nici de cei care au votat împotriva sa.

„Propunem excluderea din orice competiție politică pe termen nelimitat a învinuitului Traian Băsescu. Astfel de comportamente dau un exemplu prost copiilor care învață de aici că e mai bine să te fofilezi ca să ai un adversar mai slab în următoarea etapă, decât să-ți aperi cinstit șansele și să ieși din politică pe ușa din dos a istoriei... ca un bărbat politic ce te pretinzi.” a încheiat indignat președintele Comitetului Olimpic pentru Situații de Urgență în Politică, Octavian Barbugiu.