luni, 30 ianuarie 2012

Despre piraterie, fără să ne dăm ochii peste cap!

Internetul a devenit o juglă. Şi ca orice juglă include şi domnia sa foarte multe şi foarte variate entităţi sălbatice: începând cu specii de o calitate artistică fantastică, continuând cu buruieni informaţionale agăţate peste tot (unele utile, altele pornografice), arbori uriaşi la umbra cărora se adăpostesc fiare, ierburi, arbuşti... şi până la paraziţi, otrăvuri şi simbioţi mai mult sau mai puţin periculoşi. Au venit unii şi au zis: "Bă, în pădurea asta informaţională se cam întâmplă abuzuri! Prea mulţi boscheţi dubioşi, în care se pot întâmpla violuri... crime împotriva drepturilor de autor. Şi jaf la drumul mare. Aşa ceva nu este posibil!". Cum au decis ei să facă ordine? Cu barda tată! Cu drujba, ca să pară că treaba e serioasă... hai să tăiem tot şi apoi vedem noi cum aşezăm în linie dreaptă restul, poate ca într-o grădină de roşii... unde există control peste tot. Iar dacă vreun morcov se încăpăţânează să crească strâmb, să-l facem imediat nas pentru omul de zăpadă.
Ce vreau să spun? Păi, ăştia, în loc să combată pirateria, ne iau practic în mod clar şi vizibil dreptul la viaţă intimă pe net. Sigur că mulţi proşti deja s-au dus să-şi facă un cont pe facebook sau alte reţele de socializare... ca să pună şi ei acolo pozele din vacanţa din casă de la ei, unde stau cu ochelari de soare, ca să nu orbească din cauza becului sau neonului... Sigur... că treaba asta e adevărată! Dar totuşi să ai acces la ce deţine computerul meu mi se pare un abuz. Să mă monitorizezi pe mine ca să nu cumva să caut conţinut ilegal... mi se pare o aberaţie. Nu mai are de mult asta vreo treabă cu pirateria.
Dacă voiau cu adevărat să combată pirateria, o făceau într-un mod inteligent. Eu sunt de acord că pentru multe produse să se plătească un preţ. Nu vin cu texte de genul: "Cine nu a downloadat de pe torenţi?" spus cu mândrie... ca şi cum ce-i mă aşa grav asta? Păi, este! Numai că nu ACTA e răspunsul. Trăim într-o societate în care avem nevoie să avem acces la orice! Dar preţul ăsta se poate plăti şi altfel... nu numai în mod direct.
În fond, ce au făcut mulţi dintre cei care au sprijinit pirateria? S-au îmbogăţit! Au încasat extrem de mulţi bani prin intermediul reclamei, iar cei de la megaupload... chiar au pus o anumită taxă lunară pentru download nelimitat pe site-ul lor. Asta e însă cam nesimţire. Să cumperi nişte servere şi să pui pe ele filme... care nu sunt ale tale... şi să încasezi mulţi bani din asta... nu mi se pare chiar cel mai corect.
Eu nu am totuşi bani pe care să-i dau pentru multă muzică şi multe filme. Şi în unele cazuri nici nu am acces la astfel de materiale decât dacă le cumpăr de pe net. Până or să apară şi în România la vreo televiziune... am şansa chiar să nu mai fiinţez pe planetă. Vreau şi trebuie să am acces la acele materiele mult mai simplu! Şi mai eficient.
Soluţia ar fi liberalizarea accesului la astfel de conţinuri, care până mai ieri erau ilegale. Le răspundem piraţilor, cu propriile lor arme: cumpărăm servere ca lumea şi încărcăm noi muzica şi filmele, la o calitate decentă... şi încasăm bani de pe publicitate! Nu vreau ca imediat după lansare un film să fie disponibil şi online! Dar... după ce deja nu mai rulează în cinematografe... să zicem şase luni... să fie încărcat pe site-ul respectiv (unde am şi posibilitatea să-mi încarc o subtitrare!) ca să-l vadă şi mai mulţi oameni. Cei care-l vor direct de la lansare să meargă la cinema, să-l vadă 3D. Eu nu vreau neapărat asta. Dar filmul apoi... nu ar trebui să fie un bun ascuns undeva acolo, ca ceva sacru. El trebuie să fie văzut. Cu cât este văzut de mai mulţi... cu atât există şansa ca unii dintre aceştia - dorindu-şi foarte tare să-l aibă - vor face pe dracul în patru şi poate chiar îl vor cumpăra. La fel şi cu muzica. Am văzut chiar că... unii artişti şi-au creat pe youtube câte un canal, iar acolo încarcă muzica lor. Eu am acces oricând la respectivul conţinut, youtube face bani din accesări - ar putea să-i împartă cu artistul, dar nu neapărat - artistul e promovat... şi va încerca să-şi scoată pârleala din concerte. Dar muzica trebuie ascultată! Şi filmele văzute.
Soluţia e aşa de simplă... încât nu înţeleg de ce nimeni nu vede asta: un site de streaming, la o calitate decentă... şi am rezolvat cazul! Şi ca să nu fie totuşi aşa simplu: pot să facă abonamente pentru cei care vor să vadă fără să fie deranjaţi de reclamă! Lunar... sau anual... sau găsesc ei o soluţie! Cum şi ce fel. Astea sunt doar detalii... Nu pot să aştept până când se hotărăşte o televiziune să achiziţioneze o operă. Mai ales că nu prea pot să am încredere în alegerile lor... când se ocupă cu precădere de chiloţi!
Click-ul meu costă bani. Vreau să-l dau pe filme care merită! Pe muzică ce merită! În astfel de condiţii aş fi practic cam nesimţit să aleg un torrent, unui stream online, gratuit, original... şi la o calitate ireproşabilă. Şi atunci... să fie sancţionaţi dur cei care încarcă astfel de materiale pe net.
Torrenţii nu sunt în totalitate răi... pentru că pe torrenţi sunt încărcate şi soft-uri opensource! Sau alte chestii deştepte. Nu ştiu exact care e soluţia legată de licenţele pentru software. Dar eu mi-aş dori să devină totul freeware şi opensource... să nu mai existe problema pirateriei, iar respectivul program să fie downloadat chiar de la sursă! :)
Treaba în acest caz... e ceva mai delicată, dar totuşi... sunt unele programe care costă enorm! Nu spun că cei care au lucrat pentru asta nu şi-ar merita banii. Dar totuşi!!!! Nu pot exista şi variante freeware... cum se întâmplă la unele programe. Şi dacă vrei un conţinut complet... plăteşti. Ah, nu după o anume perioadă de probă... cumpără! E cam greu să-ţi faci treaba în 20-30 de zile. Liberalizează frate accesul la informaţie... şi-i omori pe toţi cei care piratează! :) Ei n-or să mai facă aşa mulţi bani din asta pentru că tu te vei duce mereu la fişierul de pe site-ul original! :)

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Să cadă sfânta treime

Doamna Udrea a apărut ieri la televizor - pe TVR3 - precum lupul din proverb: într-un costum gri, cu părul ăla tras pe spate în coadă de cal, machiată cam aiurea și ne-a spus că dânsa a avut momente când - de atâta treabă ce-a avut pe cap - n-a putut să-și viziteze nici familia. N-a mai vrut să pară sexy, ci, probabil, competentă. A afișat pe chip o mină iritată față de asaltul jurnaliștilor, iar la întrebarea legată de faptul că e huduită în piață, dânsa a spus: „Pe mine m-au huiduit și la meciul lui Bute”. Deci și atunci când a făcut dânsa lucruri excepționale a trebuit să suporte critici. Ca de altfel și de data asta, când ne-a explicat - la fel ca Liiceanu în primele zile de proteste - că tot ce s-a făcut s-a făcut spre binele mulțimii, dar nu s-a comunicat cum trebuie. Chiar de se putea și altfel - că deciziile sunt perfectibile - totuși Guvernul a luat deciziile astea, iar acum va trebui să le explice. A invitat la dialog, la soluții... sigur că e o situație de criză... etc. dar nu e vina noastră, toată lumea o duce rău etc. Clișee!
Femeia a avut tupeu și aroganță - cel puțin așa am perceput eu mesajul dânsei (mai ales la faza cu Bute și la cea în care ne-a spus că e foarte ocupată!). În primul rând nu poate să spună că e numai meritul ei că a venit Lucian Bute să boxeze la București. Pentru că Lucian și-a dorit foarte mult asta, declarând în nenumărate interviuri că... are și dânsul o mare dorință: să arate ce știe în fața celor de la noi. Să fie susținut de un public preponderent format din români, să simtă altfel vibrația sălii. Doamna Udrea a băgat repede capul în poză... vorbind uneori mai mult despre dânsa, decât despre meciul în sine. În al doilea rând... nu prea mi-am dat seama de la televizor cu ce se ocupă de fapt doamna Udrea. Dânsa a pozat ca o divă în diferite ipostaze, s-a dat drept nu știu cine, a mers în teleguță, în căruță și... nu mai știu ce... și s-a preocupat să fie propria admiratoare la radio în direct. Semn că a interesat-o, ca și acum, mai mult imaginea pe care și-o crează... decât să facă treabă la Ministerul pe care-l păstorește. De ocupată ce era nu ajungea la emisiuni decât în ultima secundă, iar pe blog... nu scria decât noaptea... înainte de culcare. Cu sacrificii. Dacă te simți așa de neîmplinită și responsabilitățile te compleșesc, femeie, atunci dă-ți demisia cum cere strada. Ca să ai timp de ale tale! Lasă costumul ăla gri... că știți vorba cu lupul... și îmbracă-te la fel de sexy ca și până acum. Că doar asta ți-e imaginea: diva din Guvern! Sunt sigur că n-o să-ți ducem dorul!

Florin Călinescu vrea să fie și la noi ca în Anglia... de parcă am trăi ca în Anglia. Adică, acolo s-a protestat... ce s-a protestat, dar oamenii s-au întors acasă și dacă i-au votat pe unii or să-i schimbe ei... în anul alegerilor. Adică, dacă tot l-am ales pe Băsescu (în felul în care a fost ales!) să-l păstrăm așa până la final. Ce atâtea alegeri anticipate... de parcă ar fi nedemocratic sau neeuropean. Eu am zis că-mi doresc să cadă niște oameni - sfânta treime în primul rând (Băsescu, Udrea, Boc)... să fie alegeri anticipate, iar în Guvern să apară niște oameni competenți. Călinescu l-a făcut pe Arafat „brancardier”... și că el, „Băsescul”, Președintele României, serios... cum să se ia la ceartă cu un neica nimeni ca ăla!? Să venim cu idei din stradă! Bine... uite ideile din stradă: să cadă sfânta treime și să vină să guverneze niște oameni profesioniști. Am zâmbit când tot „defunctul Călinescu”, ca să citez clasicii în viață și încă în activitate prezidențială, a cuvântat astfel: nu pot să vorbesc cu tine dacă nu ai votat. Păi, dacă nu aveam pe cine? Nu poate fi și asta o opțiune? Să fie votul obligatoriu. Dacă vreau să nu votez... tot o fac! Adică, mă duc acolo și ștampilez toate opțiunile. Când o decizie politică se aplică la toți... indiferent că au votat sau nu... atunci îi afecateză pe toți. Prin urmare e și treaba lor. Iar ei au dreptul să se manifeste. Mai ales dacă nu au votat pentru că se pare că nici nu i-au vrut deloc pe cei de la putere! :)

vineri, 20 ianuarie 2012

6-3 la masa verde!

Nu! nu este vorba de încăierarea ce a avut loc cu o noapte în urmă între românii cu uniformă și ceilalți, înarmați doar cu adrenalină. Știți cum e... de cele mai multe ori... omul cu pulan are mai tot timpul dreptate! :) Nu știu exact care a fost scorul acolo! Asta deși orice reporter de teren s-a simțit dator să spună la fiecare intervenție a sa... că „se protestează absolut pașnic și civilizat”. Ce-i drept s-au mai descoperit așa la o percheziție atentă niște șuruburi, cuțite sau chiar sticle incendiare, dar să se știe: protestele sunt pașnice!
Eu mă refeream totuși aici la o altfel de confruntare, chiar dacă în cadrul ei protagoniștii dețin - legal - niște bețe din lemn destul de ascuțite! Și la o adică s-ar putea cocoșa unul pe altul, pe sistemul: „Nu joc biliard, că joc prost și-ți rup în cap tacul/Și te leg de nu-nțelegi ca să-mi păzești copacul”. Snookerul rămâne un sport al unor gentlemani! La București se reeditează totuși revoluția din 1989 - ce-i drept mai pestriță, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că se flutură steagul găurit - iar la Londra are loc Mastersul Londrei la snooker. Am ratat din pricina primului eveniment amintit aici multe momente interesante din cadrul competiției din Regatul Unit, dar să știți că am aruncat un ochi și pe acolo! Din păcate, mi-a scăpat faptul că Judd Freză The Snipper The Ace Trump l-a lipit confortabil pe Ronnie O'Sullivan de scaunul de așteptare și i-a pictat pe chip senzația de cădere în gol în prima sesiune a meciului lor. Judd dacă ar fi trăit în altă epocă ar fi fost cu siguranță pictor, iar ca hobby s-ar fi îndeletnicit cu vânătoarea. Cea mai cunoscută operă a sa, în materie de arte plastice, ar fi fost tabloul „Apus de carieră”. Degeaba a venit The Rocket de la cabine cu forțe proaspete și a mai spălat puțin din umilirea din prima sesiune, căci Judd Trump a jucat excepțional. Am ratat, să zic așa, nașterea unui campion: talent are, se vede că-l preocupă snookerul, chiar a început să fie mai adunat în construcția de break-uri și cu siguranță nu e la fel de arogant ca Ronnie în tinerețe. Aroganța lui nu se manifestă decât la masa de joc, când cu inconștineța adolescentină atacă aproape orice bilă la buzunar, chiar și din poziții foarte dificile.
Dar nu despre acest splendid spectacol vă e acest text. Ci despre meciul care a avut loc chiar atunci când la București românii se încăierau cu românii în uniformă! Mă voi referi în continuare la un tip cu o față care seamănă leit cu a unui copil timid, care se pregătește să invite pentru prima dată în oraș o fată, pe care o iubește în secret (dacă mai puneți și dungile ciudate de pe obrajii lui... parcă i-ar sta bine într-un film siropos), și de cealaltă parte un ins, care seamănă foarte tare cu un Penguin (cel din Batman!). E drept că nu-l prea ajută în acest sens nasul, dar în schimb are un trecut care-l apropie destul de mult de personajul cu pricina. Graeme Dott s-a comportant exact cum îi este înfățișarea: subestimat la început, a inventat niște lovituri excelente (pe când cei doi comentatori români se certau pe o lovitură la buzunarul de mijloc, el a scos din buzunarul cu cretă una la cel verde!), dar apoi și-a dat singur cu timiditatea-n tac. De cealaltă parte am avut un joc meschin cum îi e firea lui John Higgins! Nu a riscat aproape de loc și chiar dacă i-a oferit practic vreo două jocuri lui Dott așa... din mărinimia sa... totuși l-a executat fără milă de fiecare dată când acesta a cedat rândul la masă, din cauza unei greșeli neforțate.
În prima sesiune cei doi au dat mâna pe sub masă și au făcut pace. În ciuda faptului că pentru cameră Dott - așa timid cum pare - a făcut mărunt din buze în semn de protest la adresa unei frumoase brunete, care a uitat să țină scorul ca lumea, fiind atenționată de Jan Verhaas... că se uită la Dott și nu la meci!, iar favoritul ei și-a pierdut concentrarea și a ratat lovitura următoare... ei bine, cu toate astea scorul a rămas egal: 2-2. După pauză, vicleanul Higgins l-a tocat mărunțel pe micul Dott.

P.S. la acest meci domnul Marius Ancuța... ne-a arătat nu numai că are calități de profet (anticipând cu acuratețe scorul), ci și de expert în geometrie, căci i-a explicat (de regulă) mai exactului său coleg, Daniel Bontea, că o bilă are mai multe șanse să ajungă în buzunar dacă acesta e liber, decât în unul care are prin preajmă bile, care ar putea să devieze traiectoria obiectului trimis către respectivul buzunar.

joi, 19 ianuarie 2012

Capul lui Băsescu vrem!

Deși nici până azi nu mi-a explicat nimeni cum de s-a ajuns de la un protest SMURD, la un protest pentru taxa auto sau eu mai știu ce alte revendicări... totuși bănuiesc că am înțeles în sfârșit ce se cere de fapt. Și cred că pot fi solidar cu oamenii. Adică, din toate revendicările alea se poate desprinde o idee constructivă: oamenilor nu le mai place să fie insultați, să nu fie luați în seamă, iar atunci când se ia o decizie care-i afectează vor să fie consultați, să se respecte principiul reprezentării în stat... să nu se mai fure ca-n codru (mi-a făcut o deosebită plăcere să văd că scrie pe un banner al protestatarilor: „Vă rugăm să ne scuzați, nu producem cât furați!” - excepțional!), să nu mai ia un singur om decizii, iar în funcții importante să fie așezați oameni care știu despre ce e vorba! Și de acum încolo când se va întâmpla ceva ce e strigător la cer, atunci lumea având reacție nu va mai permite actele de sfidare sau exces...
Băsescu se află acum într-o situație delicată. S-a strigat destul de clar: Jos Băsescu! Pe un alt banner stătea inscripționat: „Poporul prost s-a săturat!” sau, în fine, ceva asemănător. Mi-a amintit de Alexandru Lăpușneanul! Atunci când mulțimea a cerut „capul lui Moțoc”, iar împricinatul a contraatacat prin intermediul principiului: „Sunt proști!”, Lăpușneanul l-a împins fără regrete gloatei pe boier, căci: „Sunt proști, dar mulți!”. Acum Băsescu nu poate să iasă în față și să spună că e o victimă! Mulțimea cere capul lui, pentru că dânsul a făcut să fie așa. Nu poate să iasă la balcon, să salute și să arate cu degetul niște marionete, împingându-le spre a fi linșate. Dacă nu cade acum Băsescu, din punctul meu de vedere, România va trăi o mare dezamăgire. Chiar de și-a recâștigat glasul, totuși merită ca acest concert să miște lucrurile! Altfel, mi se pare că lumea se va simți frustrată, iar apoi se va gândi că până la urmă merită să ceri ceva... când acel ceva nu se întâmplă? Merită! ca măcar cei care vin după Băsescu... și chiar și ăștia de acum să înțeleagă faptul că nu-și pot permite orice! Că nu e țara lor și proști așa cum ne cred ei... noi vrem și merităm din plin respect! Băsescu oricum va cădea - dacă nu acum (un pas înapoi!) - după alegeri cu siguranță.
Ce mi-aș dori eu sincer dacă o să cadă acest guvern? Ca în locul său să fie o echipă de profesioniști! Nu știu... cât de apolitici să fie... nu prea îmi pasă! Că am văzut pe cineva de la USL care spunea ceva de genul: „Nu se poate să fie un guvern tehnocrat!”... de ce? Pentru că voi vreți să împărțiți puterea? De ce să nu se poată așa ceva? De putut, s-ar putea! Doar mulțimea l-a susținut pe Arafat, adică un om profesionist, echilibrat, care știe despre ce vorbește. Lumea vrea astfel de inși și în Guvern. Eu la asta mă gândesc... dacă e să-mi explic cum de protestul pro-Arafat s-a metamorfozat într-unul anti-Băsescu! Vrem să fim conduși de oameni luminați, nu de cei care susțin o teză de doctorat în drept și ca să-și mențină un post sunt în stare să meargă până acolo încât public să spună: Nu, nu-i așa! E de-a-ndoaselea! Oamenii s-au săturat de clasa asta politică incompetentă și arogantă: PDL și USL același rahat e - sau ceva asemănător și vor o altfel de abordare a lucrurilor.
Ce mi s-a părut strident în tot acest spectacol? Faptul că au fost implicați copii! Am văzut la televizor oameni ce țineau prunci în brațe în mulțimea aceea agitată. Da, copii ăștia merită o soartă mai bună! Dar nu e locul lor în preajma pericolului. Că nu se știe ce șurub i se poate arunca în cap „micuțului”. Am mai auzit că prin școli au circulat agenți de poliție sau jandarmi, care i-au îndemnat pe elevi să stea potoliți! Așa ceva nu se face! Adică, fiecare cetățean are dreptul să protesteze. Deși celor mici nu le-aș recomanda să vină acolo, pentru că nu e locul lor acolo... deocamdată. Sunt și elevi, care au împliniți în momentul de față cei 18 ani... care dau dreptul la vot. Aceștia pot veni - din punctul meu de vedere - nestingheriți! Deși treaba lor ar fi acum să se pregătească pentru bacalaureat.
Mă deranjează faptul că pe fondul acestei mișcări s-au trezit și cei de la USL să facă un miting pe față. E dreptul lor! dar parcă nu mai au răbdare. Cred că e o greșeală a lor! Nu pot să spun că ei „confiscă revoluția” (care nici nu e revoluție), dar sunt convins că asta va mai tăia elanul protestatrilor de bună credință. Dacă voiau să mobilizeze oamenii... puteau să o facă și pe ascuns. Să mai pună niște paie pe focul care deja s-a încins... „O ciorbiță, o cafeluță și un ceiuț” și destui inși ar fi răspuns pozitiv la chemările de oase! Ca acea femeie pe care am ascultat-o la Antena 3 cu o noapte în urmă, repetând de trei ori, în trei fraze, apăsat cuvântul „comuniști”. Dânsa părându-mi capitalistă 100%! Totuși, nu pot să înghit nici tâmpenia părții adverse, care tot cu acest cuvânt o trage într-una! Am citit un comentariu așa nerealist: cică, înțelegeți măi oameni buni! că nu avem alternativă la Băsescu, afară de comunisml! Bre, mă lași! Nu mai mestecați cuvântul ăsta stupid, că nu mai înseamnă nimic! Nu ne putem întoarce acolo. Și nici nu ne vom întoarce! Am spus ce-mi doresc în locul lui Băsescu... niște oameni competenți! Atât! Iar dacă s-ar cere asta în stradă aș ieși fără rețineri! Căci așa cred că s-ar putea schimba lucrurile.
Ah, să nu uit! Cum fantastic se exprima domnul Cristian Tudor Popescu într-un text: chestia cu „destabilizarea economiei” e „nutreț pentru proști”. Cică am speriat investitorii străini așa... că până acum ei se gândeau să vină în grupuri de câte cinci pe un singur proiect. Au oare... dacă rămâne Băsescu... investitorii ăștia străini „speriați”, nu vor rămâne tot în starea asta?! Că văd și ei... că mulțimea a fost anti-Băsescu! Deci un guvern, care nu se bucură de simpatia poporului... e un partener bun de afaceri? Așa că spre binele României să plece! În acest fel... și investitorii ăștia străini au șanse mai mari să nu mai fie „speriați”! :)

marți, 17 ianuarie 2012

Rătăcire 2

Am încercat să înțeleg zilele astea ce se întâmplă de fapt la televiozor noaptea de vreo patru-cinci încoace. Nu cunosc motivul pentru care Piața Universității este locul unde să se strige Jos Băsescu! Că de acolo s-a strigat Jos Ceaușescu?! Că de acolo s-a început „o revoluție”?! Și vrem ca și de data asta să se întâmple la fel? Nu știu. Ce am văzut ieri însă m-a pus oarecum pe gânduri. La toate televiziunile, căci am dat așa pe la toate ca să văd modul de abordare a temei. Se vedea clar că unii sunt de-o parte, alții de cealaltă, fiecare avea versiunea lui!
În stradă printre protestatarii așa zis pașnici se flutura un steag (sau chiar mai multe) ce simboliza clar Revoluția din 1989. Era cârpa aia roșu-galben-albastru de pe care taman ce căzuse stema. Mai încolo, un grup de oameni care aveau un banner pe care-l țineau jos (nu știu exact ce scria pe el), iar printre domniile lor se afla un bătrân cu stema căzută, probabil adunată de pe jos... și ținută acolo, la vedere. Nu am nimic cu credințele oamenilor! Remarc doar... La fel cum nu am nimic cu opținunea unui ins, care spunea duminică la Antena 3 (în direct) că dânsul a scris o petiție prin care cerea (printre altele) nici mai mult, nici mai puțin decât „desființare Curții Constituționale”! Sigur că cei de la Antena 3 când și-au dat seama ce prostie au făcut... s-au depărtat de dânsul.
Pe de altă parte nu pot să vin și să spun că în fapt cei ieșiți în stradă nu știu pentru ce au comis acest act. Sau să merg și mai departe și să fac - cum am văzut că se făcea într-un ziar prezentat de Radu Banciu - portrete robot ale celor care protestează, să-i închid pe toți în niște etichete din astea defăimătoare... și să fiu mulțumit cu atât. Sau să merg chiar mai departe și să arunc cu invecte asupra protestarilor, care să fie „scursurile societății”, cei care nu s-au descurcat în viață, incapabilii, ratații! Că până la urmă, amintea Radu Banciu, democrația dă libertatea oricui să facă ce vrea. Și că depinde doar de individ dacă frunctifică sau nu șansa pe care o are. Nu ne mai putem întoarce la comunism. E bine, dar nu pot să înghit asta pe nemestecate. Nu pot să cred că egalitatea asta se aplică pentru fiecare în parte. Că cei care lucreză în multinaționale nu mai sunt nemulțumiți și nu-s solidari cu inșii ăștia care suportă cu greu măsurile de austeritate. Nicio țară cică nu are atâția cetățeni câți îi trebuie. Tot timpul sunt unii ținuți pe tușă, ca la fotbal... Ceea ce e așa luat în abstract corect, numai că tot domnul Banciu amintea de faptul că în unele țări acești marginalizați sunt ținuți pe tușă, dar nu lăsați să moară, abandonați. Ca unii jucători din afară. Că nu se știe niciodată când ai nevoie de ei. Și sigur că așa în abstract și aia cu egalitatea de șanse e o idee corectă, cu toate că sunt o grămadă de alte obstacole. În teorie fiecare face ce vrea, dar de exemplu ce se întâmplă cu cel care de mic nu a fost învățat decât să fure, iar anturajul în care s-a învârtit făcea bani doar încălcând legea. Sau a avut niște părinți... neoameni și două trei eșecuri... plus renunțarea! Că la un moment dat te saturi să eșuezi. (ca să nu mai vorbesc acum de modelele de reușită din țara asta capitalistă... care te fac cumva să te pui pe gânduri!)
Și de aceea, nedorind nici să hiperbolizez, dar nici să minimizez evenimentul, mi s-a părut foarte interesant un comentariu al unui cititor de pe ziarul Gândul.info, un anume Dan... care spunea despre violențele din Piața Unirii și protestele de la Universitate că reprezintă ruptura între două generații. Că cei care s-au confruntat cu jandarmii nu sunt decât oamenii pentru care țara asta nu a făcut nimic. Ei nu au nici trecut, nici prezent și poate că nici viitor. De la periferie de unde or fi... ei sunt cei care nu au avut șansa unei educații mai bune, nu au idei și încearcă și ei prin mijloacele lor să se exprime. Sigur că nu trebuie să le acceptăm derapajele, dar nici să-i condamnăm doar pe ei pentru ceea ce fac... spunea cititorul Dan. Mi s-a părut echilibrat comentariul și l-am reținut.
Nu știu de ce la Antena 3 s-a tot bătut monedă pe ideea „vin studenții”. Ca să întărească paralele cu decembrie 1989... Probabil! Dar asta nu e numai ridicol, e și cumva nedrept față de cei ce au murit atunci! Pentru că studenții de atunci erau mult mai bine pregătiți, cu mai multe idei ideologice față de anemica „vrem ca Ministrul Funeriu să plece”. Sau paturi în cămine mai calde... Sau că nu mai are bani să mă țină mama la facultate. Cel puțin asta am văzut eu la televizor. Nu cred că a citit vreunul legea educației și a înțeles ceva din ea.
Am fost de acord cu domnul Mircea Badea până la un punct. Protestele sunt un semn de normalitate în societate și nu ar trebui să ne fie rușine de asta! Dar nu sunt de acord cu haosul făcut fără niciun scop concret. Bun, ai ceva de spus... vino să spui. Ți s-a creat un moment propice. Și s-a trecut de la pensii și salarii tăiate, la șomaj și locuri de muncă, de la Jos Funeriu și Băsescu, Boc, Udrea până la Salvați Roșia-Montană. Cu toate astea haosul acesta nu face neapărat bine. Și sunt cumva convins că dacă se va merge pe aceeași idee, cei care sunt la putere și în acest moment ar trebui să plece... vor ieși în față și vor spune: cei de pe stradă nu știu ce anume cer!!!! Deci sunt aduși acolo cu un interes politic clar: Crin și Victor, „gemenii toxici”, vă manipulează oameni buni! Și să rezolve cumva - lucrul despre care vorbea Gabriel Liiceanu la TVR1 - problema lipsei de comunicare cu poporul. Căci mulțimii nu i s-a explicat clar de ce anume a fost bune că s-au luat măsurile de austeritate. Aș zice că lumii nu i s-a explicat cum de ieri nu era criză la noi, dar azi este criză... cum de ieri nu ne împrumutam la FMI, azi de fapt trebuie să o facem ca o „centură de siguranță”! Sau chestii din astea. Cum de Elena Udrea pozează divă și apoi vorbește de austeritate? Și cum de se fură pe rupte, iar statul e complice la asta! Cum plastic amintea mai de mult Mircea Badea... o soluție economică ar fi să nu se mai fure. Și să nu mai fie toate tipele de revistă... în funcții care necesită competență, pricepere altfel plămădită față de priceperea celor care numără azi în Parlamentul Românie voturile...
Mircea Badea a mai spus că nu contează ce va zice Băsescu. Să protestăm! Dacă avem ceva de zis. Or, dacă protestăm totuși fără să ne audă nimeni... ce-am făcut? Oamenii vor să-l vadă pe cel asaltat că răspunde nemulțumirilor. Dar de fapt, dânsul stă ascuns... Și cumva lumea e dezamăgită. Dacă nu se va schimba nimic... vor pleca scârbiți acasă și fie se vor gândi că a fost inutil, că puteau să privească foarte bine protestele de la televizor... și că data viitoare vor încerca să se adapteze la situație! Adică se va îngropa și ultima urmă de speranță în țara asta. Vom vota fără să credem ceva, fără să sperăm că schimbând pe unul cu altul... va fi la fel de rău.

P.S. ce mi-a rămas după seara precedentă este o pancardă pe care era desenat un pirat (semăna cu Băsescu) și pe care scria interesant: „Ex-Piratu'”! Mi-a spuls un zâmbet atât de mulțumire! Asta și rătăcirea mea...

duminică, 15 ianuarie 2012

Rătăcire

Cumva sunt bucuros căci poporul ăsta a început să mârâie ca să audă și puterea destul de clar! Dădea până nu de mult impresia că nu e decât o capră, cu mentalitate de oaie, pe care jupânul o mulge și-o violează cum dorește domnul Traian Băsescu. Asta mă face să fiu mulțumit pentru că am văzut că suntem și noi capabili să protestăm.
Dar... Raed Arafat nu a reprezentat un scop. Nu cred că lumea care s-a adunat să-l susțină pe acest om - care are meritele sale! - pentru că e o valoare de care nu ne putem lipsi. Nu cred că opinia domnului Cristian Tudor Popescu este corectă: dânsul spunea și la Realitatea și de acum a consemnat și în scris într-un editorial în ziarul Gândul faptul că românii au înțeles că ura față de un străin... nu e justificată, că e doar o prejudecată stupidă, o reminescență a sistemului Ceușescu. Eu nu pot să cred în ideea asta, atâta vreme cât văd cum se comportă cei care la început s-au adunat să susțină ideile domnului Arafat. Dânsul, din punctul meu de vedere, nu a fost decât un mijloc. Cred că e ceva putred în toate aceste manifestări. Cineva, care a observat popularitatea domnului Arafat, a zis că e un moment prielnic pentru niște manipulare serioasă!
Să fim înțeleși: ceea ce strigau oamenii în stradă... era corect! Nu se poate ca să tai și să spânzuri și să spui reformă, fără a dezbate anumite legi pe care vrei să le impui, ca apoi să nu primești înapoi și un val de nemulțumire. Cu toate astea nu cred deloc în teoria „picătura care a umplut paharul”. S-a mestecat la început vorba asta că aproape toată lumea o crede. Deși nu e așa. Domnul Arafat merita să fie susținut pentru că dânsul dorea dezbaterea legii sănătății, doare să impună anumite idei. Dar românii... nu cred că au înțeles aceste idei. Au ieșit în stradă căci pe Facebook cineva a făcut o campanie pro SMURD. Gen... salvați SMURD (am primit și eu o invitație, neavând cont pe rețea... am zis pas). Mulți au dat like pentru că așa părea corect. De ce părea așa? Cred că puțini au citit legea ca să și înțeleagă.
Și cei interesați au făcut ca mișcarea asta să se îndrepte într-o direcție pe care simbolul ei nu și-o dorea! Dacă era o idee morală la mijloc... nu se ajungea la lozinci de genul „Ieși afară/Javră ordinară”. S-ar fi demonstrat civilizat, poate chiar legal... cu autorizație dacă se poate. S-a văzut clar și noaptea trecută: cineva a aruncat cu „petarde și sticle incendiare” - cel puțin așa spuneau reporterii din teren. Oamenii de rând nu sunt înarmați în felul ăsta, cei care nu-și permit mai nimic din pensie, din salariul tăiat, din ajutorul de șomaj... nu au de ce să dețină așa ceva. Ei doar și-au spus - mai mult sau mai puțin civilizat păsurile. Dar printre indivizii aceștia, au fost infiltrați și - spun ziariștii - membri de galerii de la fotbal. Ei, ăștia sunt agitatori profesioniști! Cu siguranță i-a îndemnat cineva, la fel cum a transformat o idee frumoasă într-o scenă stridentă, urâtă. Ăsta e crezul meu. Se poate să mă înșel... deși eu totuși aș paria pe mine. Presupun că și domnul Arafat s-a simțit uluit de amploarea pe care au luat-o evenimentele. Și cum se folosesc unii de imaginea sa în scopuri... care nu-l privesc.
Cum să vii să spui la televizor că totul seamănă cu Revoluția din '89? Am mai auzit și alte idei enorme, niște hiperbole care aduceau evenimente din istoria mai îndepărtată a nației. Cum să cred așa ceva când... oamenii din teren cereau să pice Băsescu... pentru că nu se poate trăi decent cu pensii jupuite, salarii de mizerie, fără perspective de angajare, fără nimic care să te facă să speri. Și mă gândeam ce oameni rupți de viață sunt aceștia care se leagă tot timpul de trecut.
Că domnul Băsescu merită să fie înjurat e una, dar să pleci de la o idee morală și să ajungi la faptul că te roade mațu' e cu totul altceva! De aceea... eu uitându-mă la televizor... am avut așa o senzație de rătăcire. Pentru că nu mai am în cine să cred! Nu mai am un reper... să zic... cutare... nu mă minte deloc sau dacă susține prostii o face fără rea credință. Și chiar acest ultim punct mi se pare un semn de naivitate... de aceea nu am de ce să mai dau ascultare vocii respective.
Nu pot să cred că ceea ce spun oamenii din teren - că o duc rău datorită guvernării - e efectul manipulării. Ei o duc rău! Sunt convins de asta. Dar din păcate nu au nicio idee de ce li se întâmplă asta cu adevărat. Și prin urmare, iarăși am convingerea mea... că au fost o masă de manevră direcționată de către unii interesați în acest sens!

vineri, 6 ianuarie 2012

pe unde fotonice

viața este precum numele unei femei frumoase
scurtă

așa că lasă-mă să-mi așez
cum doresc piesele la masă
așteptând ceva ce pare că vine
de niciunde
pe unde fotonice

fără asta totul
nu e decât un ticăit
tulbure

iar dezamăgirea
are gustul unei cicatrici

sentimente adevărate

m-am săturat să mă înghesui
printre nevoile voastre
care nu cruță pe nimeni

nu se poate...
să-mi iau zilnic doza
de autoanulare

ascultând dezinteresat cotcodăcelile
voastre angelice
cocoțate-n orgasm
sau cireada de clopoței
mugind a satisfacție
de țopăielile iepurașilor de ciocolată
sau de pe hârtiile glamour

azi pulsul mi-a luat-o la goană
pe un coridor necunoscut
iar tu arzi învăluită în teamă
cu privirea imobilzată într-a mea

lacrimile au căzut în genunchi
și imploră

eu bâjbâi încă pe întuneric
imititând
zidul e rece și înțeapă la palme
caut și vreau sentimente
reale/adevărate