miercuri, 7 septembrie 2011

Imnul trunchiat... zic unii.

Am văzut pe net un articol despre imnul naţional. Ca să nu mai pierd vremea: textul spunea aşa - Marcel Pavel a trunchiat textul unde apărea numele de Train ca un comunist ce este... exact cum făceau ceauşiştii pe vremuri!
Eu mărturisesc că nu ştiu şi nici nu sunt prea interesat de ce a omis cântăreţul partea repectivă. Ce mi-a sărit mie în evidenţă a fost faptul că Marcel Pavel a subliniat la final următorul pasaj:
"Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!"
Mie sincer mi-a plăcut ideea! Adică, ia să-l lăsăm noi în pace pe Train - oricare ar fi el! - şi să ne construim o nouă soartă, la fel cum am reuşit să creăm un stadion modern... Deci nu văd de ce să-l amendăm pe d-nul Pavel. Consider că fragmentul pe care l-a subliniat cel care a cântat imnul este unul cât se poate de important. Noi o tragem în continuu cu "Deşteaptă-te române"... de parcă am dormi cu toţii şi trebuie să ne trezim ca la apel, doar în momente din astea importante... ca apoi să ne culcăm la loc şi iar să ne deşteptăm. Aş vrea să ne schimbăm... să avem şi noi o soartă la care să se închine ceilalţi. Sau măcar să o înţeleagă, să o accepte ca fiind una demnă! Asta e tot ce îmi doresc.
Meciul de aseară s-a vrut un început... din păcate brazdele de pământ care ieşeau de sub gazon şi prestaţia mediocră a ambelor echipe au fost elemente care au umbrit acest început. Că noi încă nu ne-am deşteptat. Ce soartă să mai croieşti în astfel de condiţii?

duminică, 4 septembrie 2011

Text prieten cu o vioară

Oricum ai merge - cap-coadă sau viceversa - tot o lecţie înveţi: totul este efemer... Şi vorbele mari, cele pompoase... afişate cu ostentaţie pe pereţi, pe tricouri, pe morminte... nu au de-a face cu lumea asta! Tindem să fim perfecţi, ne dorim înţelepciunea... dar ea e rece şi cât timp ne curge sânge prin vene, cât timp vedem şi simţim nu putem să uităm pur şi simplu că suntem oameni, că trecutul ne face ceea ce suntem... Nu putem să-l negăm orice ar fi.
Nu! Nu vreau să fie colorată! Nu trebuie să arate bine: trebuie să îndeplinească întocmai şi la timp cu sfinţenie funcţiile pentru care o cumpăr! Nu trebuie să imite imaginea unei firme foarte cunoscute, nu asta mă interesează! Îmi vine să o las moartă şi să plec de lângă taraba asta... dacă aşa ieftin mă crezi la minte. Nu sunt nici marinar, nici genul care ia "ce se poartă"...
Din nevoia de a avea ceva familiar în celula asta mi-am desenat pe un perete o fereastră lângă care am adormit, ca atunci când am căzut obosit pe bara din autobuzul 21, fără să mă sprijin cu mâinile... M-a făcut să sufăr faptul că ţi-a fost uşor să legi noi prietenii... nu mai pot să scriu mai departe! Nu are sens. Poate că ai văzut că mi-au dat lacrimile sau nu... oricum ar fi de ce ar mai conta? Cu toţii ştim că totul este efemer.
Atunci, de ce am mai mers la seminarul cu aberaţii gen "dezvoltare durabilă"? Nu ştiu... poate doar ca să mi se spună că... dincolo de toate cuvintele de pe slide-uri există o singură înţelepciune viabilă: "Viaţa e o junglă! Trebuie să tai în stânga şi-n dreapta... şi să mergi înainte ca să poţi să răzbeşti." Cu toate astea... totul e efemer!