luni, 30 mai 2011

Sonja

L-am văzut astăzi de dimineaţă când am fost enervat că un anume program pentru copii nu emitea pe net (cică era offline)... iar eu nu am reuşit să-mi văd serialele care mă binedispun dimineaţa. Noroc cu Badea... deşi nu a fost aşa amuzant sau nu mi s-a părut mie. Poate doar treaba cu hainele... dar i-aş putea spune: "Lasă Mircea... că nici eu nu-s mai breaz" :)))...
Buuun, unde eram? Ah, da... la Sonja! Cine-i Sonja, ce-i cu ea? Păi, e simplu... e o fată. Care e personaj de film - unul nemţesc - apărut prin 2007, fiind produs la studioul Wolfe Video. Nimic interesant până aici.
Sonja este o fată de 16 ani, care face parte dintr-o familie de oameni divorţaţi, locuieşte cu mama sa şi o găseşte atractivă pe prietena ei cea mai bună Julia (care e interpretată de o actriţă pe care o cheamă chiar Julia - Julia Kaufmann :)))) ). Sonja (Sabrina Kruschwitz) are un iubit - pe care nu-l iubeşte - foarte insistent şi care îşi dă tot interesul încercând să o impresioneze cu talentele sale de meşter în ale mecanici auto, încearcă să întreţină conversaţii, dar ea nimic. Îi scrie mesaje tâmpite cu creta în faţa balconului gen "Sonja te iubesc şi te rog să te întorci" sau aşa ceva. Dar ea are ochi doar pentru Julia, iar despre Anton... spune că are gust de scrumieră când se sărută după ce fumează (el, că ea nu... şi e încă virgină).
E un film despre viaţă, normal... banal chiar. Nu se întâmplă mare lucru, dar dacă vă interesează cum a fost dezamăgită fata, cum a "devenit femeie" (adică, în ce condiţii a scăpat de himenul ei)... puteţi să urmăriţi filmul. Sunt fragmente din viaţă: certuri cu părinţii care nu te înţeleg, care-ţi citesc prin jurnal şi apoi se simt vinovaţi că nu le mai vorbeşti, părinţi autoritari care-ţi calcă în picioare orice urmă de personalitate încă de la vârste fragede - pe motiv că fac "educaţie" şi aşa mai departe. Filmul se încheie cu replica: "Nu pot face asta Sonja, nu pot..."

V-am pus chiar şi o subtitrare, asta în cazul în care nu ştiţi prea bine germana (asta pentru că, la fel ca la filmul The Truth about Jane, nu am găsit subtitrare în română pe niciun site):

Subtitrare film Sonja

Vizionare plăcută

joi, 26 mai 2011

Vreţi să ştiţi cum se scrie litera J?

Eu pe net am o problemă cu oamenii care scriu cu sau fără i... atunci când nu trebuie. Aflu de fiecare dată doct de la oameni de la care m-aş fi aşteptat la altceva... că să fii (la persoana a II-a singural, conjunctiv, prezent) se scrie de fapt să fi... fiindcă verbul este "a fi". Dar să trecem peste aceste lucruri... şi să vorbim de treburi serioase.

Voi ştiaţi că ăştia pe calculator au greşit? Şi voi în general care scrieţi J aşa... El se scrie de-a-ndoaselea! E un fel de L cu buclă în loc de unghi drept. Adevărul e că pe strada aia - undeva prin cartierul Vidin, prin spate la Cimitirul Brăiliţa (acolo unde se aruncă lăturile oamenilor - prin dosul unor garaje)... ei bine, pe strada aceea am auzit o bătrână vorbind şi sincer am încercat să înţeleg! Dar îmi părea că e cu totul alt grai decât cel de pe plaiurile mioritice! Apropo, pe strada aceea am avut ocazia să zăresc şi eu de departe pasărea pe care o numeam "fluerător" în copilăria mea. Are penajul galben... sau să fi fost altă pasăre? Oricum arăta simpatic în vârful copacului, dar camera de la telefon nu bate fază lungă aşa că nu m-am complicat să v-o arat!

Vedeţi dacă n-aţi citi la viaţa voastră decât cărţi de joc la şeptică sau macao... ca să nu mai vorbim de poker... de acolo, de la Juveţi aţi prins voi că J-ul se scrie aşa şi nu cu bucla spre dreapta. Uitaţi cum se face de fapt:







P.S. asta mi-a amintit de faptul că la ora de mate din generală, am avut o profă care, atunci când ne dădea câte un exerciţiu ne spunea: 1. puntele a, b, c, şi "ji"... 2... idem. şi aşa mai departe! Şi eu am remarcat primul din clasă asta, dar cei care i-au atras într-un mod grobiant atenţia profei au fost... colegii mei; ei am început de atunci să strige la fiecare final de oră după care ni se dădea o temă: "Şi puntu' Ji!"... Deşi problema respectivă nu ajungea decât până la d... :)

P.P.S. Mă mai puteţi citi... pe lângă blogul acesta... pe site-ul time zone... în general la rubrica Sport; dar cred eu că nu numai acolo! Vă mulţumesc că mă citiţi! Mă înclin! :)

marți, 24 mai 2011

John Isner a făcut un meci mare în faţa lui Rafael Nadal

* americanul i-a pus probleme serioase numărul 1 mondial al tenisului, acesta reuşind să câştige abia în set decisiv: 6-4, 6-7, 6-7, 6-2, 6-4

Am putea spune că David - mai scundul Nadal - l-a învins pe uriaşul Goliat - John Isner. Dar m-am uitat la picioarele extrem de lungi ale lui Isner şi am văzut că la încălzire mişcarea americanului semăna cu dansul cocorilor din orient. Destul de mobil, cu o capacitate de a se deplasa foarte bine în teren Isner i-a pus mari probleme spaniolului, care însă s-a mobilizat mai bine pe final de joc şi a venit ca un tăvălug când a văzut că adversarul dă semne de oboseală şi slăbiciune.
Primul set a început ezitant pentru ambii jucători, au mers cap la cap până când Rafael Nadal a reuşit să obţină break-ul în jocul cu numărul şapte. Cu acest avantaj minim a reuşit să-şi adjudece primul set şi încrederea americanului scăzuseră vizibil.
Începutul celui de-al doilea act i-a aparţinut lui Nadal care i-a luat lui Isner break-ul chiar la debut de set. Şi părea că deja jocul este la îndemâna ibericului. Însă nu a fost aşa: americanul a rămas aproape de oponetul său şi a reuşit un rebreak în game-ul opt, egalând la patru. Setul s-a dus în tie-break şi acolo Isner a fost mai bun decât Nadal.
Tot în tie-break s-a încheiat cel mai echilibrat set al meciului, cel de-al treilea. Cei doi au mers cap la cap până la final, iar americanul a fost iar de nebătut în tie-break. Cu toate că ar fi trebuit să capete încredere, dar nu să se relaxeze... ci să capete suficientă adrenalină pentru a putea să mai obţină doar un set şi să-l scoată din primul tur de la Roland Garros pe Nadal, Isner a clacat. A pierdut iar devreme un break în game-ul al treilea, apoi spaniolul a apăsat pe acceleraţie şi nu i-a mai dat nicio şansă. Jocul americanului s-a clătinat şi nu i-a mai ieşit mai nimic, venirile sale la fileu - când scotea mingea de sub acesta cu lovituri de o fineţe nespecifică pentru fizicul său - nu au mai fost atât de eficiente şi a fost pasat de multe ori.
La fel s-a întâmplat şi în ultimul set, când încrederea americanului scăzuseră, iar Nadal a reuşit să se impună destul de categoric. Nu la fel ca în precedentul set, dar s-a văzut că e mai în formă şi reuşeşte să se concentreze excelent în situaţii extrem de dificile. Nu degeaba este campion, deşi să fiu sincer am văzut că a introdus o nouă practică pe terenul de tenis: pe lângă acel tic care a făcut-o pe mama să spună că "o fi având viermişori" l-am suprins de vreo două ori că a scuipat pe teren. Nu am mai văzut la niciun jucător de tenis practica asta, dar totul e un început. Se poate să mă înşel eu, dar aşa mi s-a părut şi asta nu o dată, ci de două ori. Nu m-a ajutat comentatorul sau comentatoarea de la Eurosport; dar eu cred că am văzut bine! I-a fost comentat echipamentul de la Nike pe post (ceea ce e un fel de reclamă) şi nu i-a fost comentat acest gest? De ce, că e numărul 1? Şi ce?

P.S. Şi ca să amintesc iar de comentatori... femeia de pe Eurosport 2 a spus ceva ce mi-a plăcut cu privire la Novak Djokovic. Sârbul a spus că el nu e ipocrit! A ieşit cu Rafael la masă, au discutat... se respectă, dar câtă vreme vor fi rivali în teren nu poate fi vorba de prietenie între el şi Federer, Nadal şi Murray! De aceea, îl apreciez şi mai tare acum! Bravo Nole! E de departe omul cel mai sincer şi mai puţin ipocrit, într-o lume a ipocriziei absolute. Bă, nu mai păstra nişte aparenţe!!!!!!!!!!!!!!!! Dacă ştii că X nu-ţi place spune-i: te respect, nu am nimic cu tine, dar... nu suntem prieteni! Că ştii noi pe teren ne batem pe bune! Şi asta e o lecţie de viaţă pentru toţi! Mulţumesc Nole! Felicitări! Eşti cu adevărat un om mare! :)

luni, 23 mai 2011

The Truth About Jane

L-am văzut acum câteva zile. Nu e un film prost în totalitate, dar e unul cam ca la americani... unde morala există la toţi oamenii şi, chiar dacă într-o primă fază ai nu pot accepta un lucru, se pot schimba şi devin nişte oameni conform unei societăţi moderne. Acolo unde singurătatea e doar aparentă, acolo unde găseşti oameni cu care să te poţi înţelege orice problemă ai avea... acolo unde există ONG-uri care te ajută chiar în acest sens.
Deşi ştiam care-i tema filmului... mă aşteptam ca titlul său să fie o ironie - eu aşa aş fi tratat ideea cu titlul ăsta. Adică, ştiam că e despre "dykes", dar mă aşteptam ca Jane - eroina principală - cea care dă peste cap viaţa familiei sale... să nu fie ceea ce credea la un moment dat că este. Să nu fie decât o fază adolescentină şi... apoi să treacă de partea cealaltă cum spunea un alt personaj din "Imagine me and you". Lucrurile nu sunt cum le anticipez eu... aşa că... nu am fost surprins, doar că aş fi vrut să fie altceva decât am văzut până acum.
Pe ansamblu subiectul e corect tratat... şi ştiu că lumea ar fi reticentă la ceea ce e nou, la ceea ce iese din normele cotidiene. Şi că treburile astea se întâmplă cel mai des în adolescenţă... o perioadă aşa de complicată pentru majoritatea lumii. Poate că e clişeu ceea ce spun, dar ăsta e adevărul. Atunci descoperi lumea, cum e ea de fapt... atunci trebuie te îndrăgosteşti şi de cele mai multe ori eşti dezamăgit prima dată, atunci ai nevoie mai mult de oameni alături, iar când cei de la care te aştepţi să-ţi fie alături ţi se pare că fac tot posibilul ca să-i urăşti nu să ţii la ei... şi mai ales că ai impresia că te urăsc ei la rândul lor... şi totuşi nu vrei să-i pierzi... începi să gândeşti! Să vezi cum stă treaba de fapt în lume şi-n viaţă. Care de cele mai multe ori o dezamăgire. Asta pentru că nu tuturor le este garantat succesul - pentru că unii trebuie să şi piardă (chiar dacă nu ar merita pe deplin asta!)... trebuie cineva să piardă! Şi pentru că nu toţi au norocul de primi o educaţie sănătoasă care să le insufle curajul de a merge până în pânzele albe. La unii visele sunt din porţelan, iar când pică pe jos se sfarmă, se fac ţăndări... şi le abandonează acolo pe jos pentru bani şi pentru plăceri efemere.
Dar să revenim la filmul ăsta care spune că "Partea bună a schimbării e că poate veni chiar şi de la oamenii de la care te aştepţi mai puţin"; lucru corect, dar destul de complicat de pus în practică. De cele mai multe ori oamenii sunt reticenţi la nou. Cea mai frumoasă replică a fost cea în care s-a făcut referire la ipocrizie: "Lumea ar fi mult mai bună, dacă oamenii ar fi sinceri!". Ştiu că e greu, dar dacă toţi am fi sinceri cu noi şi cu ceilalţi am avea o lume mai bună şi mai corectă.
Dacă există şi lucruri care mi-au plăcut la acest film, cu siguranţă că sunt şi lucruri care nu mi-au plăcut: adică e un scenariu prost pe alocuri cu o profesoară care apare tot timpul la momentul oportun, ca un înger păzitor şi... o apără pe Jane de singurătate, îi dă sfaturi bune... când de fapt în viaţă e de-a-ndoaselea: ştiu că atunci când am avut extrem de mare nevoie de cineva alături să mă simt atât de singur, încât să cred că-s invizibil. Şi că cei care ar fi putut să înţeleagă să fie aşa de departe... Aici femeia aia apare mereu, chiar şi când Jane e undeva pe iarbă pe o pantă... sau la şcoală să apară pe hol... chiar când băieţii voiau să facă mişto de Jane... doar pentru că e "dyke". Ceea ce e ridicol şi aiurea.

Însă actriţa care o joacă pe Jane... are şi o voce care-ţi rămâne în minte - mai ales când narează - aproape că nu e feminină! Mai degrabă de star rock... mereu răguşit... ăia pe care eu nu-i pot suporta. :))) Dar fata joacă excelent rolul. Da! Adică aşa. La acel mod de a reacţiona mă aşteptam de la o adolescentă, iar ea o face excelent şi natural. Dacă ar fi fost şi scenariul în totalitate realist... ieşia un film mai bun, dar americanii trebuie să fie ipocriţi şi să facă toată chestia siropoasă, să nu încapă deloc dezamăgirea în poveste. Ci doar ideea că până la urmă totul va fi bine. Ceea ce e doar o consolare ieftină! Când eşti dresat să accepţi zi de zi... că şi mizeriile pe care tu le trăieşti se numesc viaţă........... Şi că lucrurile simple sunt cele mai frumoase. Da... sunt frumoase, dar depinde cu cine le împarţi... şi cât timp...

Nu am găsit pe nicăieri pe net subtitrare pentru acest film, deşi am căutat şi pe site-uri de specialitate. Aşa că am să vă pun un link de Download mai jos! În mare parte e corect, poate că sunt şi lucruri pe care nu le-am priceput eu corect... dar e prima subtitrare deci sper să vă placă! Şi faceţi trafic aici! :) Vizionare plăcută! Numai bine!

vineri, 20 mai 2011

Nu vă faceţi griji - voi scrie în continuare!

Azi am aflat că mâine a prezis un nene - care a mai spus şi în alte dăţi asta - că va fi sfârşitul lumii. Eram în camera alăturată şi le-am zis alor mei că "Doamne ajută!", ne scapă de chin (mai ales pe mine). La care tata nu a prins ironia şi mi-a zis speriat: "Eh, nu are cum să fie... mint ăştia la televizor."; eu tot cu "Să vină, să vină!" ca un apărător al paradelor gay mult prea dezinvolt.
Vă anunţ totuşi că: în cazul în care poporul şi planeta nu a fost minţită cu televizorul, ziarele, radiourile şi netul (ăştia n-au politicieni de pus la zid, nu au de demascat corupţia sistemului, nu au de spus lucruri care să ne intereseze: cum ne sunt încălcate drepturile şi aşa mai departe, ci doar de asta le arde să dezbată)... iar pocinogul se petrece aevea... eu de pe lumea cealaltă am să continui să vă scriu aici!
Sănătate şi fericire (şi nu uitaţi că nu mai sunt multe ore până mâine - deci bucuraţi-vă de viaţă şi faceţi acum ce nu aţi făcut niciodată şi v-aţi dorit dintotdeauna: de exemplu, o vizită în China fără bilet, să daţi mâna cu Osama - staţi puţin, a murit: "Să-i fie apa uşoară"... mă rog să daţi mâna cu Obama atunci care l-a ucis etc.!)!

marți, 17 mai 2011

"Noi ducem mortu'/cu tot confortu'"



Chiar şi după asta:





P.S. Adică, ce mai contează că ai mâinile depărtate de corp şi eşti plat la bot... dacă-i cald în sicriu şi eşti împachetat în confort, ai?

P.P.S. era să zic ceva urât, dar n-are nicio importanţă.

vineri, 13 mai 2011

Zeitgeist

Eram ieri pe internet şi din greşeală am văzut undeva numele Mircea Badea... şi am dat click acolo să văd cum îl înjură lumea. Când colo era un articol al unui blogger în care se spunea că cel ce realizeză emisiunea "În gura presei" are nu ştiu ce părere despre filmul "Zeitgeist". Şi în josul textului respectiv era următorul comentariu:



Şi-mi zic - eu mie: "Bă! ia să văd şi eu filmul! Pare interesant... mai ales că am citit cândva - nu mai ţin minte când, oricum prin 2008 sau 2009 - despre o idee oarecum asemănătoare". E vorba de "Maladia leopardului verde" - Walter Jon Williams. Problema e că ieri nu am găsit imediar filmul "Zeitgeist. The Movie": despre care am găsit următoarea părere:



ci "Zeitgeist Addendum"... care este un fel de continuare, un fel de trece la alt nivel a ideii pe care mişcarea respectivă o propune. Eu când aud de cuvântul "ever" prezent în contexte de genul acesta îmi cam vine să vomit. Adică, omule... chiar nu crezi că ai să evoluezi... şi că nu o să afli mai multe? Iar despre documentarul - care cică e cel mai vizionat din istoria internetului - am citit undeva că-ţi cam "fute creierii" în sensul bun. Şi-mi zic din nou, încântat de ideea că am să am un orgasm intelectual: "nu fă sex cu muzica" - aşa cum băga George Hora la microfon. Dar azi am căutat şi prima parte, ca să nu spună lumea că vorbesc în necunoştinţă de cauză.
"Zeitgeist" - începe cu un prolog în care ni se spune de ce avem tendinţa să credem în D-zeu, să ieşim în stradă manifestând, să mergem să votăm... Apoi urmează trei părţi în care privitorul este informat - în mare parte corect - de faptul că suntem minţiţi sistematic de diverse instituţii. Scenariul este făcut în mod special pentru societatea americană, dar generalizând am putea spune că se referă la lumea globalizată - aproape complet - mai ales că face referire în final chiar la UE, la Uniunea Mexic, SUA, Canada şi la Uniunea statelor din Asia. Dar să nu anticipăm:

1. prima parte face nişte paralele interesante între povestea biblică a lui Iisus Hristos şi modelul de religie solar - al venerării Soarelui - luând în considerare nişte concepte astrologice: constelaţiile Vărsătorului, Fecioarei, Peştilor, Berbecului şi Taurului coroborate cu anumite simboluri care apar în biblie... vrând să dovedească că în sine povestea biblică nu e decât ceva ce şi alte religii au spus: "Zeul", "Alesul" sau cine o mai fi: s-a născut din fecioară, a avut 12 apostoli/12 fraţi, la 12 ani era deja sclipitor, la 30 a fost botezat şi de atunci şi-a început opera - minunile: mersul pe apă, salvarea bolnavilor, învierea unor oameni morţi, trasnformarea apei în vin etc., urmate inevitabil de vinderea de către un ucenic, crucuificare/moarte şi reînviere. Neavând totuşi cunoştinţele necesare să pot să verific singur informaţiile din această primă parte nu am nimic de zis! Totuşi de la asta şi până la faptul că unii pe net au început să spună că: fără doar şi poate, filmul demonstrează clar că D-zeu nu există e cam o cale lungă. Numai un imbecil cu mintea scurtă poate să susţină aşa ceva. Ce prezintă filmul în prima sa parte e o teză impresionantă, documentată... care pare veridică. Eu nu sunt un fel de Mircea Eliade care să ştie cum stă treaba în istoria religiilor, deci nu am cum să contrazic, dar nu-mi place să o înghit nemestecată. De la o anumită vârstă şi din motive mai mult subiective am început să privesc religia cu neîncredere şi să caut tot timpul să contrazic punctul de vedere al celor care susţin într-un mod fanatic că anumite chestii chiar există. Am citit prin 2007 "Fundaţia" - Isaac Asimov (prima carte din ciclul cu acelaşi nume) şi acolo e prezentat destul de concret modul în care prin intermediul religiei a fost manipulată lumea, dar apoi s-a trecut la stategia economică şi militară şi chiar influenţarea minţii (prin intermediul unor oameni cu capacităţi speciale) pentru recâştigarea controlului asupra lumii. Cartea e genială... şi spune la fel ca şi filmul că în spatele religiei nu e decât o poveste care nu se susţine prin nimic, doar prin credinţa oarbă a unora educaţi să gândească într-un anume mod! Deci să ne eliberăm de canoane şi să gândim liber! Foarte bine! Sunt de acord cu asta. Să nu mai finanţăm preoţii. Să le spunem cum i-a zis tâlharul necredincios de pe cruce: "dacă eşti cu adevărat fiul lui D-zeu... atunci dă-te jos de pe cruce şi demonstrează-ne!"; dacă ei cred că D-zeu şi nu banii îi ţin în viaţă... atunci să-i hrănească D-zeu nu banii noştrii! Filmul spune că singura instituţie care nu a fost atinsă de-a lungul timpului e biserica. Şi că are influenţe politice chiar. Deşi dacă e să mă gândesc bine mai mult Biserica Catolică... şi cea Musulmană mai degrabă decât cea Ortodoxă. Dar bine... ne eliberăm de ele. Şi ne bazăm pe ce spune ştiinţa. Am citit totuşi recent "Atom - Journey across the subatomic cosmos" - acelaşi Asimov (tradusă la noi de Mihai-Dan Pavelescu: "Atomul - un univers"). E aproape un curs complex - dar spus pe înţelesul tuturor celor care au răbdare şi vor să înţeleagă cum stă treaba în interiorul atomului... cum s-a ajuns la el, care sunt forţele care acţionează la nivelul lui (electroslabă - combinarea forţelor electromagnetică cu cea slabă, forţa tare, pe lângă cea gravitaţională despre care până la momentul publicării cărţii se ştia că e generată de gravitoni - particule care nu fuseseră izolate încă... eu nu am cunoştiţă despre vreo descoperire ştiinţifică în acest sens... dacă ştie cineva ceva să mă anunţe!)... şi particulele care interacţionează. Şi să vedeţi că dincolo de celebrii protoni, neutroni şi electroni despre care aţi învăţat la chimie mai sunt multe lucruri care încă nu se ştiu. Că cineva la un moment dat a elaborat un model atomic cu antiparticule, iar acestea au fost izolate! Apoi au bănuit că există particula neutrino pentru că o anume reacţie nu dădea rezultatele scontate de calcule... iar respectivei particule i s-a dovedit existenţa prin intermediul unor experimente. Şi că mai sunt o grămadă de alte particule dacă divizăm mai mult un proton şi un neutron şi că există şi antimateria... şi ajungem şi la Big-Bang. Atunci când s-au format "elementele esenţiale"... cele care unindu-se au dat naştere prin reaţii repetate lumii pe care o ştim - cu planete, galaxii... păsări, animale, oameni, plante etc. Şi atunci mi-am pus întrebarea... ştiinţa nu ne poate explica întotdeauna tot. Mai ales că aşa cum scria autorul citat la început exista neantul, dar nu unul oarecare, ci unul încărcat de energie! Dar energia asta... care e sursa ei? Şi mai ales dacă să zicem era stabilă... de ce a trebuit să se declanşeze explozia, de ce a trebuit să se producă un val în acel ocean energetic primordial? Nu vreau să devin mistic şi să spun că poveştile bibliei sunt altceva decât poveşti, ci doar că putem accepta că e cineva deasupra... şi cum spune chiar filmul şi am mai auzit asta şi altă dată (am scris despre conferinţa d-nului Mihai Dinu cândva): Nu putem spune ce este D-zeu, ci doar ceea ce nu este. Şi nu este cu siguranţă "după chipul şi asemănarea" noastră sau un bătrân ce se uită din cer spre noi pedepsindu-ne (cum ironiza filmul postura asta), ci o inteligenţă superioară... pe care nu o putem înţelege pe deplin. "Ce vrei să demonstrezi creştinule?" - cum bine spune Cedry2k - un artist mult mai bun decât prea promovatul Guess Who, care nu e slab, dar nu e nici pe departe cum sunt nişte tipi din hip-hop-ul românesc pe care i-am ascultat recent; el pune o întrebare tare interesantă în cadrul cântecului: cu ce a greşit cel care a fost educat de mic să fure şi să cerşească ca să supravieţuiească şi chiar să Trăiască?! Dar iar am cam luat-o pe arătură şi hai să revedim la film.

2. în a doua parte ni se prezintă de acum celebrul caz: "11 septembrie 2001", care conform versiunii oficiale nu e altceva decât un atac terorist al unor oameni înarmaţi cu cutter-e ce au deturnat nişte avioane în "turnurile gemene" (plus clădirea 7 şi Pentagon). Versiunea oamenilor care nu au vrut să creadă în ce spun oficialităţile americane o ştiam deja... din cartea lui Giulietto Chiese - "Zece": unde se explică faptul că modul cum au căzut clădirile seamănă mai degrabă cu o demolare controlată... decât cu intrarea unui avion în ele, că presa însăşi a participat la întreţinerea unui mit... care să ducă până la urmă la ideea că talibanii sunt de vină şi că Osama trebuie ucis. Eu am zis de atunci că mi se pare că-mi pute treaba cu Osama ăsta... încă din 2001 după atacuri. Fără să ştiu ce ştiu azi.

3. e partea care se referă la "omul din spatele cortinei". Începe cu sistemul monetar şi bancar care crează profit prin îndatorarea populaţiei şi inflaţie şi termină cu războiul... o modalitate foarte bună pentru profit. E un exemplu cinic acolo: dacă vrei să cucereşti o naţie fă-i să se măcelărească între ei! Aceste două idei (a sistemului monetar) sunt reluate şi amplificate şi explicate mai pe larg şi în "Zeitgeist Addendum". Ce doreşte până la urmă să ne demonstreze filmul e că guvernul american a creat deja o strategie care să ne înrobească pe toţi, să controleze tot şi să ştie totul despre toţi... prin implantarea unor cipuri... să avem un singur guvern mondial şi să nu ne mai temem de terorişti pentru că ne apără "Big Brother": în întruchiparea unui preşedinte american după tipar. M-am uitat aşa la toţi preşdinţii SUA care au apărut la TV... şi mi se pare că au o anume figură, o anume atitudine. Deşi diferiţi în ceea ce priveşte chipul... par la fel în exprimare. Bine, Bush Jr... s-a cam enervat de vreo câteva ori pe reporterii agasanţi, dar când era la tribună... acelaşi mod de a fi. De la frizură la machiaj... se vede că nu-s decât nişte actori.

Şi pentru că tot aminteam de "Zeitgeist Addendum"... e un film bun până la un moment dat. Adică: e corect ce spun că sistemul bancar crează bani... hârtii din nimic... şi că se bazează pe îndatorare şi inflaţie şi că la un moment dat toate astea trebuie să se plătească... şi atunci ar apărea criza. Când se spune stop! Sigur că americanii au trimis prin diverse ţări asasini economici ca să corupă puterea de acolo şi atunci când nu au reuşit au recurs la asasinarea propriu-zisă... sau la denigrarea personajului susţinut de mase prin intermediul PR-ului. Şi ce e la TV pare amplificat se crează un val şi un alt lider - de data asta supus american - se urcă pe el şi câştigă. Astfel imperiul american - condus nu preşedintele vremelnic ales la câţiva ani - ci de corporaţii care au interese să aibă cât mai multe pieţe de desfacere în cât mai multe ţări - se dezvoltă din ce în ce mai tare. Prin îndatorarea unui popor... cum suntem noi acum... şi vom fi forţaţi pe viitor să vindem aurul ţării şi orice alte bogăţii... în dauna mediului sau a orice. Noi trebuie să plătim datoria către FMI!
Dar mi se pare că o cam dă în bară atunci când spune că eliminarea sistemului monetar va înlătura tot răul. Că hârtia asta numită ban... dispărând nu vom mai avea nevoie nici de sistem de justiţie, nici de închisori căci nu avem infractori. Iar teoria asta (a eliminării ssitemului monetar - diavolul)... care porneşte de la exprimarea unui adevăr (cel în care statele sunt controlate prin intermediul datoriilor) este înghiţită pe nemestecate de către lume pe net. Aşa văd la comentarii! Că lor li se pare "evident" că eliminând banii, eliminăm răul. Iar filmul spune că ar trebui să construim o societate absolut liberă în care resursele sunt ale tuturor, bazată pe tehnologia care să înlocuiască munca omului. În "Maladia leopardului verde" - cartea pe care am amintit-o la începutul articolului - se propune o idee asemănătoare. Dar se întreabă: cine va întreţine aceaste maşinării într-o lume absolut liberă în care totul e pentru toţi şi pentru nimeni în definitiv. Bine... de mâine facem ca tehnologia foarte avansată să elimine munca, iar oamenii să fie liberi. Cum îi mai motivăm să lucreze la ceva? Cică dar ei pot fi motivaţi de înclinaţii: spre exemplu un artist nu face artă din ca să ia bani (sigur!), ci ca să fie admirat. Dar oare oamenii sunt aşa de buni admiratori. Nu vor exista şi în această libertate absolută... invidia legitimă pentru că un anume cutare reuşeşte să se facă mai remarcat decât altul. Ei cică (cei ce au realizat filmul) preiau ideea că toate sunt legate în natură, că fiecare are rolul său. Şi ne dau nişte imagini cu frunze şi flori colorate... şi probabil parfumate... şi nişte stele şi galaxii. Dar ei nu au privit în natură cu adevărat! Că acolo există prădători şi victime! Că există masculi alfa şi paraziţi! Şi că nu există anarhie... că nu toate resursele ajung la toţi! Că mai sunt unele specii care se devorează după actul de împerechere... că multe alte lucruri nasoale. Dacă aplicăm legea naturii... atunci cel puternic trăieşte, cel slab moare. Ceea ce propun distinşii oameni e o utopie. Suntem la fel... dar suntem şi foarte diferiţi! Nu am găsit deloc o idee coerentă pentru un sistem bazat foarte bine pe tehnologie... pe utilizarea resurselor planetei pentru crearea energiei: maree, soare, energie eoliană, geotermală şi ce o să mai descoperim. Ştiu că există un blocaj în ceea ce priveşte crearea unei maşini care să nu utilizeze carburanţi fosili, pentru că există magnaţi ai petrolului, dar oare pentru crearea unei baterii care să susţină efortul unei maşini timp de mulţi kilometri... nu se vor utiliza tehnologii care să poluieze? Întreb. Eu nu ştiu procesul exact, dar aşa mi-a explicat cineva sau am citit undeva. Se poate să nu existe nici interes, dar nici o tehnologie cu adevărat nepoluantă! Apoi, accept ideea că tehnologia ar putea la o adică să dirijeze unele lucruri mult mai bine decât oamenii, dar există o mare problemă! Tehnologia aia e creată de către oameni!!!!!!!!!!!!!! Şi trebuie întreţinută, curăţată, verificată! Nu ne putem lăsa pe mâinile unor maşinării care la un moment dat se vor uza... şi să stăm tot timpul. Or... de ce am lucra într-o lume în care totul e făcut de tehnologie? Dacă putem să bem, să ne drogăm... iar şoseaua şi maşina conlucrează şi nu se mai accidentăm... de ce să nu ne "sintem bine". Ce câştigăm dacă stăm în faţa unor monitoare să verificăm care e starea unor utilaje? Nimic. Deci... de ce să stăm? Şi oare cei care aleg să controleze tehlogia... oare nu vor controla lumea? Şi unde ajungem? La aceleaşi consecinţe! Eu nu pot să am încredere în ideile astea care... nu propun ceva coetrent, ci doar nişte idei. Să fim liberi... dar oare se poate? oare se poate să fim egali? Răspunsul meu e: NU! Anarhia nu e un sistem viabil, ci doar o utopie. Eu sincer nu am înţeles altfel ceea ce vor creatorii mişcării Zeitgeist. Aştept următorul film... "Zeitgeist. Moving Forward" - care pare să promită că face lumină în concepţia lor. Căci ultimul lor film sincer m-a cam dezamăgit complet. Iar primul... mare partea ştiam deja! Deci nu mi s-a părut că mi-a "futut" creierul.

Şi ca să fac şi legătura între ce spune povestirea lui Walter Jon Williams şi filmul prezentat mai sus: acolo (unde chiar un anume Adrian Cristea - cetăţean ucrainean are un rol important) se crează un virus care fac ca pielea oamenilor să conţnă clorofilă şi să se poată hrăni precum plantele. Se aplică populaţiei din Africa unde se ştie că foametea e la cote destul apreciabile... şi hrana devine ieftină... aproape că se dă pe nimic. Satisfacerea nevoii primordiale a omului aşa de simplu ar duce la devalorizarea hranei şi deci la o lume în indivizii stau la soare şi fac fotosinteză. Ca nişte legume. Cum îi mai îndemni pe ăştia să lucreze? Că cei care sunt obişnuiţi cu luxul or să vrea să li se cureţe canalele, să li se prepare hrană, măturat... munci înjositoare. Cine le va mai face... dacă cei care le făceau în mod curent... sunt liberi! Ce faci ca să-i detemini să te asculte totuşi? Îi faci sclavi... sau îi ameninţi cu biciul. Or lumea asta e iar nedreaptă. Nu ne putem întoarce în trecut. Şi personajul îi spune iubitei lui că iată cât de greu poate să atârne decizia asta de a da drumul virusului în lume. Dacă dărâmi o ordine trebuie să ai şi o viziune clară. Altfel rişti să ajungi în acelaşi punct. De fapt... multe revoluţii nu au făcut decât să înlocuiască un sistem nedrept, cu un altul la fel de nedrept. Iată cum rezolvă autorul povestirii amintite problema noii lumi - mă aşteptam să găsesc ceva asemăntor şi în film... care susţine eliminarea monetară... dar din păcate nu pute în loc decât o anarhie: "Plăteşti totul în calorii! Guvernul promite să-ţi plătească un dolar pentru valoarea caloriilor în schimbul monedei lor! Pentru a menţine drumurile şi canalele în funcţiune, un cetăţean datorează Gevernului un anumit număr de calorii - el poate fie să plătească în persoană sau să angajeze pe cineva să facă munca în locul lui. Şi slujbele pot fi plătite în calorii pe oră, aşa că, dacă faci muncă fizică grea, datorezi mai puţine ore decât cineva care face... o muncă de birou - care ar trebui să-i menţină pe cei tineri în formă şi nerăbdători să realizeze muncile neplăcute, în aşa fel încât să aibă mai mult timp liber pentru alte ocupaţii." - Nu ştiu cât de corect e raţionamentul, dar e cel puţin ceva. Ce faci când ai ajuns la o vârstă în care nu mai poţi să plăteşti orele repective pentru că te dor şalele? Te duci la birou? Cine te primeşte? Dar acolo e o operă SF... aici însă oamenii chiar vorbesc de realitate şi iată cum se încheie filmul... cu nişte sfaturi:

"Aici sunt câteva sugestii:

Demascaţi fraudă bancară. Citibank, JP Morgan Chase, şi Bank of America sunt cele mai puternice bănci din interiorul sistemului corupt al Rezervei Federale. Este timpul să boicotăm aceste instituţii. Dacă ai un cont bancar sau carte de credit la una din ele, mută-ţi banii la altă bancă. Dacă ai credit ipotecar, refinanţează-l la altă bancă. Dacă deţii acţiunile lor, vinde-le. Dacă lucrezi pentru ei, demisionează. Acest gest va exprima dispreţ faţă de adevăratele puteri din spatele cartelului privat bancar cunoscut sub denumirea de Rezervă Federală şi duce la conştientizarea fraudei sistemului bancar.

Doi. Închide ştirile de la televizor. Vizitaţi agenţiile de ştiri independente de pe internet pentru a vă informă. CNN, NBC, ABC, FOX şi toate celelalte prezintă ştirile prefiltrate pentru a menţine starea normală. Cu patru corporaţii care deţin toate sursele importante de mass-media, informaţia obiectivă este imposibilă. Această este adevărata frumuseţe a internetului şi establishment-ul (scuze că folosesc termenul din engleză deşi pe subtitrare era „stabilimentul” o traducere mot-a-mot a termenului... lucrur care mi se pare că-i diminua sensul) a pierdut controlul din cauza acestui flux de informaţie. Trebuie să protejăm internetul pentru că este cu adevărat salvatorul nostru acum.

Trei. Nu vă înrolaţi în armată şi nu vă lăsaţi familia sau pe oricine cunoscut să se înroleze în armată. Aceasta este o instituţie depăşită folosită acum exclusiv pentru menţinerea establishment-ui care nu mai este relevant. Soldaţii americani din Irak lucrează pentru corporaţii americane, nu pentru oameni. Propaganda ne forţează să credem că războiul este natural şi că armata este o instituţie onorabilă. Dacă războiul este natural, de ce sunt 18 sinucideri zilnic ale veteranilor americani care suferă de tulburări de stres post-traumatice? Dacă militarii noştri sunt atât de onoraţi, de ce 25% din oamenii fără adăpost din SUA sunt veterani?

Patru. Încetaţi să mai susţineţi companiile de energie. Dacă locuiţi la casă, debranşaţi-vă de la reţeaua electrică. Investigaţi fiecare mijloc de a vă alimenta casele cu energie nepoluantă. Energia solară, eoliană şi alte surse regenerabile pot fi folosite la un preţ rezonabil şi considerând creşterile fără sfârşit a energiei tradiţionale, e foarte probabil să fie o investiţie mai convenabilă de-a lungul timpului. Dacă conduci... cumpără o maşină cât mai mică şi ia în considerare folosirea uneia din numeroasele tehnologii de convertire care pot permite maşinii tale să fie un hibrid sau electrică sau să meargă pe orice altceva în afară de combustibilii stabiliţi.

Cinci. Respinge sistemul politic. Iluzia de democraţie este o insultă la adresă inteligenţei noastre. Într-un sistem monetar, nu există un astfel de lucru ca democraţia adevărată şi nu a fost vreodată. Avem două partide politice cumpărate şi influenţate de aceeaşi corporatocraţie. Parlamentarii sunt puşi în poziţiile lor de corporaţii, cu popularitatea proiectată artificial de către mass-media lor. Într-un sistem de corupţie inerentă schimbarea personalului la fiecare câţiva ani nu are relevanţă prea mare. În loc să pretinzi că jocul politic are cu adevărat un sens, concentrează-ţi energia pe cum să îmbunătăţim acest sistem nereuşit.

Şi şase. Alătură-te mişcării. Intră pe thezeitgeistmovement.com şi ajută-ne să creăm cea mai mare mişcare în masă pentru schimbare socială pe care a văzut-o lumea vreodată. Trebuie să mobilizăm şi să educăm toată lumea cu privire la corupţia inerentă a sistemului nostru global curent împreună cu singura soluţie cu adevărat durabilă, declarând toate resursele naturale ale planetei moştenire comună pentru toţi oamenii, în timp ce informăm toată lumea de starea adevărată a tehnologiei şi cum putem să fim cu toţii liberi dacă toată lumea lucrează împreună în loc să se lupte.

Alegerea este a ta."


a. chiar ne vom elibera de sistemele bancare dacă ne vom duce la alte bănci? păi, nu întreţinem sistemele bancare concurente... care vor avea mai mulţi clienţi şi să zicem le falimentăm pe cele amintite? întreb doar! mă aşteptam să ne sfătuiască să nu mai facem tranzacţii DELOC! să nu le mai facem. ştiu că nu e posibil, dar acum ce vrei să fac?
E doar pentru că aşa e lumea acum. Păi, vrei să o schimbi sau ce vrei de fapt? "Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele"... ţineţi minte asta! M-am săturat de alde guru ăştia care propun o idee, dar de fapt... spun că "Eu vreau să se schimbe, dar să rămână totul la fel; sau să nu se schimbe nimic, dar să facem unele modificări prin părţile esenţiale". Deja suntem... ridicoli.
b. sunt de acord că ştirile sunt bine filtrate şi că suntem manipulaţi de trusturi care fac jocurile unor societăţi pe care le reprezintă. dar netul nu e deloc o instituţie liberă: e deţinut de nişte giganţi precum Google, Yahoo, Apple, Microsoft, Facebook şi alţii ca ei... ăştia sunt cam cei mai mari. Şi tehnologia informaţiei este deţinută de cineva şi manevrată de publicitate. Iar agenţii de presă libere... pe net... nu există! Şi netul... e o grădină zoologică încărcată de cretini cum e şi lumea! Deci nu te aştepta ca să vezi aici mai multă inteligenţă. Îi vezi numai după modul în care le înghit nemestecate! La fel ca bloggerul acela despre care scria Mircea Badea la el pe blog. Netul mi se pare intrumentul cel mai bun pentru spălarea pe creier! "Prea multă informaţie fără subiect".
c. nu am nicio părere despre asta. Adică, cred că instituţia războiului există. Şi cine are înclinaţii spre aşa ceva... de ce nu? Ştiu că e o situaţie ciudată că trebuie să te supui. Dar ce te faci dacă vin alţii - nu talibanii - să te cucerească. Eu nu m-am înrolat, nu am făcut armata... că nu mi se pare că asta te face bărbat. Dar cred că armata... e o instituţie care va exista tot timpul. Să o limităm... da! Dar nu cred că trebuie să o eliminăm. Să nu cumva să fie mai periculos!!!!
d. eu vreau să am un panou solar la casă, dar îmi trebuiesc bani pentru asta. nu-mi dă nimeni doar pentru că fac parte dintr-o organizaţie dreptul să-l cer pe degeaba. Omul ăla care-l are a muncit pentru el... e ceva mai complicat aici. eu sincer vreau! dar nu cred că e suficient!
e. le resping pe toate! care e sistemul tău? că anarhia... nu cred că funcţionează! o să ajungem o junglă în care cel care poate să ia tot va lua tot... iar ceilalţi vor suferi la fel. vreau să cred că putem fi egali, dar eu ştiu că nu se poate!
f. nu! până nu oferi un sistem în care să pot crede şi eu... după... mai discutăm! :) e alegerea mea să nu pun botul la orice şi să apăr un sistem care oricât de nedrept este oferă totuşi un echilibru în ceea ce priveşte separarea puterilor - măcar la nivel formal... ştiu că nu sunt liber pe deplin şi niciodată nu am să fiu. Mişcarea asta militează şi pentru opinia critică! eu cred că are lucruri frumoase, bune... sunt de acord să ne dezvoltăm tehnologia, dar vreau o idee... că şi în sistemul actual putem face la fel! Ştiu că e nedrept, represiv... dar nu s-a inventat până acum ceva mai viabil. La nivel formal totul pare frumos... dar eu vreu să văd mai întâi că funcţionează... creaţi-vă voi comunitatea voastră şi să o văd că merge... şi apoi... vin şi eu cu inima deschisă. Nu sunt încuiat, ci doar pesimist cu privirela succesul unui astfel de proiect!

marți, 10 mai 2011

Guess Who a lansat ieri un clip pentru online


Mie personal îmi place şi textul şi modul cum e regizat. Trompeta aia de la început mă cam seacă, dar merge. Observ că se întâmplă şi la noi ceea ce văd afară: adică se încearcă să se găsească o legătură între ceea ce spune piesa şi ce spune imaginea pe care e pusă. Adică, nu e ceva cu sărituri într-un club... şi nimic altceva. Ce se întâmplă în video-clipul lui Guess Who mi se pare că seamănă cu ceea ce a pus pe scenă cel care a regizat clipul lui Katy Perry - E.T. Şi mai observ ceva: tipul a început să cânte. Nu doar ritmat, ci să cânte. Aşa cum a început să facă pe unele clipuri şi Eminem... E adevărat că faza cu schimbatul ochilor e luată de undeva - dar e bine pusă acolo şi mă bucur că există oameni care gândesc treburile astea. E ideea care mi-a plăcut cel mai mult. Şi faptul că l-a speriat deodată pe originalul Guess Who îţi induce o stare. Aşa mai zic şi eu! Deşi se copiază modelul de afară... totuşi cred că e adaptat bine la ce avem aici, în România. Văd şi eu un strop de originalitate în tot acest ocean de kitsch-uri.

joi, 5 mai 2011

Eterna, pitoreasca şi fascinanta... România!

M-am pus şi eu ca să mă informez pe net... mai precis pe gândul.info şi acolo m-am uitat la cei care comentează pe site. Şi am zis: UAU! Te întrebi de ce e rău în România. Păi, vezi cum vorbeşte în public lumea... şi cum toţi sunt deştepţi. M-am uitat şi la cei care comentau faptul că Barak Obama nu dă pozele alea cu Osama mort pentru că el e cel care a câştigat premiul Nobel pentru pace, că are o anume reputaţie... că e draci şi laci. Că să nu inflameze spiritele musulmane. Dar nu le-a inflamat spunând că l-au ucis? Acum dacă ne arată şi nouă că e ucis... mai poate să inflameze spiritele? Ba aş zice că le mai calmeză! Era într-o carte "Templul de aur" (Yukio Mishima) în care un personaj îi spune celui care va da mai târziu foc "Templului de aur" că lumea va fi mult mai bună dacă ar fi pusă aşa la intervale regulate să vadă atrocităţă: mitralieri în public, spânzurători... ca în evul mediu! Le dăm sânge şi... ia să-i vezi cum se liniştesc. Se gândesc de două ori înainte să mai facă rău. Dacă li se întâmplă şi lor la fel? Sigur că nu putem să facem aşa ceva... e de evul mediu, dar măcar o imagine cred că putem să dăm. Şi cum spunea Badea aseară... de ce nu daţi una cu el viu? Dacă mor e urât măcar speriat că va muri să-l vedem. Deşi eu cred că era mort de mult şi acum e doar ceva oficial. De ce au făcut aşa? Păi, cum spunea şi Silviu Brucan: abia peste 10 ani o să devină România o democraţie. Poate că intervalul ăsta e şi el magic. Şi cineva spunea tot pe net - tot la rubrica aceea a comentariilor - că ăştia vor să ascundă nişte atrocităţi făcute recent în Libia. Nimic serios: moartea familiei fiului lui Gaddafi cică... Şi-au amintit că aveau ei un duşman şi l-au readus acum în prim plan. Mă rog, cert e că eu aş vrea să văd filmul ăla pe bune în care moare Osama bin Laden şi atunci cred. Altfel, nu cred că s-a făcut "dreptate" cum spunea d-nul Obama. Mai ales că dreptate era dacă ar fi fost prins viu, judecat şi... pedepsitpe bază de dovezi. Nu lichidat în momentul în care cică... nu avea nici arme să se apere. Dar să trecem peste...
M-am dus apoi la un articol în care ni se spunea clar că magistraţii se ocupă mai mult de literatură decât de justiţie, că tot o aduserăm în discuţie mai devreme! Că ăia dau justificări de genul: "circumstanţele pozitive ale acestuia, cum ar fi moralitatea, legăturile familiale, domiciliul, statutul socio-profesional al părinţilor acestuia, de a căror susţinere permanentă inculpatul se bucură, nefiind indicată în aceste împrejurări o ruptură a inculpatului Andrei Plăcintă de mediul familial" - ca acest ins suspect de tentativă de omor şi tâlhărie să nu rămână în arest preventiv. Şi nu numai aici... dar ascultaţi asta: "încã din cele mai vechi timpuri, cânepa a fost o plantã tradiţionalã a românilor obţinându-se producţii record pe teritoriul ţării" - pentru traficanţi de iarbă. Ce mă? Şi ce-are a face cu încălcarea legii acest "fapt istoric". Bă, ăla e traficant şi poate să mai dea şi altă dată iarbă la lume? Da. Atunci punct! stă la răcoare! până se termină ancheta şi este condamnat definitiv. Ce aici ţinem lecţii de istorie, agricultură şi ecanomie? sau facem justiţie? Cum să scrii aşa într-un raport? Ce suntem într-o telenovelă sau ce? nu mă credeţi citiţi aici.
Dar m-am uitat la ăia de au dat şi comentarii la un articol aşa bun: iată că a ieşit:







Eu din ce ştiam... cică într-o societate modernă democratică nimeni nu e deasupra legii. Numai că unii mă informează distinşi comentatori că... magistraţii sau cine mai sunt ei... sunt deasupra legii. Apoi, că PSD... ba că PDL sunt ăia buni... şi că ăilalţi sunt răi. Că PSD a făcum actuala Constituţie proastă şi că Băsescu n-o încalcă degeaba! Şi că pensionarii, asistentele şi bugetarii de lux sunt de vină! De la faptul că infractori periculoşi sunt puşi în libertate pe motive absolut ridicole până al pensionari de lux şi politica PSD sau PDL... mi se pare cam o cale lungă. Dar unii găsesc justificări pentru orice. Spun că situaţia actuală e din vina lu' ăla sau lu' celălalt. Ce să le explici ăstora ce-i aia separare a puterilor în stat când ei gândesc în felul acesta primitiv şi parşiv. Când îi vezi ce scriu şi cum se "ceartă" inteligenţi... îţi vine să te resemnezi. Ţara asta chiar merită tot ce i se întâmplă dacă am ajuns în loc să ieşim în stradă pentru o asemenea stupiditate a sistemului de justiţie să aruncăm în pensionari, asistente şi bugetari de lux... sau eu mai ştiu ce. Aş vrea ca după ce jefuiesc casele tuturor bogaţilor din România să mi se acorde circumstanţe atenuante şi să fiu pus în libertate pe motiv că mama mi-a oferit o educaţie aleasă, că de la vârsta de 3 ani nu am mai făcut în pat sau că m-am comportat ca un erou foarte cunoscut: adică am dat în cap ciocoilor noi ca să dau la săraci... ca Robin Hood. Nu vi se pare cinstit?

Cea mai mare dezamăgire a mea pe ziua de azi a venit din partea lui Cheloo:
Link



Adică, avem nevoie de o zi ca să mergem la bere? Serios? :)))))))))))))))) O să facem altă zi comercială... un kitsch de cea mai proastă calitate "ziua bărbatului" pentru că nu se poate baza pe nimic concret. Ziua femeilor e pentru că ne sunt mame, pentru că ne nasc... pentru că noi bărbaţii nu putem face aşa ceva... Ziua bărbatului nu e decât un moft. Textul e la mişto, dar ce face un artist bun pentru bani? Scrie şi un apel pentru ziua asta. Eu prefer să merg la bere când simt eu nevoia, nu când îmi comandă zilele... e ziua mea când simt că lumea e a mea... nu când mă forţează ceilalţi să fie aşa. Eh, mă aşteptam la Puya să facă o chestie despre treaba asta, dar Cheloo? "Cel care urăşte"? La naiba! Nimeni nu-i perfect... ca să citez texte din ce în ce mai la modă pe tema asta. :)))))))))))))) alt clişeu.

marți, 3 mai 2011

Re... clamă (4) (cred!)


Căutam pe cineva care m-a sunat acum câteva zile şi mi-a vorbit aşa cu: "Băi, ştii cum stă treaba..."; ca un băiat de cartier aşa mă bătea peste piept, ca şi cum avea să-mi spună o mare şmecherie. Era vorba de nişte cursuri... dar măcar omul a spus ceva ce voiam să aud: după astea ei trebuie să-mi găsească şi de lucru în maximum o lună sau aşa ceva. Măcar au finalitate, dar după accetul de la ţară de pe telefon - ştiu că şi mie mi-a zis cineva că vorbesc cu accent - dar tipul m-a izbit în ureche de-a dreptul şi am căutat numele lui pe net... şi cică a fost manager la Promex! Da? Atunci înţeleg de ce nu merg lucrurile!
Mă rog... a trebuit să-l caut la "Incubatorul de afaceri" (ce pompos sună) deşi ei se ocupă de şomeri şi mă rog, probabil dau bani şi terenuri şi alte chestii celor care dau şpagă pentru a le primi să-şi facă afacerile proprii. Ideea e că locaţia se află pe o stradă pe care am găsit într-o vitrină indicaţia de mai sus. Când am văzut-o am crezut că e vreo cramă şi acolo se serveşte vin instant. De parcă-l prepară ca pe milkshake... când de fapt cred că mai exact ne anunţă că e plecat şi se întoarce "imediat"... deşi am eu am trecut pe acolo şi la întoarcere... nu venise încă. "Imediat" ăsta... e subiectiv. Cum se întâmplă în România: vom avea chestii... dar la trecut. Numai bine! :)

All over me

Ieri, când toată lumea belea ochii în sticlă aflând că bin Laden a fost trecut pe lista cu pierderi de către americani, eu eram apatic şi zăceam cu ochii în LCD uitându-mă la un film. Eu am crezut tot timpul că Osama e mort de mult, acum că în sfârşit a murit oficial... bine! Nu eram prea interesat. M-am uitat în schimb la un film în aşteptarea ultimului act al finalei Campionatului Mondial de Snooker - o partidă absolul senzaţională de mulţi ani încoace! Dar să lăsăm lucrurile colaterale şi să ne axăm pe film: All over me.
Dacă nu ar fi avut nişte exagerări inutil aş fi zis că e un filt excelent, dar la final o cam dă în bară. Dacă s-ar fi concentrat exclusiv pe relaţia dintre adolescenţi, pe faptul că unele chestii te pot face să suferi aşa... degeaba şi la un moment dat alegi să pui piciorul în prag şi să mergi mai departe de mână cu altcineva văzând că... până la urmă tipa cu sandale cu talpa cât blocurile a ajuns să tragă pe nas, să uite că doar cu câteva clipe în urmă era să leşine pe acolo şi să ciocnească un pahar exact cu cel care a adus-o în starea aia... şi să mergi la cea care zâmbeşte ciudat în magazin, apoi pe scenă... şi la tejghea acceptă să-i plăteşti o cola. Deşi ai fi făcut orice pentru cea care a fost cea mai bună prietenă. Mai apare la un moment dat tipul ăla care nu ştii de unde vine niciodată, dar are o atitudine care-ţi place... e relaxat şi-şi poartă nestingherit tricoul său rup. Şi te face să-ţi pice fisa.
Mi-a plăcut mult filmul mai ales la scenele în care partenerii erau aşa fâstâciţi şi se comportau atât de penibil când venea vorba de un sărut. Că ceva atât de simplu... naşte atâta nelinişte în oamenii care îşi apropie pentru prima dată buzele de gura altcuiva. Sunt fazele alea când partenerii nu se uită unul la celălalt, ci încearcă să-şi evite privirile... joacă nişte cărţi (război) şi cântă la chitară faţă în faţă... cam fals şi plictisiţi: dar de fiecare dată spun că "Mă bucur că ai venit aici..." şi a treia oară e cu noroc! :) Adică, se contretizează într-o relaţie... care dă curajul acceptării, ca să zic aşa, şi a unui sărut pe stradă, în văzul lumii... deşi asta ar fi o chestie mai puţin obişnuită şi mai puţin acceptată de restul. Aici nu sunt replici tari ca în "Meet Joe Black" când personajul e un seducător şi o roagă frumos pe cea de care e atras: "Pot să te sărut?"... în acest film totul e la început şi e nesigur ca pe un teren cu nisip mişcător.
Păcat că la final, deşi pe parcurs poliţiştii cică se străduiau să-l găsească vinovat pe cel care murise, au venit "oamenii legii" şi l-au lua cu ei pe criminal. E cam brusc! Şi nerealist. Pe cât de veridice sunt unele scene, pe atât de clişeică e partea de la final cu poliţia. În rest, e viaţă. E uman filmul şi asta îmi place la el. Acesta şi Fucking Amal... sunt filmele care mi-au plăcut cel mai mult în ceea ce priveşte abordarea unei teme.
Ah, şi e o actriţă în acest film care seamănă foarte tare cu o persoană pe care o cunosc. Leisha Hailey e vopsită la fel ca cineva... ca o fată pe care o ştiu. Deci mă uitam şi nu-mi venea să cred cât de bine pot semăna unii oameni ca înfăţişare. Şi mai ales să joace şi un anume rol şi să aibă părul roz.... aproape la fel ca o persoană pe car eo ştiu. Bine rolul nu cred că ar fi fost acceptat de către persoana pe care o cunosc eu, dar sigur modul de aranjare al părului şi vopsitul... da... :))) Numai bine! :)

John Higgins a ridicat pentru a patra oară trofeul de la Crucible

* Cu puţin după miezul nopţii la noi, lui John Higgins i se înmâna pentru a patra oară în carieră titlul de campion mondial (1998, 2007, 2009, 2011); meciul său în compania lui Judd Trump s-a încheiat 18-15, iar ultimul frame a fost unul senzaţional!

Judd Trump cu evoluţia de la masă câştigase "matematic" frame-ul al 33-lea. Higgins ar fi mai avut nevoie de două penalizări de 4 puncte pentru a intra în avantaj şi a câştiga. După multe încercări ratate de a realiza un snooker dificil, din care Judd Trump să nu poată ieşi... John Higgins a schimbat tactica! Şi ce inteligent a jucat: a curăţat masa până ce acolo nu mai rămăseseră decât bila neagră şi cea roz. Un fault de 6 puncte i-ar fi fost de ajuns să câştige partida! Bila neagră se afla cam pe linia de la jumătatea a dreptunghiului din partea dreaptă a mesei, mai aproape de buzunarul de mijloc decât de cel superior dreapta. În jumătatea superioară! Bila roz a fost dusă aproximativ pe aceeaşi linie... dar pe manta inferioară. Bila albă în spatele celei negre, un snooker dificil... deşi după mimica lui John am fi spus că nu e mulţumit de această situaţie. Îl deranja faptul că bila roz se plasase pe mantă, condiţii în care ar fi fost teoretic mai uşor de găsit. Dar Judd Trump s-a grăbit... şi a plesnit bila albă care a trecut pe lângă cea roz... fault de 6 puncte. John Higgins a rămas în scaun şi l-a lăsat pe adversarul său să execute de unde a rămas bila albă; puştiul minune al snookerului a greşit din nou... şi John Higgins a închis frame-ul (şi implicit şi meciul) cu lovituri de senzaţie!
Deşi am crezut după 4-4 faptul că John va pune presiune foarte mare pe mai tânărul său adversar şi-l va hali pe Judd cum ar face-o rechinul pe micul peştişor auriu, Trump s-a descurcat de minune cu vulpoiul bătrân Higgins. L-a ţinut în şah mai tot timpul meciului, dar, din păcate pentru el, s-a pierdut atunci când era cel mai important să fie la înălţime! La finalul partidei. Dar a avut nişte lovituri de distanţă care l-au exasperat şi pe Higgins, care a recunoscut la final că... e plăcut să-l urmăreşti în acţiune, dar să joci cu el tare complicat! Dacă ar avea uneori mai multă răbdare la masă şi ar reuşi să controleze mai bine masa - deşi l-am văzut la un moment dat că avea ceva din mişcarea lui Ronnie O'Sullivan atunci când simţea practic loviturile - ar fi un jucător de temut! E talentat, are cu siguranţă un viitor mare în faţă - nu a fost să fie de data asta, căci l-a întâlnit pe Higgins... care e John Higgins şi e splecialist în a pedepsi pe oricine greşeşte închizându-i masa. Are lovituri de distanţă cred că mai bune decât Mark Williams în vremurile lui bune... acest Judd Trump merită cu prisosinţă porecla de "The Sniper". Dacă tot avem "The Pistol" sau "Shotgun"... de ce să nu avem şi un lunetist? Am mai scris asta undeva, dar ce să-i faci? Am idei puţine şi fixe. Va avea şi altă dată şansa Judd Trump să obţină titlul de campion mondial.
La acest meci mi-a mai plăcut fântâna arteziană a bilei negre, când John Higgins a ratat-o la buzunarul superior stâng iar aceasta s-a ridicat de pe masă vreo 10 centimetri... în jocul în care Trump a egalat la 13 am impresia! A fost o finală care merita urmărită, cu răsturnări de scor, cu un final de poveste, în care s-a jucat foarte rapid: cine greşea plătea de cele mai multe ori! Dacă pe tot parcursul meciului Judd Trump mi s-a părut că a fost cel care a făcut spectacol, John Higgins s-a revanţat pe final cu nişte lovituri excelente: mai ales cea cu manta la mijloc a fost absolut senzaţională! Felicitări celor doi... ne-au oferit un spectacol pe cinste. Au încheiat sezonul snookeristic într-o manieră spectaculoasă. Aşteptăm şi la anul o altă reprezentaţie de gală!

Editare: Am uitat să vă mai spun ceva: ce am observat la acest meci? Păi, ambii jucători au avut alături de ei familia, prieteni, etc. Deşi s-a exagerat la un moment dat cum spunea şi d-nul Marius Ancuţa: că televiziunea britanică BBC a vrut neapărat să obţină lacrimile de la John Higgins când cea care i-a luat interviu după meci jucătorului... i-a amintit de moartea tatălui său... de acum câteva luni. Am scris despre asta undeva. Aşa ceva nu se face: e ca atunci când un jurnalist i-a sunat pe părinţii unui copil care decedase şi le-a spus că a câştigat nu ştiu ce concurs şi ăia s-au entuziasmat şi au dat detalii despre copilul lor... şi la final au aflat că de fapt se dusese în lumea celor care cu cuvântă. Ar fi trebuit să-l lasă să se bucure de victorie! Dar pentru mine era mai important faptul că uite şi oamenii ăştia care fac lucruri absolut senzaţionale au nevoie de susţinere: că vor şi ei să le fie alături cineva: mama, tata, fiica, fiul, iubitul, iubita... prietenul cel mai bun, prietena... etc.! Că în spatele succesului se mai găsesc şi alţi oameni care deşi poate la prima vedere nu par aşa importanţi totuşi sunt foarte importanţi. E adevărat că John Higgins s-a expus la acel moment când după ce a câştigat jocul cu Mark Williams din semifinale... a arătat cu degetul spre cer. Semn că... se gândea şi la tatăl său care l-a susţinut ce-i drept atâţia ani şi a fost chiar o figură carismatică în culisele snookerului. Dar din punctul meu de vedere... tot ar fi trebuit să-l întrebe despre meci şi doar atât.

duminică, 1 mai 2011

Finala Campionatului Mondial de Snooker 2011 este John Higgins - Judd Trump

* Judd Trump a reuşit să câştige ultima parte a sesiunii decisive în compania lui Ding Junhui într-un meci care m-a făcut să regret că... până la urmă trebuie să piardă un jucător. Dar de asta e frumos sportul acesta! Îmi pare rău pentru Ding... mă bucur pentru Judd Trump care a făcut un meci bun şi s-a concentrat mai bine la finalul partidei.
* John Higgins a oprit în a doua semifinală Welsh Potting Machine. Din păcate pentru el, Mark Williams a avut ocazia să închidă de mai multe ori multe frame-uri de la finalul meciului, dar nu a profitat de asemenea ocazii. A jucat mult prea extravagant, încercând să construiască break-uri mari - fiind cât pe ce să-i elimine un ochi lui Eirian Williams (îl cheamă la fel şi e şi din aceeaşi ţară) când a ratat o lovitură... şi a folosit tacul pe post de spadă!
După emoţionatul moment al câştigării partidei Trump a declarat: "Niciodată nu m-am simţit atât de emoţionat. Ştiam că era momentul meu şi mai ştiam că dacă nu am să ratez prosteşte ceva am să câştig. Este cu adevărat cel mai bun meci în care am fost implicat până în prezent şi a fost fantastic faptul că am reuşit să fiu constant la înălţime. Amândoi am rata destul de puţin pe parcursul întregului meci. Jocul defensiv al lui Ding a fost mai bun decât al meu, iar el a punctat primul de fiecare dată în ultimele frame-uri. Dar apoi a ratat, iar eu l-am pedepsit. Presiunea în ultimele jocuri a fost foarte mare, iar eu nu doream decât o şansă uşoară de a veni la masă. Faptul că obţii victorii pe linie îţi dă o încredere din ce în ce mai mare, te face să consideri că nu poţi fi învins şi aşa abordezi încrezător următorul meci. Numai faptul că am reuşit să vin la Crucible era pentru mine o mare realizare, pentru că nu mă mai calificasem aici de trei ani, dar după ce am reuşit să câştig Openul Chinezesc am căpătat o altă atitudine. Am venit aici nu doar să mă bucur de joc, ci să mă bucur de joc şi să obţin marele trofeu - încă mai cred asta! Am pierdut categoric o sesiune în care am jucat slab, iar asta m-a afectat profund. Nu ştiam dacă am să mai pot continua, dar am alături familia, prietenii şi managerul meu... Ei m-au ajutat să trec peste asta şi să conştientizez că mai rău de atât nu pot să joc. M-am dus apoi în sala de antrenament şi m-am concentrat mai bine, căutând să-mi recapăt încrederea în mine însumi. (vorbind despre cei doi din cealaltă semifinală) Ei or să termine sesiunea decisivă în noaptea asta, deci mâine eu am să fiu puţin mai proaspăt. Pe John nu trebuie să-l laşi să-şi facă jocul sau să intri în al său, deci eu am să mizez pe tactica mea de până acum: am să încerc să introduc bilele în buzunar şi să-l înving cu jocul meu obişnuit. Mark a reuşit să câştige de două ori aici jucând mai aproape de stilul meu decât John. Adică mizând pe atac. Pe de altă parte merg în această finală ca să câştig. Ding a jucat la 95% din capacitatea sa, iar să-l înving jucând aşa îmi dă un sentiment grozav."

La rândul său cel pe care l-a învins a spus: "Îmi place să mă uit la Judd cum joacă, iar el este un jucător ce merită să fie privit. Joacă spectaculos. M-am prins repede de modul tactic cum aş putea să-l anihilez, iar în a doua sesiune am încercat să duc bila albă cât mai aproape de mantă, dar el a revenit de fiecare dată şi mi-a făcut jocul foarte dificil. Am avut şansa mea, dar am pierdut puţin controlul mesei în ultimul frame. Am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a reuşi să câştig, dar din păcate uneori trebuie să-mi accept înfrângerea. Am simţit presiunea la 14-14. Am avut şansele mele, dar lăsându-l să vină la masă şi să-mi ia frame-urile a căpătat multă încredere. Dacă va continua să joace în felul acesta şi să introducă bilele cum o face acum, cu siguranţă că poate să câştige finala. Asta este prima mea apariţie în semifinală, iar la anul am să pot dovedi că am învăţat ceva din asta."

După a doua semifinală, John Higgins a spus: "Ştiu că am ratat câteva bile, dar am sperat că va face şi el la fel şi din fericire pentru mine chiar aşa s-a întâmplat. Când el a ratat o bilă roşie eu am reuşit să le introduc pe toate şi am câştigat. A fost un sezon competiţional foarte lung şi ar fi grozav să pot câştiga titlul mondial. Dar mai trebuie să trec de Judd Trump, care se descurcă foarte bine la jocul de atac pe buzunar şi este un tânăr de perspectivă în acest sport. Îmi va fi cu siguranţă greu în finală să-l înving, dar eu vreau să câştig. Judd a arătat lumii întregi de ce este capabil câştigând Openul Chinezesc şi obţinând câteva frame-uri categorice în faţa lui Mark Selby. A făcut de asemenea un meci foarte bun în prima rundă în compania lui Neil Robertson. E acel tip de jucător care nu ştii niciodată când are o şansă mică să introducă o bilă apoi să constuiască un break câştigător curăţând masa. Ceea ce-l face un jucător incredibil de talentat. va fi cu siguranţă o finală foarte dificilă pentru mine, dar merg acolo să dau tot ce am mai bun!"

Galezul Williams a spus: "Nu mă pot plânge de rezultat. Cel care câştigă, merită să o facă. Asta nu mă face diferit pe mine. Am reajuns numărul unu la nivel mondial după ce acum câţiva ani nici nu visam la asta. Să pierd în faţa lui John Higgins e ceva totuşi special. Să fim serioşi... mi-ar fi plăcut foarte tare să devin campion mondial, dar mă pot consola şi cu faptul că sunt în fruntea clasamentului! Deci nu mă voi plânge."

Reamintesc: Mark Williams - John Higgins s-a încheiat ieri 14-17, iar Judd Trump - Ding Junhui: 17-15. Va fi o finală pe cinste. Abia aştept! :)))