* Judd (Freză) Trump l-a eliminat de la Crucible pe campionul en titre!
Dragii Moşului, a început World Snooker Championship (sau pe româneşte: Campionatul Mondial de Snooker), iar meciul de deschide i-a pus faţă în faţă pe doi din cei mai talentaţi jucători pe care i-a avut lumea snookerului: Judd Trump - proaspăt câştigător al Openului Chinei şi pe Neil Robertson - campionul mondial en titre.
Neil Robertson s-a înclinat în faţa proaspătului campion al Openului Chinei, într-un meci dramatic, ce s-a încheiat 10-8 în favoarea Frezatului. Ştiu că nu e frumos din partea mea, dar... ce vreţi să vă spun acum când mi-e rău şi nu am niciun pic de inspiraţie. Şi Judd chiar se preocupă de modul cum îi şade părul, deci nu cred că se supără dacă lumea chiar observă asta.
Cei doi au început meciul ezitant, cu multe ratări, simţind presiunea aşteptărilor care se puseseră în acest meci. Nu am plecat din faţa televizorului pentru că deşi nu prea dădeau drumul la tac (şi uneori egreu să vezi meciuri în care se comit erori prea multe) şi ştiţi de ce? Pentru că jucau doi oameni deja emblematici pentru acest sport. Încărcătura meciului te ţinea locului, nu se întâlneau acolo nişte cvasi-necunoscuţi, ci chiar campionul en titre şi câştigătorul de anul acesta al unui turneu important al lumii snookerului. Practic revelaţia acelui turneu. Prima parte sesiunii de după amiază s-a încheiat indecis (2-2), după cum spuneam cu destul de multe greşeli de ambele părţi. După pauză Nelu (pentru prostuţi Neil... îmi place mie să-l alint pe româneşte) şi Frezatu' şi-au amintit că sunt totuşi profesionişti şi au realizat şi două break-uri de peste 100 de puncte (122 Judd - care a început să adune puncte de pe masă printr-o lovitură esxtrem de norocoasă - bila atacată de la mare distanţă nu a coborât în buzunarul superior stâng, nici în cel galben, ci taman în cel verde; 127 Neil - care a încheiat break-ul la fel ca adversarul său! prin manevre de meci demonstrativ) şi au dus scorul la 3-3. Apoi, Judd ne-a dovedit încă o dată că are pe lângă tupeu (să-i zicem în sensul bun: că nu-şi respectă excesiv adversarul - adică nu se teme de el extrem de tare!) şi îndemânare realizând o execuţie absolut genială: o lovitură combinată din patru bile (pe Jimmy White l-am mai văzut să facă ceva asemănător cu trei bile!). Dar era să se încurce ca prostovanu'! Cu toate astea Nelu nu l-a pedepsit şi i-a permis să preia din nou conducerea ostilităţilor. D-nul Marius Ancuţa - cu tot respectul faţă de dânsul - a anunţat spre dezamăgirea mea (exact când partida devenise şi mai interesantă) că "Timpul alocat acestei transmisii se apropie de final" :( şi nu am mai putut urmări continuarea. Din ce am înţeles sesiunea de după amiază s-a sfârşit cu scorul de la 5-4 (pentru Judd Trump), iar Nelu a realizat la final chiar un break de fix 100 de puncte.
În a doua parte a meciului cel care a fost vioara I a fost tot Judd, în majoritatea timpului el fiind la conducerea meciului. Deşi a ratat multe bile uşoare de meci: bila roz, apoi bila neagră... şi apoi o bilă roşie şi verde. Incredibil cum reuşea nişte atacuri demne de Jeff Hardy - un om mai "nebun" al lumii wrestlingului - şi greşea atunci când te aşteptai mai puţin! Mai are de lucrat la capitolul concentrare întrucât dacă era John Higgins în locul lui Neil... atunci sigur l-ar fi pedepsit pe mai tânărul său adversar! Dar Nelu era cu siguranţă tensionat, fiind surprins cumva de consistenţa jocului lui Judd Trump, pentru că atunci când a câştigat cu greu frame-ul al 12-lea a avut o răbufnire! S-a manifestat vizibil, strângând pumnii... încurajându-se! Deşi a preluat conducerea la 6-7, asta nu l-a ajutat cu nimic. Judd a mai avut şanse de a se distanţa, nu le-a fructificat (nu s-a concentrat îndeajuns), dar de la 6-7 el a întors scorul la 9-7, adjudecându-şi trei frame-uri consecutive! Neil Robertson s-a menţinut în viaţă ajutat fiind şi de o lovitură norocoasă - iată că în meciurile acestea lungi... de multe ori norocul avut de un jucător la început... se cam întoarce aşa cum se întâmplă şi în tenis - un alt sport al individualităţii! Nelu a mai lovit odată în acelaşi frame la distanţă de buzunar, dar se pare că la a doua eroare a fost inspirat şi ajutat de noroc, căci bila roşie nu a ajuns în buzunarul superior stâng ci a făcut un tur de masă şi a coborât în cel superior drept. Şi Nelu a făcut 9-8, transmiţându-i adversarului că încă e acolo... de data asta fără să se mai manifeste emoţional. Parcă vrând să-i spună Frezatului că el e calm! Şi ştie că poate să-l învingă. Dar Judd nu s-a lăsat deloc impresionat şi a construit un break de 83 de puncte care l-a dus în optimile Campionatului Mondial.
Statistica - după Mark Twain al treilea tip de minciună - a creat deja un complex aici la Crucible... ca să zic aşa! Un "blestem" cum ar zice d-nul Marius Ancuţa: niciun jucător de până acum (nici măcar Stephen Hendry) nu a reuşit să-şi apere titlul mondial după ce l-a câştigat pentru prima dată în carieră! Ba mai mult mai sunt şi alţii care au ieşit din primul tur în anul următor câştigării Campionatului Mondial de Snooker.
După meci, cei el a declarat: "Am ratat ceva lovituri, dar am manageriat bine situaţia păstrându-mi calmul. La 9-8 am încercat să uit de precedentul frame şi m-am concentrat exclusiv pe câştigarea jocului dintr-o singură vizită. Am venit aici cu aşteptări foarte mari. Prima dată când m-am calificat pentru Crucible aveam doar 17 ani şi nu am rupt gura târgului. De data asta mi-a propus să mă bucur mai mult de acest eveniment şi să nu mă mai las impresionat de faptul că uneori mai ratez bile într-un mod neaşteptat bile. Am început să mă obişnuiesc şi cu jocul la televizor, mi-a fost greu la început pentru că masa şi lumina arată diferit! Înainte de turneul din China nu m-am simţit deloc în formă şi presiunea asupra mea creştea enorm. Dar după ce am câştigat primul meci la Beijing am devenit un jucător nou." De-a lungul pauzei dintre sesiuni se pare că Judd a încercat să se detaşeze de meci: "Am intrat doar pe contul meu de Twitter. Nu eram nervos din cauza bilelor ratate. Am greşit datorită unor sincope de concentrare la meci, pentru că mă gândeam că trebuie să realizez un break de peste 100 de puncte. Ar trebui să las deoparte acest obicei prostesc. Sunt pe val acum şi nu vreau ca asta să se sfârşească! Nu aş mai fi aici dacă nu aş avea încredere că pot câştiga turneul."
Pe de altă parte, Neil Robertson a spus: "A fost un meci cu adevărat dificil. După ce el a câştigat în China... m-am temut că aş putea pierde aici la Crucible. Am făcut câteva greşeli prosteşti, iar el m-a ţinut sub presiune tot timpul. Va fi greu de oprit - poate îl despart doar doi-trei ani de câştigarea acestui turneu, dar să nu uităm faptul că Shaun Murphy a câştigat acest turneu în 2005 practicând un snooker bazat pe atac, la fel cum face Judd în acest moment!"
Sursa declaraţii: http://www.worldsnooker.com/
P.S. pentru că d-nul Marius Ancuţa m-a exasperat cu ideea sa legată de transferul pe facebook... a conversaţiilor cu cei doi comentatori de la Eurosport... şi că se dau chiar mici premii pentru un user actic, combativ... etc.! am să spun şi eu: Copiii! Nu ştiu ce strategie de marketing au ce de la reţeua asta de "socializare" (vă pot demonstra că sunt pe reţea fără să socializez cu nimeni!), dar de ce toată lumea se duce acolo? Nu vă daţi seama că voi de bună voie şi nesiliţi de nimeni daţi informaţii despre voi... unor oameni care îşi fac baze de date uşor cu fiecare din voi? De ce să deţină facebook-ul monopol pe "socializare", că peste tot toţi sunt cu asta în gură şi nu cred că trece o zi fără să acceseze oamenii reţeaua. Nu vi se pare dubios? Mie... da! Când era vorba de o adresă de e-mail putea să iau legătura cu cei doi comentatori, acum... ar trebui să-mi fac cont pe reţea. Ceea ce... mă cam sperie! Să nu fiu nevoit vreodată să am absolut nevoie de asta! Că e destul de naşpa. Şi ştii care e problema e că nimeni nu realizazează că oamenii comunică acolo unde i-ar vedea mai uşor ceilalţi. Cred că e o propagandă ieftină... sigur că facebook te poate ajuta, dar sunt oameni (neica nimeni) care nu au nevoie de aşa ceva! Pe mine mă sperie invazia peste tot a unui produs. Sigur că nu eşti în siguranţă pe net... că asta este, dar accesând şi o reţea... practic pui la dispoziţie informaţii despre tine unor oameni fără să te gândeşti la consecinţe. Citeam undeva că a cam apus era nick-name-urilor pe net. Acum pe facebook te identifici cu nume şi prenume. Serios? Acum câteva luni un cei de la o instituţie de servicii secrete americane au cerut date despre oamenii de pe o reţea din asta de socializare. Am impresia că taman facebook... nu mai ştiu exact. Se poate să fost totuşi twitter! Dar nu vi se pare dubios? Întreb doar... că turma merge pe facebook.
P.P.S. Mergeam acum câteva zile pe un teren înverzit şi am constatat cu uimire că un anume loc în care eu pusesem o sămânţă - şi din care ieşise un fir micuţ al plantei respective - era gol! Cine ştie... o fi fost de la frigul de afară. A fost ca atunci în toamna lui 2005 când un trandafir din curte - cu o zi în urmă înflorit - s-a ofilit fără să mă întrebe nimic! Pur şi simplu.
P.P.P. S. Cred că tot de la frig mi se trage şi starea asta de acum. Mă simt ca şi cum am fost călcat în picioare! Adică, groaznic. Am ieşit ieri afară... şi am stat destul de mult în curent de vorbă, dar pe seară nu am simţit nimic! Am văzut meciul despre care v-am scris! Dimineaţă însă m-am trezit aşa de rău... încât am să-mi iau cana de ceai şi am să mă pun în pat... şi azi acolo am să-mi petrec restul zilei. Deci mă rog frumos să mă înţelegeţi dacă am fost incoerent aici. Am ţinut morţiş să scriu despre acest eveniment, deşi... la naiba mă simt ca dracu. O zi frumoasă!... eu mă duc să mă odihnesc! :) Sănătate şi fericire! :)
Dragii Moşului, a început World Snooker Championship (sau pe româneşte: Campionatul Mondial de Snooker), iar meciul de deschide i-a pus faţă în faţă pe doi din cei mai talentaţi jucători pe care i-a avut lumea snookerului: Judd Trump - proaspăt câştigător al Openului Chinei şi pe Neil Robertson - campionul mondial en titre.
Neil Robertson s-a înclinat în faţa proaspătului campion al Openului Chinei, într-un meci dramatic, ce s-a încheiat 10-8 în favoarea Frezatului. Ştiu că nu e frumos din partea mea, dar... ce vreţi să vă spun acum când mi-e rău şi nu am niciun pic de inspiraţie. Şi Judd chiar se preocupă de modul cum îi şade părul, deci nu cred că se supără dacă lumea chiar observă asta.
Cei doi au început meciul ezitant, cu multe ratări, simţind presiunea aşteptărilor care se puseseră în acest meci. Nu am plecat din faţa televizorului pentru că deşi nu prea dădeau drumul la tac (şi uneori egreu să vezi meciuri în care se comit erori prea multe) şi ştiţi de ce? Pentru că jucau doi oameni deja emblematici pentru acest sport. Încărcătura meciului te ţinea locului, nu se întâlneau acolo nişte cvasi-necunoscuţi, ci chiar campionul en titre şi câştigătorul de anul acesta al unui turneu important al lumii snookerului. Practic revelaţia acelui turneu. Prima parte sesiunii de după amiază s-a încheiat indecis (2-2), după cum spuneam cu destul de multe greşeli de ambele părţi. După pauză Nelu (pentru prostuţi Neil... îmi place mie să-l alint pe româneşte) şi Frezatu' şi-au amintit că sunt totuşi profesionişti şi au realizat şi două break-uri de peste 100 de puncte (122 Judd - care a început să adune puncte de pe masă printr-o lovitură esxtrem de norocoasă - bila atacată de la mare distanţă nu a coborât în buzunarul superior stâng, nici în cel galben, ci taman în cel verde; 127 Neil - care a încheiat break-ul la fel ca adversarul său! prin manevre de meci demonstrativ) şi au dus scorul la 3-3. Apoi, Judd ne-a dovedit încă o dată că are pe lângă tupeu (să-i zicem în sensul bun: că nu-şi respectă excesiv adversarul - adică nu se teme de el extrem de tare!) şi îndemânare realizând o execuţie absolut genială: o lovitură combinată din patru bile (pe Jimmy White l-am mai văzut să facă ceva asemănător cu trei bile!). Dar era să se încurce ca prostovanu'! Cu toate astea Nelu nu l-a pedepsit şi i-a permis să preia din nou conducerea ostilităţilor. D-nul Marius Ancuţa - cu tot respectul faţă de dânsul - a anunţat spre dezamăgirea mea (exact când partida devenise şi mai interesantă) că "Timpul alocat acestei transmisii se apropie de final" :( şi nu am mai putut urmări continuarea. Din ce am înţeles sesiunea de după amiază s-a sfârşit cu scorul de la 5-4 (pentru Judd Trump), iar Nelu a realizat la final chiar un break de fix 100 de puncte.
În a doua parte a meciului cel care a fost vioara I a fost tot Judd, în majoritatea timpului el fiind la conducerea meciului. Deşi a ratat multe bile uşoare de meci: bila roz, apoi bila neagră... şi apoi o bilă roşie şi verde. Incredibil cum reuşea nişte atacuri demne de Jeff Hardy - un om mai "nebun" al lumii wrestlingului - şi greşea atunci când te aşteptai mai puţin! Mai are de lucrat la capitolul concentrare întrucât dacă era John Higgins în locul lui Neil... atunci sigur l-ar fi pedepsit pe mai tânărul său adversar! Dar Nelu era cu siguranţă tensionat, fiind surprins cumva de consistenţa jocului lui Judd Trump, pentru că atunci când a câştigat cu greu frame-ul al 12-lea a avut o răbufnire! S-a manifestat vizibil, strângând pumnii... încurajându-se! Deşi a preluat conducerea la 6-7, asta nu l-a ajutat cu nimic. Judd a mai avut şanse de a se distanţa, nu le-a fructificat (nu s-a concentrat îndeajuns), dar de la 6-7 el a întors scorul la 9-7, adjudecându-şi trei frame-uri consecutive! Neil Robertson s-a menţinut în viaţă ajutat fiind şi de o lovitură norocoasă - iată că în meciurile acestea lungi... de multe ori norocul avut de un jucător la început... se cam întoarce aşa cum se întâmplă şi în tenis - un alt sport al individualităţii! Nelu a mai lovit odată în acelaşi frame la distanţă de buzunar, dar se pare că la a doua eroare a fost inspirat şi ajutat de noroc, căci bila roşie nu a ajuns în buzunarul superior stâng ci a făcut un tur de masă şi a coborât în cel superior drept. Şi Nelu a făcut 9-8, transmiţându-i adversarului că încă e acolo... de data asta fără să se mai manifeste emoţional. Parcă vrând să-i spună Frezatului că el e calm! Şi ştie că poate să-l învingă. Dar Judd nu s-a lăsat deloc impresionat şi a construit un break de 83 de puncte care l-a dus în optimile Campionatului Mondial.
Statistica - după Mark Twain al treilea tip de minciună - a creat deja un complex aici la Crucible... ca să zic aşa! Un "blestem" cum ar zice d-nul Marius Ancuţa: niciun jucător de până acum (nici măcar Stephen Hendry) nu a reuşit să-şi apere titlul mondial după ce l-a câştigat pentru prima dată în carieră! Ba mai mult mai sunt şi alţii care au ieşit din primul tur în anul următor câştigării Campionatului Mondial de Snooker.
După meci, cei el a declarat: "Am ratat ceva lovituri, dar am manageriat bine situaţia păstrându-mi calmul. La 9-8 am încercat să uit de precedentul frame şi m-am concentrat exclusiv pe câştigarea jocului dintr-o singură vizită. Am venit aici cu aşteptări foarte mari. Prima dată când m-am calificat pentru Crucible aveam doar 17 ani şi nu am rupt gura târgului. De data asta mi-a propus să mă bucur mai mult de acest eveniment şi să nu mă mai las impresionat de faptul că uneori mai ratez bile într-un mod neaşteptat bile. Am început să mă obişnuiesc şi cu jocul la televizor, mi-a fost greu la început pentru că masa şi lumina arată diferit! Înainte de turneul din China nu m-am simţit deloc în formă şi presiunea asupra mea creştea enorm. Dar după ce am câştigat primul meci la Beijing am devenit un jucător nou." De-a lungul pauzei dintre sesiuni se pare că Judd a încercat să se detaşeze de meci: "Am intrat doar pe contul meu de Twitter. Nu eram nervos din cauza bilelor ratate. Am greşit datorită unor sincope de concentrare la meci, pentru că mă gândeam că trebuie să realizez un break de peste 100 de puncte. Ar trebui să las deoparte acest obicei prostesc. Sunt pe val acum şi nu vreau ca asta să se sfârşească! Nu aş mai fi aici dacă nu aş avea încredere că pot câştiga turneul."
Pe de altă parte, Neil Robertson a spus: "A fost un meci cu adevărat dificil. După ce el a câştigat în China... m-am temut că aş putea pierde aici la Crucible. Am făcut câteva greşeli prosteşti, iar el m-a ţinut sub presiune tot timpul. Va fi greu de oprit - poate îl despart doar doi-trei ani de câştigarea acestui turneu, dar să nu uităm faptul că Shaun Murphy a câştigat acest turneu în 2005 practicând un snooker bazat pe atac, la fel cum face Judd în acest moment!"
Sursa declaraţii: http://www.worldsnooker.com/
P.S. pentru că d-nul Marius Ancuţa m-a exasperat cu ideea sa legată de transferul pe facebook... a conversaţiilor cu cei doi comentatori de la Eurosport... şi că se dau chiar mici premii pentru un user actic, combativ... etc.! am să spun şi eu: Copiii! Nu ştiu ce strategie de marketing au ce de la reţeua asta de "socializare" (vă pot demonstra că sunt pe reţea fără să socializez cu nimeni!), dar de ce toată lumea se duce acolo? Nu vă daţi seama că voi de bună voie şi nesiliţi de nimeni daţi informaţii despre voi... unor oameni care îşi fac baze de date uşor cu fiecare din voi? De ce să deţină facebook-ul monopol pe "socializare", că peste tot toţi sunt cu asta în gură şi nu cred că trece o zi fără să acceseze oamenii reţeaua. Nu vi se pare dubios? Mie... da! Când era vorba de o adresă de e-mail putea să iau legătura cu cei doi comentatori, acum... ar trebui să-mi fac cont pe reţea. Ceea ce... mă cam sperie! Să nu fiu nevoit vreodată să am absolut nevoie de asta! Că e destul de naşpa. Şi ştii care e problema e că nimeni nu realizazează că oamenii comunică acolo unde i-ar vedea mai uşor ceilalţi. Cred că e o propagandă ieftină... sigur că facebook te poate ajuta, dar sunt oameni (neica nimeni) care nu au nevoie de aşa ceva! Pe mine mă sperie invazia peste tot a unui produs. Sigur că nu eşti în siguranţă pe net... că asta este, dar accesând şi o reţea... practic pui la dispoziţie informaţii despre tine unor oameni fără să te gândeşti la consecinţe. Citeam undeva că a cam apus era nick-name-urilor pe net. Acum pe facebook te identifici cu nume şi prenume. Serios? Acum câteva luni un cei de la o instituţie de servicii secrete americane au cerut date despre oamenii de pe o reţea din asta de socializare. Am impresia că taman facebook... nu mai ştiu exact. Se poate să fost totuşi twitter! Dar nu vi se pare dubios? Întreb doar... că turma merge pe facebook.
P.P.S. Mergeam acum câteva zile pe un teren înverzit şi am constatat cu uimire că un anume loc în care eu pusesem o sămânţă - şi din care ieşise un fir micuţ al plantei respective - era gol! Cine ştie... o fi fost de la frigul de afară. A fost ca atunci în toamna lui 2005 când un trandafir din curte - cu o zi în urmă înflorit - s-a ofilit fără să mă întrebe nimic! Pur şi simplu.
P.P.P. S. Cred că tot de la frig mi se trage şi starea asta de acum. Mă simt ca şi cum am fost călcat în picioare! Adică, groaznic. Am ieşit ieri afară... şi am stat destul de mult în curent de vorbă, dar pe seară nu am simţit nimic! Am văzut meciul despre care v-am scris! Dimineaţă însă m-am trezit aşa de rău... încât am să-mi iau cana de ceai şi am să mă pun în pat... şi azi acolo am să-mi petrec restul zilei. Deci mă rog frumos să mă înţelegeţi dacă am fost incoerent aici. Am ţinut morţiş să scriu despre acest eveniment, deşi... la naiba mă simt ca dracu. O zi frumoasă!... eu mă duc să mă odihnesc! :) Sănătate şi fericire! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu