În emisiunea de pe 1 dec. 2010, Mircea Badea a spus că există un anume "clişeu" care se învârte azi în lumea noastră, în România. Şi eu m-am alăturat să-i zicem "clişeului" pe care-l condamnă d. Badea. Dânsul e de părere că nu trebuie să fim cuprinşi de spiritul "Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română", întrucât e mai bine să ne urâm şi să avem fiecare România lui. Să existe practic vreo 22 milioane de Românii... aşa cum spunea d-na Lelia Munteanu. Că ura e un sentiment profund şi adevărat. Sunt de acord. Însă ştiu că cel care e capabil să urască e capabil să şi iubescă profund şi adevărat.
Apoi rămâne chestiunea legată de Contele de Monte-Cristo. El ura. Ura profund, dar cu temei! Edmond Dantès, înainte de a deveni conte, a fost un om bun, naiv e adevărat, dar bun! Poate că asta l-a dus în temniţa din care a ieşit abia peste foarte multă vreme, însă nu a urât atunci pe toată lumea. Nu i-a urât pe cei ce, în timp ce el nu vedea lumina soarelui, se bucurau de libertate. Ci i-a urât pe cei care i-au făcut rău! Şi sunt de acord cu asta! Să-i urăşti din tot sufletul pe cei care ţi-au făcut odată rău, dar aşa cum i-au făcut lui Villefort, Fernand şi Danglars! Acel gen de rău... adică cine îţi ia totul pe nedrept merită urât! Da! Sunt de acord.
Însă, nu sunt de acord cu ura fără rost. Ura îndreptată între noi toţi! Ura de care au dat dovadă chiar celelalte trei personaje... complotiştii! De asta cred că ura românilor e păcătoasă. Pentru că e îndreptată haotic. Pentru că se bazează pe ideea de a muri capra vecinului. Pentru că românii îi urăsc pe profesori pentru că îşi cer drepturile, dar nu-i mai învaţă pe copii nimic... îi urâm pe pensionari pentru că "sunt asistaţi social" şi aşa mai departe. Îi urâm pe cei care se "lăfăie" la stat... pe cei de la privat că nu mai ştiu ce... şi aşa ne urâm între noi haotic. Fără sens.
Ura e un sentiment uman, dar dacă e îndreptată către cei care nu merită... atunci nu mai e umană. E doar un viciu de care nu ne mai putem dezobişnui.
Apoi rămâne chestiunea legată de Contele de Monte-Cristo. El ura. Ura profund, dar cu temei! Edmond Dantès, înainte de a deveni conte, a fost un om bun, naiv e adevărat, dar bun! Poate că asta l-a dus în temniţa din care a ieşit abia peste foarte multă vreme, însă nu a urât atunci pe toată lumea. Nu i-a urât pe cei ce, în timp ce el nu vedea lumina soarelui, se bucurau de libertate. Ci i-a urât pe cei care i-au făcut rău! Şi sunt de acord cu asta! Să-i urăşti din tot sufletul pe cei care ţi-au făcut odată rău, dar aşa cum i-au făcut lui Villefort, Fernand şi Danglars! Acel gen de rău... adică cine îţi ia totul pe nedrept merită urât! Da! Sunt de acord.
Însă, nu sunt de acord cu ura fără rost. Ura îndreptată între noi toţi! Ura de care au dat dovadă chiar celelalte trei personaje... complotiştii! De asta cred că ura românilor e păcătoasă. Pentru că e îndreptată haotic. Pentru că se bazează pe ideea de a muri capra vecinului. Pentru că românii îi urăsc pe profesori pentru că îşi cer drepturile, dar nu-i mai învaţă pe copii nimic... îi urâm pe pensionari pentru că "sunt asistaţi social" şi aşa mai departe. Îi urâm pe cei care se "lăfăie" la stat... pe cei de la privat că nu mai ştiu ce... şi aşa ne urâm între noi haotic. Fără sens.
Ura e un sentiment uman, dar dacă e îndreptată către cei care nu merită... atunci nu mai e umană. E doar un viciu de care nu ne mai putem dezobişnui.
He he! Eu il urasc pe Mircea Badea. Ura mea e justificata si indreptata catre cine trebuie. :D
RăspundețiȘtergereEu înţeleg lumea care urăşte... dar nu mă aşteptam la un astfel de răspuns pe blog. :))) Mulţam de comentariu! :)
RăspundețiȘtergere